Constatare nulitate absoluta titlu de proprietate

Constatare nulitate absoluta titlu de proprietate

Sentinta civila nr. 2845

19.12.2008

Constata ca prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. xxxx/321/2008 , reclamantul A.V. a chemat în judecata , initial , Comisia Locala si Comisia judeteana Neamt de aplicare a legilor fondului funciar , solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a adeverintei provizorii de proprietate nr. 352/1991.

Ulterior, reclamantul a chemat în judecata si pe I.V. , caruia i-a fost eliberata adeverinta de proprietate nr. xxx/1991.

În motivarea cererii sale, reclamantul arata ca, pârâtului I.V. , i-a fost eliberata , de catre Comisia de aplicare a legilor fondului funciar , adeverinta de proprietate nr. xxx , pentru suprafata de 0,50 ha. teren situat în intravilanul orasului Tg. Neamt , ca în baza adeverintei, pârâtul stapâneste acest teren desi terenul a fost cumparat , înca din anul 1951 de parintii sai – A.A. si A.G. de la numita C.M..

Mai arata reclamantul ca, adeverinta de proprietate a fost eliberata fara a se avea în vedere procedura prealabila pentru emiterea unui astfel de act , în sensul ca, I.V. , nu a depus vreo cerere pentru a fi pus în posesie si apoi sa i se elibereze adeverinta, ca aceasta (adeverinta ) nu contine numarul hotarârii de aprobare a Comisiei Judetene , pozitia de validare si data certa a eliberarii , ca întrucât adeverinta a fost eliberata cu încalcarea prevederilor legale , a fost nevoit sa formuleze prezenta actiune.

În dovedirea cererii , reclamantul a depus în copie Adeverinta provizorie de proprietate a carei nulitate absoluta solicita sa se constate, o cerere de recurs formulata de Comisia locala de aplicare a legilor fondului funciar, în dosarul civil nr. xxx/321/2007 si copia actului de vesnica vânzare din 15 decembrie 1951 (filele 3-5).

Reclamantul si-a motivat în drept, cererea pe dispozitiile art.108 alin.2 si 109 Cod procedura civila.

Cererea este scutita de plata taxei de timbru si a timbrului judiciar , conform art.40 din Legea nr. 1/2000.

Comisia Locala, citata legal , nu si-a trimis reprezentant în fata instantei însa, a depus întâmpinare , prin care a solicitat admiterea actiunii reclamantului (fila 11).

Comisia Judeteana Neamt pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor ,citata legal, nu si-a trimis reprezentant în instanta si nici nu a depus întâmpinare .

În instanta, reclamantul a fost reprezentat de av. N.C. , iar pârâtul de av. A.D..

Pârâtul I.V. a formulat întâmpinare (filele 25-26), prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantului , ca neîntemeiata si nejustificata, aratând în esenta urmatoarele;

- adeverinta provizorie de proprietate nr. xxx/1991 i-a fost eliberata ca urmare a depunerii ,în anul 1991 , a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de 0,50 ha. teren pe care l-a stapânit înca din anul 1951 , a figurat înscris cu el în registrul agricol , si cu care s-a înscris în G.A.C. „Ozana – Blebea „ în anul 1962;

- a stapânit terenul în suprafata de 0,50 ha. si dupa anul 1962, pâna în prezent , iar pe acest teren au construite case , atât el cât si copiii sai;

- adeverinta de proprietate este semnata de Presedintele Comisiei locale de aplicare a legii nr. 18/1991 si de secretarul care îndeplinea aceasta functie la acea data (1991) , iar faptul ca pe adeverinta lipseste numarul hotarârii de aprobare a Comisiei Judetene , pozitia de aprobare si de validare nu-i este imputabila, deoarece adeverinta nu a fost întocmita de el.

La întâmpinare , pârâtul a atasat în copie urmatoarele înscrisuri; cererea de înscriere în G.A.C. din xx.03.1962 , extras din registrul de evidenta al membrilor cooperatori de la C.A.P. Tg. Neamt , rolul agricol din perioada 1959-1962, în care el si sotia sa, figureaza înscrisi în calitate de nepoti în gospodaria numitei C.M. , sentintele civile nr. 2437/5.12.2006 , nr. 633/17.aprilie.2007 , nr.139/21.ian.2008 , nr.10/26.11.2007 , 446/16.martie.2007, ale Judecatoriei Tg. Neamt, si decizia civila nr. 1220/RC/24.09.2007 a Tribunalului Neamt (filele 27-42).

