Marturie mincinoasa. Aprecierea împrejurărilor esenţiale.

La 04.07.2006 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. 7862/2006 plângerea formulată de petenta C.F. împotriva  soluţiei dispuse de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina în dosarul nr. 2405/P/2006  la 26.04.2006 prin care s-a dispus scoaterea  de sub  urmărire penală pentru săvârşirea  infracţiunii prev. de art. 260 alin. 1 C.p. şi aplicarea amenzii administrative în cuantum de 450 RON. In esenţă, în actul de sesizare al instanţei, a fost criticată soluţia pronunţată sub aspectul  temeiniciei sale învederându-se că nu au fost avute în vedere  toate probele  administrate, cu referire în special la declaraţiile martorilor C.A., V.V. şi V.I..

La 05.07.2006 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. 7890/2006 plângerea formulată de petentul D.I. împotriva aceleiaşi soluţii pronunţate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina în dosarul nr. 2405/P/2005, criticată în special  sub aspectul  temeiniciei sale arătându-se în concret că fapta prezintă pericol social şi se impunea  trimiterea în judecată a învinuitei.

La termenul din 16.10.2006, instanţa a dispus  reunirea celor două cauze, având în vedere că  ambele  plângeri sunt formulate  împotriva aceleiaşi soluţii.

Au fost depuse la dosar dovezi cu privire la respectarea  termenului de 20 de zile prevăzut de dispoz. art. 278/1 C.p.p.

Din oficiu, instanţa a dispus  ataşarea la dosarul cauzei a dosarului nr. 2405/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina şi de asemenea a dosarului numărul 12438/2004 al Judecătoriei Slatina.

 Analizând actele şi lucrările dosarului, în conformitate cu dispoz. art. 278/1 alin. 7 C.p.p. instanţa reţine căla 09.06.2006 petentul D.I. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina împotriva numiţilor C.F. şi B.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 260 C.p. (mărturie mincinoasă).

Prin ordonanţa dată la data de 4.11.2005 în dosarul nr. 2405/P/2005 Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina a dispus  scoaterea de sub urmărire penală a  învinuiţilor C.F. şi B.G.-A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 C.p. şi aplicarea unei amenzi în cuantum, de 950 RON fiecare.

Prin rezoluţia dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, s-a admis ca  întemeiată plângerea  formulată de C.F. şi B.G. – A. şi s-a infirmat soluţia adoptată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina  la data de 4.11.2005 în dosarul nr. 2405/P/2005.

În urma reluării urmăririi penale, Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina a dispus prin  ordonanţa din 26.04.2006 – scoaterea de sub  urmărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 260 alin. 1 C.p. în ceea ce-l priveşte pe învinuitul B.G.-A., deoarece nu sunt întrunite  elementele constitutive ale  acestei infracţiuni; - aplicarea unei sancţiuni administrative, respectiv amenda în cuantum de 450 RON, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 260 alin. 1 C.p. în ceea ce o priveşte  pe învinuita C.F. deoarece faptei îi lipseşte pericolul social.

Împotriva acestei soluţii a formulat plângere la prim-procuror, plângere care a fost respinsă şi face obiectul prezentei cauze.

În fapt, prin ordonanţa nr. 2405/P/2005 din 26.04.2006 Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina a reţinut că învinuita C.F. nu a asistat la incidentul dintre partea vătămată şi inculpaţi la 12.09.2004, de la ora 11,00, întrucât din  probele administrate rezultă cu certitudine că între ora 11,00 – 14,30 în acea zi desfăşura munci agricole, neaflându-se  lângă locul săvârşirii faptelor, aspect confirmat prin declaraţiile martorilor A.M., A.E. şi D.L..

În urma analizei materialului probator administrat în cauză, instanţa apreciază că plângerea petentei C.F. este întemeiată şi urmează să fie  admisă pentru următoarele considerente:

Conform dispoz. art. 260 alin. 1 C.p. constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5 ani „fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martorii face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie privitor la  împrejurări esenţiale asupra cărora a fost întrebat”.

Din analiza acestui text de lege rezultă că sub aspectul laturii obiective existenţa infracţiunii de mărturie mincinoasă presupune cu necesitate  întrunirea  cumulativă a mai multor condiţii, respectiv existenţa unor afirmaţii necorespunzătoare adevărului  făcute de  un martor  ascultat într-o cauză penală, civilă disciplinară, afirmaţii care să privească împrejurări esenţiale ale cauzei, asupra cărora martorul  să fi fost întrebat.

