Pretentii

Hotărâre 8312 din 16.06.2010


Prin cererea înregistrata la aceasta instanta la data de 26.08.2009 , sub nr. 8764/320/2009, reclamantul Municipiul Tg. Mures cu sediul în Tg. Mures P-ta Victoriei nr. 3  a chemat în judecata pe pârâtul BL  cu domiciliul în Tg. Mures str.  nr. solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale si la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii, reclamantul, a aratat ca în data de 4.07.2009  în cadrul emisiunii „Actualitatea Mureseana” difuzata pe postul local de televiziune „Antena 1” facând referire la lucrarile de in vestitii si reamenajare a zonei de agrement de la platoul Cornesti pârâtul BL a afirmat ca” ci am atras atentia ca…fara licitatie…fara licitatie s-a contruit acolo…s-a construit acolo…nu,nu…s-a construit acolo…ceea ce s-a construit acolo…450.000 de euro…ce înseamna acest lucru pentru dumneavoastra ?...fara licitatie…i-a verificati…si fara autorizatie de construire…i-a verificati documentele de anul trecut….”

 Reclamantul mai arata ca afirmatiile facute de pârât sunt determinate în sensul c a reclamantul ar fi efectuat inverstitii la Platoul Cornesti cu nerespectarea prevederilor legale, respectiv fara licitatie si fara autorizatie de construire, afirmatii care, daca ar fi adevarate ar atrage evident, aplicarea unor sanctiuni de ordin administrativ, pecuniar institutiei vinovate de efectuarea investitiei cu nerespectarea prevederilor legale.

Mai arata ca fiind vorba despre o emisiune televizata, difuzata la o ora de maxima audienta si profitând de o libertate gresit înteleasa, în care oricine ar fi liber sa faca orice afirmatie calomniatoare, fara o verificare prealabila, mai mult decât atât, facând trimitere la documentele care au stat la baza realizarii investitiei ca si cum le-ar fi verificat în  prealabil si întarind astfel convingerea publica a unor nelegalitati în realizarea investitiei, pârâtul si-a asumat riscul formularii prezentei cereri de chemare în judecata.

În drept, reclamantul invoca prevederile art. 998, 999, 1084 C civ, art. 274 Cpc .

Pârâtul a depus, prin registratura instantei, la dosar, întâmpinare prin care solicita instantei respingerea actiunii introductive ca ne fondata , cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata, în drept invocând prev. art. 115 C. pr. civ. si urmatoare  C. pr. civ., În motivarea întâmpinarii, pârâtul  arata ca actiunea reclamantului este nefondata.

Arata ca în cuprinsul actiunii rezulta ca nu sunt  îndeplinite  conditiile  de angajare  a raspunderii delictuale a pârâtului.

 De asemenea, arata ca în vederea angajarii raspunderii civile delictuale  pentru fapta proprie a unei persoane se cea a fi întrunite patru  conditii: prejudiciu, o fapta ilicita, existenta unei legaturi de cauzalitate  între fapta ilicita si prejudiciu, precum si culpa autorului faptei ilicite.

Afirmatiile pârâtului nu au creat nici un prejudiciu reclamantului în consecinta acesta lipseste cu desavârsire.

Arata ca fapta ilicita  este definita ca fiind o actiune care este contrara legii  si care are ca efect încalcarea unui drept subiectiv. Iar din cele expuse în actiune rezulta ca pârâtul nu a facut altceva decât sa afirme ca executarea lucrarilor  la platoul Cornesti s-au realizat fara a exista vreo licitatie si în lipsa  unei autorizatii de construire.

Mai arata  ca reclamantul a sustinut în cadrul actiunii ca pârâtul  ar fi afirmat ca nu s-a respectat legea, alegându-se procedura Cererii de oferta desi afirmatia din cadrul emisiunii se rezuma  la a arata ca nu a  existat  o licitatie si nu ca aceasta modalitate ar fi fost nelegala si lucrarile de la platoul Cornesti ar fi trebuit atribuite potrivit legii prin intermediul unei proceduri de licitatie si nicidecum printr-o procedura de Cerere de oferta, valoarea lucrarilor  atribuite depasind 500.000 Euro.