Din analiza materialului probator administrat în dosarul în cauza, instanta retine urmatoarele;

Reclamantul A.V. , este fiul defunctilor A.G. si A.A. . La data de 15 dec.1951 , acestia au cumparat de la vânzatoarea C.M. , suprafata de 5.370 m.p. teren împreuna cu o casa batrâneasca , imobilul fiind situat în orasul Tg. Neamt.

Contractul de vânzare-cumparare a fost încheiat cu clauza de uzufruct viager în favoarea vânzatoarei si cu obligatia de întretinere din partea cumparatorilor (fila 5).

În baza clauzei de uzufruct viager , prevazuta în actul de vesnica vânzare, terenul vândut a ramas în posesia vânzatoarei C.M. , ca uzufructuara, avându-l înscris , pe numele sau, în registrele agricole din perioadele 1951-1955,1956-1958 si 1959-1962 .

Instanta mai retine ca, în gospodaria defunctei C.M. , au figurat înscrisi ,pârâtul I.V. , ca nepot cât si sotia sa- I.E. (a se vedea rolul agricol din perioada 1959-1962), care au întretinut-o pe matusa lor . Se mai retine ca , terenul în suprafata de 5.370 m.p. situat în Tg. Neamt , a fost stapânit si lucrat efectiv înca din anul 1951 , de catre sotii I.V. si I.E.

La data de 18.03.1962 , terenul în suprafata de 0,54 ha. situat pe str., a fost înscris în G.A.C. „Blebea” de catre sotii I.V. si I.E. , asa cum rezulta fara nici un dubiu din cererea de înscriere si extrasul din registrul cererilor de înscriere în G.A.C., de la filele 27 si 28 .

Deci, cei care detineau efectiv terenul si l-au înscris în G.A.C. , au fost pârâtul I.V. si sotia sa I.E.

În aceste conditii si în baza art.8 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , reconstituirea dreptului de proprietate s-a facut legal în favoarea celui care a predat terenul în Gospodaria Agricola Colectiva „Ozana” Blebea , respectiv pârâtului I.V..

Pasivitatea autorilor reclamantului, care traiau în anul 1962, cât si pasivitatea reclamantului A.V. ,care , la aparitia Legii fondului funciar nr. 18/1991 , nu a depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 5.370 m.p. (0,53 ha.), teren colectivizat în anul 1962 , la cererea sotilor I.V. si I.E. , care posedau terenul respectiv, înca din anul 1951 , constituie un motiv de constatare a operarii prescriptiei achizitive în favoarea pârâtului , în baza art.1890 Cod civil.

Instanta mai retine ca, adeverinta provizorie de proprietate nr. 352/1991 a fost eliberata în favoarea pârâtului I.V. , în conditiile art.8 alin.2 din Legea nr. 18/1991 , republicata , care prevede expres ca, „de prevederile legii beneficiaza membrii cooperatori care au adus pamânt în cooperativa agricola de productie , precum si în conditiile legii civile , mostenitorii acestora „...

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei , rezulta fara putinta de tagada ,ca terenul în suprafata de 0,54 ha. (5.370 m.p.) situat în orasul Tg. Neamt a fost adus în C.A.P.(G.A.C.) în primavara anului 1962 , de I.V. si nu de A.G. si A.A. autorii reclamantului , ori de A.V., reclamantul din actiune si în aceste conditii cel îndreptatit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren este I.V. .

Este adevarat ca, A.V. a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de 5.370 m.p. teren în baza Legii nr. 247/2005 , însa cererea sa,a fost respinsa de Comisia Judeteana , prin Hotarârea nr. 5394/2006 .

Împotriva acestei hotarâri, petentul A.V. ,a formulat plângere la Judecatoria Tg-Neamt , plângerea lui fiind respinsa prin sentinta civila, nr. 633/17.04.2007 , solutia primei instante ramânând irevocabila prin decizia civila nr. 1220/RC/24.09.2007, pronuntata de Tribunalul Neamt în dosarul nr. 439/321/2007 (filele 32 si 33-34).

Cu toate ca ,pârâtul I.V. , este în posesia adeverintei provizorii de proprietate nr. xxx/1991 si stapâneste efectiv terenul în suprafata de 5.370 m.p., înainte de anul 1962 l-a înscris în C.A.P., Comisia Locala Tg. Neamt , nu i-a întocmit documentatia premergatoare emiterii titlului de proprietate , acesta fiind nevoit sa promoveze la instanta , o actiune având ca obiect , obligatia de „a face” , actiunea sa fiind admisa prin sentinta civila nr. 139/21.ian.2008 , hotarârea ramânând irevocabila în urma respingerii de catre Tribunalul Neamt a recursului declarat de Comisia Locala si A.V. .

