Plângere contravenţională Legea 38/2003

plângere contravenţională Legea 38/2003

Sentinţa civilă nr. 1823 /13.07.2009

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de 09.02.2009, sub nr. de dosar XXXX/321/200x, petentul N.P. a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal seria CC nr. XXXXXXX încheiat la data de 09.02.2009 de către agent constatator din cadrul Politiei X..

In motivarea plângerii, petentul a arătat că în fapt, posedă autoturismul marca VW, cu nr. de înmatriculare NT-XX-XXX, iar la data de 09.02.2009, în jurul orelor 7,30 se deplasa de la X. spre oraşul U. şi în localitatea H. a fost oprit de către organul de poliţie care, după ce i-a solicitat documentele l-a sancţionat cu suma de 5.000 lei fără a-l lăsa să explice de ce era însoţit de 4 persoane.

Petentul precizează că cele patru persoane care se aflau în autoturism erau soţia, un nepot şi doi cumnaţi cu care mergea spre U. pentru a efectua cumpărături.

În concluzie, petentul solicită admiterea plângerii şi anularea procesului-verbal.

In drept, petentul nu a indicat dispoziţiile legale pe care îşi întemeiază plângerea contravenţională.

In dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei următoarele: procesul-verbal seria CC nr. XXXXXXX încheiat la data de 09.02.2009 de către agent constatator din cadrul Politiei.

Plângerea contravenţională este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 şi art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

In apărare, intimatul a depus la dosarul cauzei la data de 20.03.2009, prin serviciul Registratură, întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca fiind neîntemeiată.

In motivare, intimatul a arătat din cuprinsul procesului-verbal contestat rezultă că la data de 09.02.2009, ora 07,45, petentul a fost depistat pe DN , în oraşul U., la volanul autoutilitarei NT-XX-XXX, transportând ilegal un număr de 5 persoane, fără a fi autorizat în acest sens.

Fapta comisă de petent este prevăzută de art. 7 din Legea nr. 38/2003 şi sancţionată de art. 55 lit. b din Legea nr. 38/2003.

Prin urmare, din punct de vedere al legalităţii, procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea prevederilor O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, nu lipseşte vreun element care este de natură să atragă nulitatea absolută, iar fapta a fost săvârşită în împrejurările descrise de agentul constatator.

Din punct de vedere al temeiniciei, intimatul apreciază că sancţionarea contravenientului a fost determinată de nesocotirea prevederilor legale referitoare la efectuarea de transport de persoane ilegal, iar elementele precizate de petent nu sunt de natură să înlăture caracterul contravenţional al faptei şi nu au relevanţă juridică. Procesul-verbal a fost întocmit în prezenţa martorului asistent G. D. care se afla în autovehicul cu petentul.

Intimatul mai susţine că vinovăţia petentului este dovedită cu procesul-verbal de contravenţie şi raportul agentului constatator.

In drept, intimatul a invocat dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 şi ale Legii nr. 38/2003.

In dovedirea susţinerilor, intimatul a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: procesul-verbal seria CC nr. XXXXXXX încheiat la data de 09.02.2009 de către agent constatator din cadrul Politiei şi raport din 02.03.2009 .

În şedinţa publică din data de 16.03.2009, instanţa, apreciind ca fiind legale, pertinente şi concludente, putând duce la dezlegarea pricinii în fond, în temeiul art. 167 Cod procedura civilă, a încuviinţat pentru pentru petent proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorii N. Elena, I. I. şi G. D., iar, în şedinţa publică din data de 06.04.2009 în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 a dispus administrarea probei testimoniale cu martorii V.C. şi G.C..

In cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosarul cauzei de către petent următoarele: procesul-verbal seria CC nr. XXXXXXX încheiat la data de 09.02.2009 de către agent constatator din cadrul Politiei şi certificat de înmatriculare N000XXXXXX.

În cadrul probei testimoniale, au fost audiaţi sub prestare de jurământ, în sedinţa publică din data de 06.04.2009 martorii N. Elena, G. D. şi I. I., iar în şedinţa publică din data de 04.05.2009, martorul V. C., declaraţiile acestora fiind consemnate la dosarul cauzei.