Analizând actele si lucrarile dosarului , instanta constata urmatoarele:

Potrivit sustinerilro necontestate de parti, in data de 4.07.2009, in cadrul emisiunii „Actualitatea Muresana” difuzata pe postul local de televiziune Antena 1 paratul LB a facut referire la o serie de investitii efectuate de autoritatea locala in zona Platoul Cornesti subliinind in principal faptul ca lucrarile de constructie s-au efectuat fara organizarea procedurii de licitatie publica si fara autorizatie de constructie.

Astfel cum reiese din cuprinsul declaratiei martorilor audiati in cauza f.114,115 precum si din raspunsul la interogatoriu f. 112si inscrisul de la fila 4 din dosar,  lucrarile de contructie au inceput anterior emiterii autorizatiei de construire, respectiv 25.08.2008 fiind aproape finalizate la momentul emiterii autorizatiei.

Se recunoaste de asemenea imprejurarea ca nu s-a organizat licitatie publica pentru atribuirea contractului de lucrari Amenajare Platoul Cornesti ci astfel cum rezulta si din actele depuse al dosar f.13-23 ci contractul a fost atribuit prin procedura cererii de oferta.

Se invoca de catre reclamant in motivarea actiunii raspunderea delictuala reglementata de art.998-999 C civ constand in obligatia paratului care a facut sus-mentionatele afirmatii cu ocazia emisiunii audiovizulae de a repara prejudiiul creat reclamantei prin afirmatiile facute.

Retinem asadar ca pentru a admite actiunea astfel cum a fost formulata si intemeiata in drept de catre reclamant este necesara intrunirea cerintelor raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu si vinovatia.

In sustinerea paratei nu exista fapta ilicita deoarece afirmatiile facute de catre parat au fost adevarate, astfel cum reiese din probe.

Desi caracterul real al afirmatiilro efectuate este considerat a fi dovedit in cauza, instanta apreciaza ca aceasta nu poate conduce in sine la inlaturarea oricarei forme de raspundere delictuala. Pentru a aprecia in acest mod instanta retine ca nu doar actiunea omului efectuata in afara oricarei limite extrinseci materiale si juridice ale unui drept subiectiv civil  poate fi cauzatoare de prejudicii ci si exercitarea abuziva a unui drept subiectiv poate conduce la producerea unor pagube si prin aceasta la angajarea raspunderii in termenii art. 998-999.

În acest sens sens si dispozitiile art. 723 alin 2 C pr civ cat si interpretarea gramaticala a textului incident, respectiv art.998 C civ care prevede ca „ orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu  obluga pe acela a carui greseala l-a ocazionat a-l repara” fara ca textul sa restranga sfera faptelor cauzatoare de prejudicii la fapte ilicite in sensul de fapte contrare unor norme de drept obiectiv. Se retine in acest sens ca cerinta doctrinara a raspunderii civile delictuale privind iyvorul raportului juridic obligational de natura delictuala este indeplinita oridecate ori printr-o fapta a omului s-a produs un prejudiciu iar caracterul ilicit rezulta tocmai din prejudiciul creat si care obliga a fi reparat.

Mai mult, sustinerea paratului in sensul ca dovada veridicitatii declaratiilor exclude angajarea raspunderii delictuale nu poate fi retinuta  având in vedere ca proba veritatii era prevazuta si avea aptitudinea de a inlatura doar raspunderea penala, nu insa si cea civila.

In consecinta se apreciaza ca si in ipoteza in care afirmatiile nu au fost mincinoase pot totusi, in anumite circumstante, sa produca un prejudiciu si astfel sa constituie izvorul raspunderii delictuale.

