Răspundere civilă delictuală. conditii

MATERIA CIVIL

RĂSPUNDERE CIVILĂ DELICTUALĂ. CONDITII

DOSAR NR. 1195/324/2009

SENTINTA CIVILA NR. 1343/11.06.2009

Prin cererea  înregistrată  la  această  instanţă sub  nr.1195/324/2009 la  data  de 2.04.2009,

reclamanta  SC A T A – SA  B, cu sediul în  B a  chemat în  judecată  pe  pârâţii D  C  şi  D M  domiciliaţi în

Tecuci pentru a  fi  obligaţi  la  plata  sumei de 1445  lei  cu  titlul de  despăgubiri  şi a  dobânzilor legale

aferente calculate  de la  data de  13.04.2006  şi  până la  data plăţii efective  şi la  plata  cheltuielilor de

judecată.

Din actele  şi  lucrările  dosarului  rezultă următoarele:

În  fapt,  arată reclamanta -  societate de asigurare  că la  data  de  09.02.2006 în apartamentul 

pârâţilor  s-a  produs spargerea unei conducte de  alimentare cu  apă potabilă care a  avut drept  consecinţă

inundarea apartamentului  nr.10  situat la etajul  inferior.

Apartamentul nr.10 aparţinând familiei  M,  inundat ca  urmare a  spargerii conductei  de

alimentare cu  apă potabilă, era  asigurat la  societatea  reclamantă  prin  poliţa  nr.5924081  din 25.02.2005.

Ca urmare a spargerii conductei, apa  revărsată  s-a  scurs  şi  în  apartamentul  dedesubt,  locuit 

de  familia  M, provocând  degradarea  tavanului  şi  pereţilor  de  la  holul  de intrare  în apartament  pe  o 

suprafaţă  totală  de  46  m.p., precum  şi a  uşii de  la  intrare.

Contravaloarea reparaţiilor  făcute la  apartamentul  asigurat a  totalizat  suma  de 1445  RON, 

sumă pe  care  societatea  reclamantă a  achitat-o asiguratului lor  în baza contractului  de asigurare 

nr.5924081, prin  ordinul de  plată  nr.289/13.04.2006.

Prin plata acestei  sume de  bani  cu  titlu de  despăgubiri s-au subrogat  în drepturile asiguratului 

dezdăunat  şi, în temeiul art.22  alin.1 şi art.54  din  Legea  136/1995  privind  asigurările  şi reasigurările  din 

România  cu  modificările  ulterioare,  apreciază că sunt  îndreptăţiţi  să o recupereze  de  la  persoana vinovată 

de  producerea  daunei.

In aceste  condiţii,  prin adresa nr.53962/16.12.2008  au  convocat  pârâţii în  vederea

concilierii  directe, conform  prevederilor art.720/1 C.p.c. dar  aceştia  nu  s-au  prezentat la  sediul societăţii

pentru a  rezolva pe  cale amiabilă litigiul  intervenit  şi  nici nu au dat curs cererii  de a  achita  debitul,  motiv

pentru  care, în  termenul  legal, au  formulat prezenta  cerere  de chemare  în  judecată.

Arată  că creanţa  care  face obiectul  acţiunii este  o  datorie comercială  pentru  care pârâţii

datorează dobânda legală, în conformitate  cu  disp.art.43 C. Comercial, deoarece  operaţiunile de asigurare 

sunt întotdeauna  comerciale, iar  prin subrogare  creanţa transmisă de  la creditorul  plătit la  cel  care  i s-a

subrogat  în drepturi  păstrează aceeaşi  natură  comercială.

Mai  mult  decât  atât, prin decizia  nr.23/19.03.2007  Inalta  Curte de  Casaţie şi  Justiţie a 

admis  recursul  în interesul  legii declarat  de  procurorul  general al  Parchetului de  pe  lângă Inalta Curte  de 

Casaţie  şi  Justiţie  şi a  stabilit că natura juridică a acţiunii în regres exercitate  de asigurator (  societatea de

asigurare)  împotriva  persoanelor culpabile  de  producerea unui eveniment este  comercială.

Astfel dobânda comercială  curge  de drept de  la  data la  care creanţa a  devenit exigibilă ( 

adică  13.04.2006 – ziua  în care SC Allianz Tiriac  Asigurări – SA a  efectuat  plata  în  favoarea debitorului ,

pârât  din prezenta acţiune,  către creditorul  asigurat).

In drept,  îşi întemeiază susţinerile  pe  disp.art.22  din Legea nr.136/1995  privind asigurările  şi

reasigurările  din  România  cu modificările  ulterioare, art.43  din C. Comercial precum şi pe  condiţiile 

generale de asigurare  privind  asigurarea de  bunuri aparţinând persoanelor  fizice (  clădiri  şi  conţinut).

În susţinerea  cererii, reclamanta a depus  la  dosar următoarele  înscrisuri:  nota  de  avizare 

nr.1293/09.02.2006,  poliţa de  asigurare nr.5924081/25.02.2005,  procesul  verbal nr.11/09.02.2006 încheiat 

de  Asociaţia  de  Proprietari nr.9B,  procesul  verbal de  constatare a pagubelor produse la  clădiri  şi  alte

construcţii, deviz ofertă  şi deviz analitic, declaraţie  privind dosarul de  daune, referat  de plată privind daune,

ordinul de  plată nr.289/13.04.2006, adresa  nr.53962/16.12.2008 prin care  pârâţii au  fost convocaţi la 

conciliere  şi confirmarea de  primire  a invitaţiei la conciliere.