Aşadar, pentru a putea fi antrenată răspunderea penală a martorului este necesar ca declaraţia  mincinoasă a  acestuia să privească împrejurări esenţiale, prin aceasta înţelegându-se împrejurări care pot servi la stabilirea  adevărului şi la justa  soluţionare a cauzei.

Pentru definirea acestei noţiuni instanţa este datoare să se raporteze şi la dispoziţiile art. 317 C.p.p. („judecata se mărgineşte la fapta şi persoana arătată în actul de sesizare, a instanţei) urmând ca  utilitatea şi concludenţa declaraţiei martorului, aptitudinea acesteia de a  dezvălui împrejurări de  fapt esenţiale în soluţionarea cauzei să fie analizate în strânsă legătură cu obiectul judecăţii.

În speţă, cauza în cadrul căreia a fost  ascultată în calitate de martoră petenta – intimată C.F. a fost  înregistrată sub nr. 12438/2004 pe rolul Judecătoriei Slatina la 16.11.2004. Prin plângerea prealabilă înregistrată sub  acest număr partea vătămată D.I. a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpaţilor T.M., T.C., T.M. şi T.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 180, 193 şi 205 C.p. fapte săvârşite la 12.09.2004 în jurul orei 11,00 după amiază,  astfel cum rezultă din pagina 2 a plângerii prealabile  şi din  declaraţiile ataşate în dosar.

Petenta din prezenta cauză a fost propusă ca martor la termenul din 18.05.2006 de  către inculpaţii T.M. şi T.C., fiind ascultată la 8.06.2005 (declaraţie consemnată şi ataşată la fila 72, în fotocopie la  fila 73 din dosarul de urmărire  penală). În declaraţia dată de acesta în faţa instanţei martora a relatat că în toamna anului 2004 (fără alte precizări cu privire la dată), în jurul orei 14,30 a asistat la un incident în cursul căruia a observat că de fapt partea vătămată ar fi agresat inculpaţii fără a fi fost lovită de către aceştia. În  cuprinsul aceleiaşi declaraţii martora mai arată că nu are  cunoştinţă de existenţa unui alt  incident între părţi în aceeaşi zi.

Or, în raport de obiectul judecăţii  (o agresiune îndreptată împotriva părţii vătămate, săvârşită la 12.09.2004 la ora 11,00)  declaraţia acesteia martore, chiar  falsă, nu poate fi considerată ca privind  împrejurări esenţiale, existenţa sau  inexistenţa unui incident în toamna anului 2004, la o altă oră decât cea  precizată în actul de sesizare, între aceleaşi părţi, neprezentând nici o importanţă pentru justa  soluţionare a cauzei nr. 12438/2004.

În susţinerea acestei  argumentaţii instanţa reţine  în principal că declaraţia martorei este atât de vagă în privinţa  datei la care se presupune că ar fi  avut loc  incidentul  pe care îl relatează (toamna anului 2004, fără a se indica luna şi ziua, sau măcar cu aproximaţie în care perioada a anotimpului) încât  efectiv nu putea fi avută în vedere la soluţionarea pricinii şi implicit nu putea privi nici împrejurări esenţiale ale acesteia. Mai mult, caracterul general al declaraţiei  nu poate fi  imputat martorei, atât timp cât instanţa în faţa căreia a fost  ascultată nu a făcut alte demersuri în vederea  stabilirii cu certitudine a faptului că martora se referă la fapta pentru care s-a formulat plângere prealabilă.

Chiar dacă se admite ideea că prin  coroborarea tuturor probelor  ar rezulta ca martora se referă într-adevăr la data de 12.09.2004 (desi nu exista in dosarul de fond nici o dovada ca a existat un singur incident de aceasta natura intre parti), nu se poate face abstracţie de faptul că aceasta precizează în mod expres  că se referă la un incident petrecut în jurul orei 14,30, la mai mult de  trei ore după ora indicată de partea vătămată şi chiar conţinutul plângerii şi confirmată de toate celelalte declaraţii.

Această inadvertenţă  este subliniată  şi mai mult de  toate declaraţiile date în  faza de urmărire penală D.I., D.M., D.F., D.M., S.G. si I.M., toate aceste persoane indicând în mod expres că incidentul a avut loc la ora 11,00.