Faptul ca , în adeverinta de proprietate nr. xxx/1991 , nu este mentionat numarul Hotarârii Comisiei Judetene , anexa si pozitia în care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate al pârâtului I.V. , nu-i este imputabila acestuia , câta vreme ADEVERINTA a fost completata si semnata de Presedintele Comisiei din acea perioada si secretarul acesteia, iar terenul mentionat în acest înscris , a fost adus în C.A.P. , în anul 1962 , de pârâtul I.V., ca nepot al defunctei C.M..

Întrucât din probatoriul administrat în cauza nu rezulta existenta vreunui motiv de nulitate absoluta a Adeverintei de proprietate nr. xxx/1991 , instanta va respinge , ca nefondata actiunea reclamantului.

În baza art.274 Cod procedura civila , instanta va obliga pe reclamant la plata cheltuielilor de judecata , reprezentând onorariul de avocat.

Sentinta civila nr. Nr. 2798

17.12.2008

Constata ca prin actiunea înregistrata la aceasta instanta sub nr. xxxx/321/2007 reclamantele A.A. si M.A. au chemat în judecata pe pârâta T.T. pentru constatarea nulitatii testamentului autentificat sub nr. xxxx/ 6 06 2005 la Biroul Notarului Public din Tg. Neamt si a oricarui act subsidiar ce s-ar fi întocmit, cu cheltuieli de judecata.

În motivare au aratat ca prin acel testament , B.I., sora lor, a instituit-o legatara universala pe pârâta, testament de care ele au aflat la 11 06 2005, decesul testatoarei reclamantele sustin ca testamentul nu a reprezentat vointa reala a testatoarei , vointa acesteia fiind viciata din punct de vedere al consimtamântului, având în vedere starea de sanatate a testatoarei si chiar a actului în sine, facut în favoarea unui strain care nu a contribuit la întretinerea si îngrijirea testatoarei atâta timp cât ele, reclamantele, rude cu aceasta, s-au îngrijit de ea si ca în acel testament semnatura nu a fost executata de testatoare.

În dovedire a depus la dosar înscrisuri-testamentul contestat, certificate de stare civila si a solicitat admiterea interogatoriul pârâtei, a probei cu martori si expertiza grafica.

Actiunea a fost timbrata cu 20 de lei taxa de timbru si 0,30 lei timbru judiciar.

Pârâta a formulat întâmpinare prin acre a solicitat respingerea actiunii reclamantelor, cu obligarea lor la plata cheltuielilor de judecata sustinând ca nu s-au aratat motivele de nulitate absoluta, ca reclamantele au mai formulat o actiune identica fiind înregistrat dosarul civil nr. xxxx/2005 la Judecatoria Tg. Neamt, invocând astfel exceptia autoritatii de lucru judecat; ca reclamantele au formulat si plângere penala împotriva ei pentru fals si uz de fals în legatura cu acelasi testament, fiind înregistrat dosarul penal nr. xxx/32/2006 al Curtii de Apel Bacau si a solicitat atasarea acestuia.

S-a anexat la întâmpinare copii dupa sentinta civila nr.1793/4 11 2005 pronuntata de aceasta instanta în dosarul civil nr. xxxx/2005 având ca obiect constatare nulitate testament.

Reclamantele au completat actiunea aratând motivele pentru care au solicitat constatarea nulitatii testamentului. Au aratat ca , pe parcursul ultimilor ani din viata ai surorii lor , ele au stiut ca acesta sufera de boli grave si relatiile cu ea au fost mai strânse ca niciodata, i-au acordat mai multa atentie stiind ca sufera de osteoporoza si un cancer galopant, astfel ca era imposibil ca sora lor sa întocmeasca un testament în favoarea unei straine. Din cauza bolii, sora lor B.I. avea unele stari depresive, simtea nevoia sa aiba în preajma pe cineva din familie si cum ele nu reuseau sa fie permanent cu ea, pârâta, care a fost angajata si platita de ele pentru a avea grija de sora lor, a încercat prin mijloace viclene sa-si întareasca pozitia prin alterarea vointei surorii lor, având în vedere medicamentele pe care i le administra, care puteau duce la unele momente de inconstienta sau cel putin de lipsa de discernamânt si ca pârâta le asigura ca bolnava da semne de însanatosire.