Pârâţii  au  formulat  întâmpinare ( filele 38-39-409  solicitând respingerea  acţiunii cu 

motivarea că în perioada când a avut loc inundaţia ei  locuiau efectiv  în Italia  şi aveau formalităţile  de

închidere a apei la  apartament efectuate, şi  că  nu se  poate imputa  lor uzura ţevilor de pe  tronson.

În susţinerea apărărilor lor au depus la  dosar următoarele  înscrisuri: adeverinţa

nr.40/18.05.2009  eliberată  de Asociaţia de Proprietari, adeverinţa  nr.561/11.05.2009  eliberată de SC 

TERMSAL – SA  Tecuci.

Instanţa, examinând  actele  şi  lucrările  dosarului, reţine  următoarea  situaţie  de  fapt:

La  data  de  09.02.2006, pe  tronsonul ţevilor din dreptul apartamentului  pârâţilor s-a  produs o 

fisură şi ca  atare o  inundaţie care a  afectat apartamentul de  dedesubt  locuit  de familia  Matei Săndiţa.  ca

urmare a  faptului  că apartamentul inundat era  asigurat la  SC A T A – SA  B, s-au  plătit asiguraţilor daune  în 

valoare de 1445 lei  RON conform ordinului de  plată nr.289/13.04.2006 ( fila  6  dosar), în baza  poliţei de

asigurare nr.5924081/25.02.2005 cu  valabilitate de  la 28.02.2005  la  27.02.2006 8 fila  14 dosar).

Daunele  în cuantum de 1445 lei  rezultă din  procesul  verbal de constatare a pagubei ( filele 15-

16  dosar),  nota de avizare 8 fila 179, devizul de  lucrări ( filele 8-14 dosar).

Cauza  producerii inundaţiei rezultă  din adeverinţa eliberată  de Asociaţia  de Proprietari nr.9 B 

Tecuci (  fila 41 dosar)  şi constă în fisurarea conductei de  apă de pe tronsonul de alimentare a blocului din 

dreptul apartamentului de  la nivelul III, proprietatea pârâţilor.

Conform art.1000  alin.1 C.civ., „ suntem responsabili  de prejudiciul  cauzat [....] de  lucrările 

ce sunt sub  paza  noastră”.

Pentru a  se exonera  de  răspunderea care îi revine,  paznicul juridic  al  lucrului  trebuie să  facă

dovada :  a) faptei victimei însăşi;  b)  faptei unei  terţe  persoane pentru care nu este  ţinut a  răspunde;  c)

cazului de forţă  majoră,  simpla dovadă a  cazului fortuit nefiind suficientă.

Ori în speţa  d e faţă pârâţii  nu  au făcut  dovada intervenţiei nici unuia  din  cazurile  de

exonerare  de  răspundere.

Finerarea  ţevilor ca urmare a  uzurii nu se  poate încadra ca fiind un caz  de  forţă  majoră,

deoarece forţa majoră  se caracterizează prin aceea că este  o împrejurare externă,  cu  caracter excepţional, fără

relaţie cu  lucrul  care a  provocat dauna  sau  cu însuşirile sale naturale,  absolut inviciabilă  şi  absolut

imprevizibilă.

Practica judecătorească  în materie a  ales  varianta concepţiei obiective  a răspunderii paznicului

juridic  al  lucrului,  chiar în acele situaţii în care,  în mod evident acestuia  nu i se  poate imputa vreo  vină – de

exemplu în speţa de  faţă  pârâţilor nu  li se  poate imputa  faptul că nu  au  locuit efectiv în apartament  şi nu 

au prevăzut  finerarea ţevilor de  pe tronsonul  din dreptul apartamentului  proprietatea  pârâţilor -  mergându-se

pe prezumţia de responsabilitate, ce  corespunde  unei necesităţi sociale  de protecţie a  victimei  prejudiciului.

Ca  atare, instanţa, în temeiul art.22 din Legea 136/1995 rap. la  art.1000  alin.1 C.civ.  şi  art.43

C.Com.,  va  admite  acţiunea  şi  va obliga pe  pârâţi  să  plătească reclamantei  suma  de 1445  lei  cu  titlul de 

daune plus dobânzile legale aferente începând  cu  data de13.04.2006  şi până la  plata efectivă precum şi  suma 

de 123,5 lei  cu titlul de  cheltuieli de  judecată -  taxă timbru  şi  timbru judiciar.

Prin sentinta civilă nr. 1343/2009 s-a admis acţiunea în regres formulată de reclamanta SC A

Ţ  A SA  B– Sucursala Galaţi, cu sediul în Galaţi, în contradictoriu cu pârâţii  DC şi  DM, domiciliaţi în  Tecuci

şi în  consecinţă au fost obligaţi  pârâţii să plătească reclamantei suma de 1445 lei cu titlul de daune plus

dobânzile legale aferente începând cu data de 13.04.2006 şi până la plata efectivă, precum şi suma de 123,5 lei

cu titlul de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs  în  termen de  15  zile de la  comunicare.

Prin decizia civilă nr.1022/2009 s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâţi , constatând

că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta lucrului prev. de art.1000 alin.1 Cod civil,

iar în conf. Cu art.22 din Legea nr.136/1995 se prevede că în limitele indemnizaţiei plătite asiguratorul este

subrogat în toate drepturile asiguratului sau a beneficiatului asigurării contra celui răspunzător de producerea

pagubelor. Ca atare în limita sumei de 1445 lei plătită cu titlu de despăgubiri civile reclamanta se poate îndrepta

împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului în cauza de faţă pârâţii, fiind indubitabil că

apartamentul se afla în acel moment în paza lor juridică.

Domenii speta

Spete similare