In privinta celor afirmate in cursul emisiunii in discutie instanta apreciaza ca intradevar, sustinerile paratului cu privire la neorganizarea licitatiei publice si lipsa autorizatiei de contructie sunt de natura a crea in opinia publicului emisiunii impresia ori cel putin banuiala ca la efectuarea acelor lucrari au avut loc o serie de ilegalitati, impresie de natura a produce consecinte variate, fie de natura scaderii a increderii publicului in organele de conducere ale autoritatii publice locale cat si credibilitatii reclamantei in fata agentilor economici si a potentialilor parteneri contractuali oir potentialilor participanti la procedurile de achizitie publica. Fata de acestea reiese ca nu doar cerinta privitoare la existenta unei fapte ilicite, cat si cele referitoare la prejudiciu, raportul de cauzalitate si vinovatia sub forma cel putin a intentiei indirecte sunt indeplinite.

In consecinta instanta preciaza ca respectivele afirmatii care aveau aptitudinea, printre altele,  de a micsora credibilitatea reclamantei ca participant la incheierea si executarea numeroaselor raporturi juridice cu continut economic pot constitui izvor al raspunderii civile delictuale.

Cu toate acestea, instanta retine ca efectuarea afirmatiilor respective de catre parat constituie exercitarea dreptului la libera exprimare recunoscut de art. 10 din Conventia Europeana de Drepturile Omului.

Mai retine instanta ca respectivul drept desi fundamental intr-o societate democratica nu este un drept absolut ci este supus anumitor .

„.limitari  care constituie masuri necesare intr-o societate democratica pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sai siguranta oublica, apararea ordinii s prevenirea infractiunilor protectia sanatatii si  amoralei protecti reputatiei sau drepturilor altuia , pentru a impideica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti”, limitari prevazute la paragraful 2 din art. 10 al Conventiei Europene a drepturilor Omului.

Se retine mai apoi ca libertatea garantata de art. 10 din Conventie include si libertatea de informare, respectiv dreptul publicului de a primi informatii in mod liber si din diverse surse, in special pe cele de interes general. ( Sunday Times c. United Kindom , 26.04.1979 par 65).

Se mai retine de asemenea ca limitele criticilor admisibile in cadrul exercitiului libertatii de expresie sunt mai largi cand ele poarta asupra unor actiuni a unor autoritati publice de conducere. ( Ceylan c Turquie).

Fata de cele de mai sus stabilite in jurisprudenta Curtii Europene, aplicand criteriile analizei indivcate mai sus instanta retine mai intai ca administrarea banilor publici si executarea de lucrari de interes public este o problema de interes general.

Se mai retine ca afirmatiile au fost facute cu ocazia unei dezbateri politice publice, de catre un lider al unui partid important de opozitie din judet si ca in esenta afirmatiile au ridicat in atentia publicului o problema de interes general, respectiv administrarea banilor publici.

Mai retine instanta ca respectivele afirmatii nu erau lipsite de o baza factuala, astfel cum s-a retinut mai sus si ca fata de toate principiile enuntate mai sus si acordand o atentie speciala importantei plurarismului politic pentru o societate democratica, a dreptului publicului de a receptiona informatii, idei si opinii in legatura cu problemele de interes general major cum sunt cele legate de administrarea banului public si mai ales imprejurarea ca afirmatiile priveau probleme de interes public se apreciaza ca posibila denigrare a imaginii unei autoritati publice si a conducerii acesteia se inscrie in limitele criticii  admisibile din cadrul unei dezbateri politice.

In consecinta, prin aplicarea criteriilor stabilite de Curtea Europeana in interpretarea dispozitiilor art. 10 din Conventie, instanta apreciaza ca angajarea raspunderii civile delictuale a paratului pentru afirmatiile respective ar reprezenta o ingerinta dispoportionata cu scopul legitim urmarit, respectiv apararea reputatiei altora, in speta a reclamantului in exercitarea libertatii recunoscute de Conventie.

Fata de acestea, in temeiul art. 10 din CEDO va respinge actiunea ca neintemeiata.

Fata de prevederile art. 274 C pr civ si constatand culpa procesuala a reclamantului cazut in pretentii, il va obliga pe acesta la plata catre parat a cheltuielilor de judecata de 2000 lei conform chitantei nr. 213 sin 28.01.2010 urmand a respinge cererea reclamantului de a obliga paratul la plata chletuielilor de judecata ca neintemeiata.

Domenii speta