Practica neunitara. plangere incheiere carte funciara

Sentinţă civilă 1652 din 14.08.2012


TIP :SENTINTĂ

Nr./data: 1652/14.08.2012

AUTOR: Bălan  Dănuţ Cristian

Domenii  asociate -  PRACTICA NEUNITARA. PLANGERE INCHEIERE CARTE FUNCIARA

Cu nr.(...) a fost înregistrată pe rolul instantei plângerea formulată de petentul (...), prin care se solicită anularea încheierilor nr. (.../...) si nr.(.../...) al OCPI (...) BCPI (...) si intabularea actului de adjudecare nr. (.../...) de BEJ (...)

In motivare, s-a arătat că desi s-au atasat cererii de intabulare dovezi că neîncasarea impozitului  la transmiterea proprietătii de la debitor la adjudecatar nu este motiv legal  pentru neîntabularea adjudecatarului(respectiv  jurisprudenta  institutiei care a emis încheierile contestate si a instantelor de judecată)  s-a respins cererea de inscriere  în cartea funciară. Se mai sustine  că dreptul de proprietate pentru imobilul în cauză s-a transmis  de la debitor la adjudecatar pe calea executării  silite, deci cu stiinta debitorului, dar fără acordul acestuia, fiind evident că prin executarea silită nu s-a urmărit direct vânzarea proprietătilor debitorului ci doar respectarea dreptului creditorului la recuperarea creantei.

In drept, au fost invocate disp.art. 516 pct.8, art. 518 c.pr.civila, art. 77 ind.1 alin.2 lit.a) C.Fiscal si art. 50 alin.2 din Legea 7/1996.

La solicitarea instantei, OCPI (...) a înaintat documentatia care a stat la baza emiterii celor două încheieri.

Analizând actele si lucrările dosarului, retine:

In dosarul de executare nr. (...), BEJ (...) a emis actul de adjudecare nr. (...), prin care,  se constată dobândirea , prin această modalitate de executare silită, de către (...), a unui imobil situat în (...)

Adjudecatarul a formulat cerere de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate, cerere respinsă prin încheierea nr. (.../...) a BCPI (...).

Cererea de reexaminare formulată de petent a fost de asemenea respinsă, prin încheierea nr. (...)

Instanta retine că încheierile contestate sunt rezultatul unei aprecieri gresite a dispozitiilor art. 77 ind.1 din legea 571/2003, art. 151 ind.2 si art. 151 alin.7 din HG.44/2004.

Astfel, dacă art. 77 ind.1 din Legea 571/2003 dispune in sensul că la  transferul dreptului de proprietate si al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra constructiilor  de orice fel si a terenurilor aferente, precum si asupra terenurilor  de orice fel, fără constructii, contribuabilii datorează  impozit, art. 151 ind.2 din HG.44/2004 defineste notiunea de contribuabil ca fiind persoana din patrimoniul căreia s-a transmis dreptul de proprietate.

Interpretarea expusă, este sustinută si de ratiunea modificării Codului Fiscal, prin introducerea impozitului la transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor, aceea de a limita  operaţiile speculative făcute de particulari, obligând vânzatorul  să plătească acest impozit diferentiat, în functie de perioada scursă de la momentul achizitiei.

Este adevărat că potrivit art.151 (7) din HG.44/2004, in cazul transferului prin executarea silită, după expirarea termenului de 10 zile inclusiv, în care contribuabilul avea sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, pentru transferurile  prin alte modalităti  decât procedura notarială sau judecătorească, organul de executare silită sau cumpărătorul, după caz, trebuie să solicite organului fiscal competent,stabilirea impozitului si emiterea deciziei de impunere, conform procedurilor legale, prin depunerea documentatiei aferente transferului.

Aceasta însă nu transferă obligatia de plată a impozitului către dobânditor.

Obligatia rămâne tot contribuabilului care, asa cum îl defineste legiuitorul este, în toate cazurile, persoana din patrimoniul căreia s-au transmis drepturile.

Este evident că, în cazul executării silite, acesta nu mai are nici un fel de interes să depună documentatia corespunzătoare care să constituie temei pentru emiterea deciziei de impunere si de aceea textul de lege mai sus citat a stabilit în sarcina executorului sau dobânditorului doar această obligatie, de a solicita emiterea deciziei de impunere.

Ulterior, pe baza acestei decizii, va fi urmărit tot debitorul din patrimoniul căruia a fost transmis dreptul de proprietate, care rămâne contribuabil.

De altfel, asa cum reiese  din continutul actelor comunicate instantei, executorul judecătoresc, în aplicarea prevederilor legale citate, a comunicat documentele de transfer al dreptului de proprietate Administratiei Finantelor Publice a orasului (...), care a emis, pe numele debitorilor (...) (si nu al adjudecatarului) în mod corect, decizie de impunere.

Atunci, dacă organul fiscal a stabilit o obligatie de plată aferentă transferului de proprietate, în sarcina debitorilor urmăriti silit, cum se poate imputa adjudecatarului neplata impozitului ?

In consecintă, în baza art. 50 alin.2 din legea 7/1996 raportat la art. 516 pct.2 c.pr.civila va admite plângerea, va anula încheierile contestate si va dispune înscrierea dreptului, în favoarea petentului adjudecatar.