Cu privire la exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de pârâta, acesta a fost pusa în discutia partilor si a fost respinsa de instanta întrucât actiunea pentru constatarea nulitatii aceluiasi testament formulata împotriva pârâtei în anul 2005 a fost respinsa prin sentinta civila nr.1793/4 11 2005 pronuntata de aceasta instanta în dosarul civil nr. xxxx/2005, pentru lipsa calitatii procesuale active a reclamantei A.A..

Reclamantele au solicitat efectuarea si a unei expertize medico-legale având în vedere actele medicale ale testatoarei.

S-a anexat de catre pârâta copia plângerii penale formulate împotriva ei de reclamante, copia ordonantei din iunie 2006 pronuntata de Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Bacau în dosarul penal nr. xxxx/II/2/2006, certificatul de legatar. A solicitat admiterea probei cu martori si a fost de acord cu efectuarea expertizelor grafice si medicale.

S-a luat un interogatoriu pârâtei si s-au audiat martorii partilor, dupa care s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se stabili daca având în vedere suferintele testatoarei, survenite anterior întocmirii testamentului, acesteia îi erau afectate în vreun fel capacitatile motrice – cu precadere, scrierea si functiile psihice, daca avea sau nu discernamânt la momentul întocmirii testamentului.

Concluziile din raportul medico-legal au fost ca testatoarea nu suferea de vreo boala psihica, diagnosticata de medic de specialitate psihiatrica în masura sa îi afecteze discernamântul critic, ca medicatia administrata la data semnarii testamentului nu a fost în masura sa îi afecteze discernamântul critic si ca nu exista date privitoare la vreo boala a mâinilor care nu i-ar fi permis sa semneze sau sa-i fi afectat scrierea.

 La baza acestor concluzii au stat actele medicale puse la dispozitie de parti : fisa de consultatii medicale, adulti nr. 531 întocmita la 17 martie 2003 fiind în evidenta Cabinetului medical din Tg Neamt si buletinele de analize medicale ale centrului medical din Tg. Neamt.

S-a efectuat si expertiza grafica la Laboratorul Interjudetean Iasi pentru a se stabili daca semnatura din testamentul întocmit pârâtei apartine testatoarei B.I.. Pentru acesta s-au pus la dispozitie acte originale care purtau semnatura testatoarei precum si fotocopii dupa scripte de comparatie-contracte si alte acte semnate de testatoare.

S-a constatat ca semnatura din testament apartine numitei B.I.. Concluziile Laboratorului Interjudetean Iasi au fost contestate de reclamante pe motiv ca expertiza s-a efectuat pe fotocopii ale actului contestat. S-a raspuns si la aceste obiectiuni facându-se precizarea ca s-a avut în vedere testamentul atacat, în original.

Analizând probele administrate în cauza constata ca actiunea reclamantelor A.A. si M.A. nu este întemeiata urmând a fi respinsa pentru considerentele care urmeaza:

Reclamantele au solicitat în contradictoriu cu pârâta T.T. constatarea nulitatii testamentului autentificat sub nr. xxxx/6 06 2005 la Biroul Notarului Public, testament prin care sora lor, B.I. a dispus ca la încetarea ei din viata, toate bunurile mobile sau imobile ce se vor afla în proprietatea ei sa ramâna pârâtei, pe care a instituit-o legatara universala.

Pârâta nu este ruda cu reclamantele si nici cu testatoarea, aceasta era doar vecina cu ea si reclamantele, care locuiau în Iasi, în încercarea de a-si ajuta sora bolnava, s-au înteles cu pârâta sa aiba grija de sora lor, pârâta fiind platita pentru serviciile ei.

Reclamantele au invocat în constatarea nulitatii testamentului întocmit de sora lor, pârâtei, lipsa consimtamântului, provocata de absenta discernamântului la întocmirea testamentului, validitatea testamentului fiind influentata de incapacitatea naturala în care se afla testatoarea datorata bolii de care suferea în acele ultime luni din viata, adica de lipsa unei vointe constiente în momentul întocmirii actului. Mai mult, au invocat chiar si dolul ca viciu de consimtamânt , pe lânga lipsa consimtamântului dispunatoarei, manoperele de captare a afectiunii bolnavei de catre pârâta si îndepartare a bolnavei de rudele ei, în primul rând de surorile ei , reclamante în cauza, cu intentia de a o determina sa întocmeasca testamentul în favoarea ei.

