Tulburarea de posesie, art. 220 alin. 2 Cod penal, revizuire

Sentinţă penală 199 din 07.05.2009


Tulburarea de posesie, art. 220 alin. 2 Cod penal, revizuire

Sentinta penala nr. 199/07.05.2009

Sub nr. xxxx/321/2009, a fost înregistrat la aceasta instanta, referatul Parchetului de pe lânga Judecatoria Tg. Neamt, prin care a fost înaintata, împreuna cu concluzii de respingere, cererea de revizuire formulata de revizuienta I.C., având ca obiect sentinta penala nr. 528/31.07.2006 pronuntata de Judecatoria Tg.Neamt în solutionarea dosarului penal nr. xxxx/2005.

Intimatii au solicitat respingerea cererii de revizuire.

Din actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

Prin sentinta penala nr. 528/31.07.2006 pronuntata de Judecatoria Tg. Neamt în solutionarea dosarului penal nr. 1569/2005, ramasa definitiva prin respingerea recursului declarat de partea vatamata E.V., în baza art. 11 pct. 2 lit. a, art. 10 lit. a Cod procedura penala, s-a dispus achitarea inculpatilor E.M. si M.I., ambii pentru savârsirea infractiunii de tulburare de posesie, prev. de art. 220 alin. 1,2,3 Cod penal, luându-se act ca fapta nu exista, de asemenea, a fost obligata partea vatamata E.V. la plata cheltuielilor judiciare catre stat si catre cei doi inculpati.

Prin precizarea motivelor pe care îsi întemeiaza cererea de revizuire (filele 138, 139 din dosar), revizuienta, prin aparator ales, a învederat instantei ca motivele invocate sunt cele prevazute de art. 393 Cod procedura penala, raportat la art. 394 pct. 1 lit. a,c,e, în sensul ca s-au descoperit fapte ce nu au fost aduse la cunostinta instantei de fond, unul din înscrisurile care au servit la motivarea hotarârii a fost declarat fals, existând plângere penala în acest sens, instanta de fond nu a fost înstiintata ca terenul în legatura cu care a fost tulburata posesia de catre cei doi intimati provine de la un autor comun, dupa care nu s-a dezbatut succesiunea; în sfârsit, ca sentinta penala ce urmeaza a fi revizuita este în discrepanta cu sentinta civila în revendicare si cu actele pe care le detine pentru terenul în litigiu.

Fata de motivele invocate, instanta retine urmatoarele :

Potrivit art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedura penala, revizuirea poate fi ceruta când s-au descoperit fapte sau împrejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei.

Revizuienta nu precizeaza ce anume fapte sau împrejurari noi au fost descoperite, motivul invocat, anume ca terenul ce a facut obiectul plângerii penale provine de la un autor comun al partii vatamate si celor doi inculpati, nu are relevanta în cauza si oricum textul de lege se refera la fapte si împrejurari necunoscute de catre parti la momentul judecatii cauzei în fond, deci la o anumita imposibilitate a partii de a aduce la cunostinta instantei respectivele împrejurari.

Litera c a aceluiasi articol de lege prevede ca revizuirea se poate cere când un înscris care a servit ca temei al hotarârii a carei revizuire se cere a fost declarat fals.

Din nou revizuienta, care a beneficiat de aparare calificata, nu precizeaza înscrisul pretins fals si nici nu prezinta dovada în acest sens, respectiv o hotarâre judecatoreasca de declarare a falsului, pentru a se putea verifica daca într-adevar înscrisul respectiv este fals si a fost hotarâtor pentru solutia adoptata în dosarul de fond.

Art. 394 alin. 1 lit. c Cod procedura penala, invocat si acesta de revizuienta, se refera la acel caz de revizuire în situatia în care doua sau mai multe hotarâri judecatoresti nu se pot concilia.

Este evident si logic ca, fiind vorba despre revizuirea unei sentinte penale, legea se refera la imposibilitatea de conciliere între doua hotarâri pronuntate în materie penala.

Apoi, si alte aspecte invocate de revizuienta, de exemplu, precum ca sentinta penala nr. 528/31.07.2006 este „în discrepanta” cu alte sentinte civile pronuntate în revendicare imobiliara, fara însa a indica si a prezenta aceste hotarâri judecatoresti, nu sunt de natura sa duca la revizuirea acestei sentinte, stiut fiind ca la tulburarea de posesie, astfel cum aceasta este reglementata de art. 220 Cod penal, se verifica posesia unui bun la momentul respectiv, si nu proprietatea.

Apoi, instanta retine ca I.C. nu are calitatea de parte în dosarul penal nr. 1569/2005, în care s-a pronuntat sentinta penala a carei revizuire se cere, ca atare nu poate solicita revizuirea.

Nu în ultimul rând, prin aparator ales si prin precizarea facuta la termenul de judecata de astazi, revizuienta solicita instantei sa constate ca în dosarul penal nr. 1569/2005 calitatea de parte vatamata a avut-o I.C., si nu mama sa E.V., care de altfel a si semnat cererea de revizuire, lucru inadmisibil în aceasta faza procesuala.

Se poate observa ca revizuienta invoca aspecte generale, care de altfel puteau fi invocate cu usurinta la instanta de fond, si nu aspecte concrete, cu atât mai mult cu cât art. 394 Cod procedura penala prevede expres si limitativ cazurile în care se poate cere revizuirea unei sentinte pronuntate în materie penala.

Desigur ca revizuienta se poate adresa instantei civile pentru reglementarea unor aspecte care tin de proprietatea terenului în litigiu, în nici un caz prin intermediul unei revizuiri în materie penala.

Fata de toate aceste aspecte, în baza art. 394 Cod procedura penala, instanta va respinge cererea de revizuire.