Or, in declaraţia dată în calitate de martoră C.F., nu face absolut nici o referire la un astfel de incident, precizând fără echivoc că faptele relatate de ea au avut loc  la ora 14,30, şi că nu are cunoştinţă de existenţa altor incidente în aceeaşi zi.

Chiar dacă ulterior, pe parcursul urmăririi penale  desfăşurate împotriva  sa petenta în declaraţiile date precizează că s-a referit la un incident  din 12.09.2004 de la ora 12,00, acest lucru nu poate prezenta relevanţă juridică, întrucât nu se poate completa  declaraţia sa de martoră cu declaraţiile  ulterioare în calitate de  învinuită, pentru a se suplini caracterul lacunar al primeia şi pentru a se angaja  răspunderea sa penală.

În argument în plus în acest sens îl constituie şi faptul că art. 260 C.p. încriminează numai  fapta martorului de a face afirmaţii necorespunzătoare adevărului şi nu fapta învinuitului, şi în plus, infracţiunea se consumă în momentul în care  martorul  semnează declaraţia, orice precizări ulterioare (inclusiv în calitate de învinuit pentru mărturie mincinoasă), nemaiputând constitui elementul material al infracţiunii, caracterul general şi imprecis al declaraţiei presupus necorespunzătoare adevărului profitându-i petentei.

Pentru a putea fi considerate împrejurări esenţiale aspectele relatate în declaraţia dată de petentă în faţa instanţei în calitate de martoră ar fi trebuit să  fie circumscrise unui interval orar apropiat cel puţin orei indicate ca fiind momentul  săvârşirii faptelor judecate (ora 11,00) şi nu la aproximativ 4 ore după acest moment, şi ar fi trebuit de asemenea  stabilită de către instanţă prin întrebări şi data la care  martora a făcut referire,  fiind surprinzător  din acest punct de vedere că la  numai două luni după ce a fost  ascultată în instanţă, în faţa organelor de cercetare penală petenta C.F. precizează cu acurateţe atât data cât şi ora la care  s-ar fi petrecut faptele (deşi anterior  se referise la aceste  aspecte în termeni mai mult decât  generali „în toamna  anului 2004, nu-mi amintesc data […..]”).

Tot cu referire la ora indicată în declaraţia martorei (singura care  prezintă  semnificaţie juridică), respectiv ora 14,30, se remarcă că  aceiaşi martori care confirmă  pe parcursul  cercetării penale  că la ora 11,00, ora faptelor reclamate prin plângerea prealabilă, petenta nu s-ar fi  aflat la domiciliul său, confirmă totodată că aceasta era acasă în jurul orei 15,00 în aceeaşi zi – declaraţiile martorilor V.I., D.L., V.V..

În raport de toate  considerentele expuse pe larg în paragrafele anterioare instanţa apreciază că  soluţia dispusă  de procuror în cauză este greşită, impunându-se  concluzia că fapta petentei nu întruneşte  elementele constitutive  sub aspectul laturii obiective (10 lit. d) motiv pentru care, în considerarea  dispoziţiilor art. 278/1 alin. 8 lit. c C.p.p., şi văzând  totodată că probele existente la dosar sunt suficient pentru judecarea cauzei urmează ca prin încheiere să admită plângerea  şi să reţină cauza spre soluţionare.

Cât priveşte plângerea petentului D.I., privind aceeaşi soluţie a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina dispusă în ceea ce o priveşte pe C.F., pentru a se asigura o judecată unitară a cauzei sub acest aspect se impune si admiterea acesteia.

Referitor la soluţia dispusă cu privire la  B.G. celălalt intimat în cauză instanţa apreciază că este legală şi temeinică, bazată pe o justă interpretare a probelor administrate, cu referire în special la declaraţiile  martorilor P.M., P.A. şi C.D., care confirmă integral apărările acestui intimat.

În consecinţă, instanţa va pune în mişcare acţiunea  penală împotriva inculpatei C.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 260 C.p., urmând a se cita  aceasta în calitate de inculpată şi D.I. în calitate de parte vătămată. Având în vedere  dispoz. art. 171 C.p.p. şi limitele  de pedeapsă stabilite de art. 260 C.p. se va emite adresă la Baroul Olt pentru desemnarea unui apărător din oficiu.

Domenii speta

Spete similare