În şedinţa publică din data de 22.06.2009, instanţa a constatat imposibilitatea audierii martorului G.C. deoarece din procesul-verbal întocmit de Postul de Poliţie P. a rezultat că martorul nu se află la domiciliu, fiind plecat în Spania.

Nu s-a procedat la audierea petentului în conformitate cu prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 deoarece în şedinţa publică din data de 13.07.2009, acesta a arătat că nu doreşte să fie audiat deoarece a invocat motivele sale în plângerea contravenţională.

Analizând actele şi lucrările dosarului precum şi susţinerile părţilor, instanta reţine următoarele:

In fapt, din cuprinsul procesului-verbal seria CC nr. XXXXXXX încheiat la data de 09.02.2009 de către agent constatator din cadrul Politiei U. rezultă că petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 5.000 lei pentru săvârşirea la data de 09.02.2009 a contravenţiei prevăzute de art. 7 şi sancţionată de art. 55 lit. d din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere.

Pentru a dispune sancţionarea contraventională, agentul constator a reţinut că la data de 09.02.2009, ora 07,45, petentul a fost depistat pe DN , în U., la volanul autoutilitarei NT-XX-XXX, transportând ilegal un număr de 5 persoane, fără a fi autorizat în acest sens.

In drept, potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001 lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, a faptei săvârşite şi a datei comiterii sau a semnăturii agentului constator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu.

Aplicând aceste dispoziţii legale la situatia de fapt reţinută în cauză, instanţa verificând procesul-verbal seria CC nr. XXXXXXX încheiat la data de 09.02.2009 de către agent constatator din cadrul Politiei U. din punct de vedere al legalităţii, apreciază că sunt respectate cerinţele imperativ-limitativ prevazute de lege, sub sancţiunea nulităţii, care ar putea fi luate în considerare şi din oficiu.

Din punct de vedere al temeiniciei procesului-verbal contestat, instanţa reţine că fapta contraventională pentru care petentul a fost sancţionat este prevăzută şi sancţionată de art. 55 lit. d raportat la art. 7 din Legea nr. 38/2003 potrivit căruia constituie contravenţie, dacă nu a fost săvârşită în astfel de conditii încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracţiune, nerespectarea prevederilor art. 7 care dispun că transporturile de persoane sau bunuri în regim de taxi se pot executa ca servicii de interes public pentru populatie, de regulă, în interiorul unei localităţi, numai pe baza autorizaţiei pentru transport în regim de taxi, valabilă, emisă de autoritatea administraţiei publice locale.

În ceea ce priveşte forţa probantă a procesului-verbal, instanţa apreciază în măsura în care fapta contravenţională reţinută în sarcina petentului a fost constatată personal de către organul de poliţie acesta beneficiază de o prezumpţie relativă de adevăr, făcând dovada asupra stării de fapt reţinute, până la proba contrarie.

In stabilirea aplicabilităţii art. 6 din CEDO în cadrul procedurii contravenţionale, instanţa are în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, definind în mod autonom noţiunea de acuzaţie în materie penală, în raport de cele trei criterii alternative stabilite, calificarea în dreptul intern, natura faptei şi natura şi gradul de severitate al sancţiunii aplicate, a statuat că scopul interpretării date dispoziţiilor art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, în sensul că noţiunea de "acuzaţie în materie penală" include şi domeniul contravenţional, a fost acela de a asigura aceeaşi garanţii procesuale celor învinuiţi de săvârşirea unei contravenţii ca şi celor învinuiţi de săvârşirea unei infracţiuni (Sporrong şi Lonnroth contra Suediei - 1982; Ozturk contra Germaniei - 1984; Lutz contra Germaniei - 1987), neputând lipsi dintre acestea prezumpţia de nevinovăţie instituită prin art. 6.2 din Convenţie (Anghel contra României, 4.10.2007)