Sanctiunea pentru întocmirea actului în asemenea conditii este nulitatea absoluta a actului , codul civil reglementând în art.5, art.1091 si alte câteva dispozitii disparate aceasta sanctiune în mod expres pentru încalcarea unor reguli imperative care interzic actele juridice ilicite sau cuprinzând conditii contrare bunelor moravuri ori legii.

Din analiza probelor administrate în cauza rezulta ca vointa testatoarei nu a fost alterata în nici un mod la întocmirea testamentului în favoarea pârâtei.

Martora D.E. o cunostea pe testatoarea B.I. de mai multi ani , i-a botezat fiica si pentru ca ea lucrase la laboratorul Spitalului, a fost solicitata de batrâna sa mearga cu ea sa faca niste analize. Atunci batrâna si-a exprimat dorinta de a face acte fiicei martorei pe casa, însa ea nu a acceptat. De aici se poate trage concluzia ca era dispusa sa întocmeasca testament în favoarea altei persoane decât o ruda. Martora a mai declarat ca batrâna era în relatii bune cu surorile ei, ele veneau de sarbatori la ea si ea pregatea tot, ca discuta sa faca acte cuiva înca de pe vremea când traia sotul ei. Pârâta s-a mutat în casa vecina cu testatoarea înainte de anul 1989.

Martora N.S., vecina cu pârâta, a declarat ca reclamantele locuiau în Iasi si veneau în vizita la sora lor cât de des puteau. Batrâna se putea hrani singura, avea probleme pentru ca avusese un picior rupt, nu avea probleme cu mâinile, putea semna pentru pensie. Pârâta dormea la ea si o îngrijea pentru ca îsi rupsese piciorul în luna mai, dupa 21 mai si în iunie sau iulie, a murit. Se retine din declaratia acestei martore ca pârâta putea folosi mâinile, putea semna si ca pârâta o ajuta pe batrâna cu stirea reclamantelor, între bolnava si surorile ei existau relatii bune, doar ca aceasta a preferat sa întocmeasca testament pârâtei si nu surorilor ei, ca o recunoastere a grijii cu care o înconjura pârâta. Faptul ca pârâta nu a refuzat oferta batrânei de a întocmi testament asa cum a facut martora D.E., nu atrage automat ideea vehiculata de reclamante ca aceasta a folosit mijloace dolosive sau ca chiar s-a folosit de medicamente pentru a induce batrânei o stare de inconstienta pentru a semna actul, ci creeaza mai degraba convingerea instantei ca batrâna, în ultimele doua luni din viata, înca de când a solicitat sprijinul martorei D.E. sa faca analize medicale, era dispusa sa întocmeasca testament cuiva strain, cu mare usurinta, fara ca acel strain sa faca ceva deosebit pentru ea, pentru ca probabil se simtea slabita si nu o mai interesa prea mult bunurile materiale si nici nu era în relatii rele cu surorile ei pentru a se interpreta ca în acest mod ar fi intentionat sa le pagubeasca, iar acceptarea cu usurinta a acestei liberalitati de catre pârâta tine mai mult de constiinta, fara a pasi pâna în sfera conduitei penale a pârâtei cum au considerat reclamantele , în prima faza a demersului lor împotriva pârâtei.

Martora propusa de reclamante, H.I. a declarat ca ea a cumparat o parcela de teren de la B.I., cu doi ani înaintea mortii acesteia si ca anterior luase terenul în arenda. Mai venea pe la batrâna sa-i aduca lapte, brânza si ca nu le-a vazut pe reclamante pe acolo pe la ea. A aflat cu surprindere ca batrâna a murit, a gasit usile încuiate.

Din declaratiile acestei martore se retine ca ea o vizita destul de rar pe batrâna, mai ales dupa ce a cumparat terenul de la ea, astfel ca nu avea cum cunoaste prea multe despre ultimele luni de viata ale batrânei si de relatiile pe care le avea cu rudele sau cu pârâta.

Din probele stiintifice efectuate în cauza, expertiza medico-legala si expertiza grafica rezulta ca testatoarea nu suferea de vreo afectiune fizica sau psihica de natura sa-i altereze acesteia scrisul sau discernamântul.

Având în vedere acestea, constata ca testamentul nu este lovit de nulitate, a fost încheiat valabil, cu respectarea conditiilor de forma si de fond prevazute de lege.

Domenii speta

Spete similare