Totodată, instanţa are în vedere şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată în cauza Neaţa contra României din data de 18.11.2008 în care Curtea a reamintit că în materie penală, problema administrării probelor trebuie privită prin prisma paragrafelor 2 si 3 ale articolului 6, iar sarcina probei revine acuzării, dubiul profitând persoanei acuzate. In plus, acuzării îi revine sarcina să îi prezinte persoanei în discuţie capetele de acuzare care i se impută în scopul de a-i acorda acesteia ocazia să îşi pregătească şi să îşi prezinte apărarea în consecinţă precum şi de a oferi probe suficiente pentru a-şi fundamenta o declaraţie de vinovăţie. Totodată, Curtea a mai reamintit că, potrivit unei jurisprudenţe constante, jurisdicţiilor naţionale le revine în principal sarcina de a aprecia elementele de probă administrate în faţa lor şi de a se pronunţa asupra pertinenţei acelor probe pe care părţile doresc să le propună în vederea administrării. Deşi Convenţia garantează în art. 6 dreptul la un proces echitabil, aceasta nu reglementează admisibilitatea probelor ca atare, materie care intră în sfera de competenţă a dreptului intern. Curtea a reamintit că sarcina sa constă în aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă privită în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor a avut un caracter echitabil.

 Faţă de jurisprudenţa Curţii de contencios European, instanţa apreciază că sancţiunile contravenţionale aplicate în baza prevederilor Legii nr. 38/2003 au adresabilitate generală, au caracter represiv şi punitiv.

In raport de motivele expuse mai sus, instanţa concluzionează că prezumpţia relativă de adevăr de care beneficiază constatările personale ale agentului constatator nu este de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil al petentului, sub aspectul prezumpţiei de nevinovăţie, aplicabil şi în cadrul procedurii contravenţionale, deoarece prezumpţiile ca probe indirecte, nu sunt în principiu contrare Conventiei. Astfel, în Hotărârea pronunţată în cauza Salabiaku c. Franţei, Curtea a reţinut că prezumţiile sunt permise de Convenţie dar nu trebuie să depăşească limitele rezonabile ţinând seama de gravitatea mizei şi prezervând drepturile apărării (paragr. 28).

In cauza dedusă judecăţii din declaraţia martorei N. E. coroborată cu declaraţia martorilor G. D., I. I. şi V. C. rezultă că la data de 09.02.2009 se deplasau cu autoturismul condus de către petent din com. X. în localitatea U., fără ca petentul să fi pretins sau să fi primit vreo sumă de bani cu titlu de contravaloarea a transportului efectuat.

In măsura în care situaţia de fapt consemnată în procesul-verbal este contrazisă de declaraţiile martorilor audiaţi, instanţa apreciază că este aplicabil principiul prezumpţiei de nevinovăţie, potrivit căruia în lipsa unor dovezi certe de vinovăţie a petentului, acesta este prezumat nevinovat, respectându-se astfel dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

Prin urmare, având în vedere că fapta contraventională, ca formă de conduită juridică ilicită, presupune îndeplinirea mai multor elemente, în lipsa cărora aceasta se situează în afara sferei dreptului contravenţional, instanţa apreciază că lipşeşte elementul material al laturii obiective a contravenţiei deoarece în raport de prevederile art. 4 din Legea nr. 68/2003 transportul în regim de taxi este serviciul de transport public de persoane, bunuri sau mărfuri asigurat contra cost, or, în cauza dedusă judecăţii, petentul a efectuat transport de persoane fără să fi pretins sau să fi primit vreo sumă de bani.

In consecinţă, în conformitate cu prevederile art. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, instanţa apreciază că în lipsa unuia din elementele constitutive, conduita petentului nu se circumscrie sferei ilicitului contravenţional şi nu poate constitui temei al răspunderii contravenţionale.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa apreciază că plângerea contravenţională formulată de petent este întemeiată şi prin urmare o va admite. In aceste condiţii, instanţa va dispune anularea a procesului - verbal seria CC nr. XXXXXXX încheiat la data de 09.02.2009 de către agent constatator din cadrul Politiei U. şi în consecinţă va exonera petentul de la plata amenzii contravenţionale în cuantum de 5.000 lei.

In temeiul art. 274 Cod procedura civilă şi al principiului disponibilităţii, instanţa va luat act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare