Apel. Anulare marcă. Similaritate analizată vizual, fonetic, conceptual. Distinctivitate.

Apel. Anulare marca. Similaritate analizata vizual, fonetic, conceptual. Distinctivitate.

-Legea nr. 84/1998, art.6 lit.c;

-Hotarârea nr. 833 din 19 noiembrie 1998 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, Regula 10;

-Legea nr. 4/1998 pentru aderarea României la Tratatul privind dreptul marcilor, adoptat la Geneva la 27 octombrie 1994, art. 9.

Sub aspectul similaritatii marcilor, elementul comun al acestora este sintagma „Alexandria”, care reprezinta numele unei localitati. Întrucât elementul verbal „Alexandria” reprezinta denumirea unei localitati, nu poate fi apropriat în mod exclusiv de titularul unei marci.

Este adevarat ca reclamanta a obtinut înregistrarea marcii sale fara declaratie de renuntare la exclusivitate, asa cum a formulat pârâta, dar obtinerea înregistrarii marcii sale cu includerea elementului verbal „Alexandria” nu determina în mod obligatoriu si în mod absolut existenta unei protectii absolute în favoarea reclamantei.

Astfel, drepturile exclusive ale titularului de marca nu se apreciaza separat, cu referire la fiecare element în parte, ci global - pe toata marca în ansamblul ei. Or, per ansamblu, marca reclamantei este una putin distinctiva, putând fi calificata ca o marca „slaba” din punct de vedere al distinctivitatii sale.

Cum în mod corect s-a aparat pârâta, acordarea unei protectii unei astfel de marci, care în sine nu e suficient de distinctiva, nu se poate face decât prin limitarea la interzicerea înregistrarii unei marci identice.

Aprecierea similaritatii celor doua marci aflate în conflict nu poate fi însa facuta superficial, ci trebuie analizate toate elementele - de la clasa de produse asupra careia poarta marcile, la identitatea ori similaritatea vizuala, fonetica, conceptuala a marcilor aflate în conflict, la gradul de distinctivitate - toate acestea din perspectiva consumatorului obisnuit, rezonabil de bine informat, de circumspect si de atent, caruia îi sunt adresate produsele sau serviciile asupra carora poarta marcile respective.

Sub aspectul clasei de produse, produsele si serviciile nu pot fi considerate asemanatoare pe motiv ca figureaza în aceeasi clasa si nici nu pot fi considerate diferite pe motiv ca figureaza în clase diferite.

Dincolo de acest principiu, instanta de apel retine ca piata relevanta, în cadrul careia ar putea exista confuzie între cele doua marci, este reprezentata de consumatorii de carti, adica cumparatorii de carti, persoane cu un anumit grad de dezvoltare intelectuala, care au posibilitatea de a observa caracteristicile produsului deservit de marca.

În speta, sub aspectul similaritatii vizuale si fonetice, între „Alexandria librarii” si „editura Alexandria” exista o diferenta care nu permite unui consumator obisnuit, rezonabil de bine informat, de circumspect si de atent, sa le considere, la prima vedere, ca fiind identice. Desi ambele marci fac trimitere la denumirea unei localitati, un consumator mediu nu poate asocia denumirea unei localitati cu un anume comerciant, tinând cont ca pot exista o multitudine de comercianti în localitatea respectiva. Sub aspect conceptual, cele doua marci, vazute ca ansamblu, partial, au avut alt concept de creatie, asa cum reiese cu evidenta din descrierea lor verbala. (Decizia nr.84A din 25.03.2010 - Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IX-a Civila si Pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuala)

Prin cererea înregistrata la data de 12.12.2008 pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a V a Civila, reclamanta SEDCOMLIBRIS SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtii SC EDITURA ALEXANDRIA SRL si OSIM anularea marcii Editura Alexandria nr. 090199, depozit national reglementar M 2007 07785, publicata în BOPI nr. 4/2008.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, potrivit art.6 lit.c din Legea nr. 84/1998, o marca nu poate fi înregistrata daca este similara cu o marca anterioara si este destinata a fi aplicata unor produse sau servicii identice sau similare, daca exista un risc de confuzie pentru public, incluzând riscul de asociere cu marca anterioara.

Reclamanta a aratat ca este titulara marcii Alexandria înregistrata sub nr. 069852 pentru clasele de produse 16 si 35, conform clasificarii de la Nisa. Marca apartinând pârâtei este înregistrata pentru clasele 16, 35 si 41 si sustine ca elementul principal al ambelor marci este Alexandria, clasele 16 si 35 fiind comune, iar clasa 41 este complementara. Arata reclamanta ca, spre deosebire de marca anterioara, marca ulterioara este însotita de disclaimer pe cuvintele „Editura Alexandria”, în conformitate cu regula 17 alin. 4 din Regulamentul de aplicare a legii nr. 84/1998. Pornind de la aceasta dispozitie legala, reclamanta apreciaza ca reprezentantii OSIM au considerat gresit ca marca anterioara ar fi îndreptatita sa beneficieze de prevederile regulii 17 alin. 4, aratând ca aceasta putea fi facuta eventual doar pentru elementul „Editura”, elementul „Alexandria” apartinând reclamantei, conform certificatului de marca eliberat de OSIM si asupra caruia nu a solicitat disclaimer. În consecinta, sustine reclamanta ca OSIM trebuia sa respinga marca potrivit art. 48 si art. 6 lit. c din lege. În aceste conditii, cele doua societati au protectie legala pe aceeasi marca si pe aceeasi clasa de produse.

Reclamanta a mai aratat ca este cunoscuta la nivelul întregii tari sub denumirea „Alexandria”, pentru produsele comercializate în librarii si în alte magazine mari, publicul consumator având cunostinta de serviciile prestate de reclamanta. De asemenea, desfasoara o activitate pe o raza teritoriala extinsa, publicitatea si promotiile facute de reclamanta au adus în atentia consumatorilor existenta marcii si legatura acesteia cu serviciile oferite. Sustinând riscul de confuzie si de asociere, reclamanta a invocat decizia Curtii de Justitie de la Benelux din 20.05.1983, precum si directiva nr. 89/104/1988. mai arata reclamanta ca cele doua marci sunt identice atât din punct de vedere auditiv si vizual, cât si din punct de vedere conceptual si nu pot coexista.

Pârâta SC EDITURA ALEXANDRIA SRL a formulat întâmpinare, invocând exceptia lipsei calitatii de reprezentant, exceptie pe care nu a mai sustinut-o ulterior, asa cum s-a consemnat în încheierea de sedinta din 02.04.2009.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata, cu motivarea ca cele doua marci nu sunt identice si nici atât de similare, încât sa produca o confuzie în rândul publicului. A aratat ca, din punct de vedere auditiv si fonetic, marcile nu sunt identice, aceeasi fiind situatia si din punct de vedere vizual, fata de culorile folosite în conceptul si grafica celor doua marci. Pârâta a sustinut ca simpla asociere pe care publicul ar putea sa o faca între cele doua marci ca rezultat al continutului semantic analog, nu este prin ea însasi suficienta pentru a se concluziona ca exista risc de confuzie, în sensul directivei. Arata ca exista risc de confuzie doar în situatia în care publicul ar fi indus în eroare în ce priveste originea produselor sau a serviciilor.

Pârâta sustine ca, în analiza similaritatii produselor si serviciilor desemnate de cele doua marci, nu are relevanta daca acestea vizeaza clase identice de produse, pârâta invocând regula 10 din regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998 si Legea nr. 4/1998, aratând ca ceea ce trebuie avut în vedere este obiectul principal de activitate diferit al acestor doua societati. Sustine pârâta ca nu poate fi generata confuzie între cele doua marci, întrucât cumparatorii de carti sunt persoane cu un anumit grad de dezvoltare intelectuala, care au posibilitatea de a observa caracteristicile produsului deservit de marca.

Sustinând ca nu exista nici similaritate vizuala între cele doua marci, pârâta a aratat ca singurul element comun este termenul „Alexandria”, care nu are caracter distinctiv, fiind uzual si de folosire curenta pe teritoriul României. În acest sens, a facut trimitere la hotarârea pronuntata de Curtea Suprema din Olanda în cauza Juicy Fruit, sustinând ca în raport de caracterul slab al marcii „Alexandria” si de deosebirile pregnante dintre cele doua marci, apare evident ca nu exista risc de confuzie în cadrul segmentului de consumatori evident.

Pârâtul OFICIUL DE STAT PENTRU INVENTII SI MARCI, desi nu a formulat întâmpinare, a depus la dosar concluzii scrise, în cuprinsul carora solicita respingerea actiunii ca neîntemeiata.

Prin sentinta civila nr. 519/ 09.04.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - sectia a V a Civila, a fost admisa actiunea si s-a dispus anularea marcii „Editura Alexandria” înregistrata sub nr. 090199, fiind obligata pârâta la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta în cuantum de 9,5 lei.

În motivarea sentintei, s-a retinut ca exista identitate sau similaritate a produselor sau serviciilor marcate de acestea, constatând ca atât marca reclamantei, cât si marca pârâtei, poarta asupra claselor de produse 16 si 35, marca pârâtei fiind acordata în plus si pentru clasa 41-educatie, instruire, divertisment, activitati culturale si sportive, clasa care se afla în strânsa legatura cu produsele din clasele 16 si 35, fata de natura acestora.

Retinând identitatea sau similaritatea produselor sau serviciilor pentru care au fost înregistrate marcile aflate în conflict, instanta a apreciat ca se impune a se analiza în ce masura publicul considera produsele  sau serviciile ca fiind ale unuia sau altuia dintre titularii marcilor.

În acest context, riscul de confuzie trebuie analizat luând în considerare marcile în ansamblu,  perceptia unui consumator rezonabil de bine informat si de precaut în alegerea produsului sau serviciului, însa cu un nivel mediu de atentie în distingerea produselor sau serviciilor similare. În plus, în analiza identitatii sau similaritatii marcilor în conflict, trebuie pornit de la premisa ca exista o perceptie a marcii în ansamblul ei ca întreg, fara o evaluare atenta a detaliilor, consumatorul pastrând în memorie elementul care asigura caracterul distinctiv al marcii, întrucât rareori are ocazia de a realiza o comparatie directa a diferitelor marci, motiv pentru care trebuie sa se încreada în imaginea imperfecta pe care o pastreaza în memorie.

De aceea, aprecierea riscului de confuzie trebuie sa se faca, în ceea ce priveste similaritatea vizuala, fonetica sau conceptuala a marcilor aflate în conflict, în functie de imaginea de ansamblu produsa de acestea, tinând cont de elementele lor distinctive, dominante.

În speta, se constata ca marcile supuse analizei sunt similare din punct de vedere fonetic, conceptual, vizual si grafic.

În analiza identitatii ori similaritatii marcilor în conflict, potrivit cu dispozitiile art. 6 lit. c din Legea nr. 84/1998, asa cum se retine în preambulul Directivei Consiliului Comunitatilor Europene nr. 89 /EEC /21.12.1989, interpretarea conceptului de similaritate trebuie facuta în legatura cu riscul de confuzie.

Din punct de vedere vizual, marcile în conflict sunt marci combinate, cu element figurativ, iar din punct de vedere fonetic ele sunt similare, diferenta dintre acestea fiind data de cuvintele „Editura” si „librarii”. Aceasta nu poate reprezenta însa o diferentiere semnificativa, câta vreme editura si libraria semnifica activitati de publicare ori comercializare a cartii. De aceea, din punct de vedere conceptual semnele sunt similare, având aceeasi semnificatie, cuvântul „Alexandria” fiind denumirea comuna si distinctiva a celor doua marci. Raportat la acest element dominant, rezulta ca din punct de vedere conceptual, auditiv si vizual, cele doua marci sunt identice ori similare, diferenta de ordin vizual determinata de o grafica diferita, fiind nesemnificativa sub aspectul prezentei analize.

Prin urmare, instanta a constatat ca în cauza similaritatea ori identitatea în ceea ce priveste elementul dominant al celor doua marci este suficient de pronuntata din punct de vedere vizual, fonetic si conceptual, pentru a induce în eroare un consumator obisnuit, cu un nivel mediu de atentie în distingerea produselor similare. Astfel, instanta a apreciat ca sunt întrunite cerintele art. 6 lit. c din Legea nr. 84/1998.

Împotriva acestei sentinte a formulat apel la data de 31.07.2009 (data postei) pârâta SC EDITURA ALEXANDRIA SRL.

În motivarea apelului, s-a aratat ca în mod netemeinic a apreciat si constatat instanta de fond ca cele doua marci sunt similare din punct de vedere fonetic, conceptual, vizual si grafic si ca astfel ar fi de natura a induce în eroare un consumator obisnuit, cu un nivel mediu de atentie în distingerea produselor similare.

Se arata ca aprecierea similaritatii celor doua marci aflate în conflict nu poate fi facuta superficial, ci trebuie analizate toate elementele-de la clasa de produse asupra careia poarta marcile, la identitatea ori similaritatea vizuala, fonetica, conceptuala a marcilor aflate în conflict, la gradul de distinctivitate - toate acestea din perspectiva consumatorului obisnuit, rezonabil de bine informat, de circumspect si de atent, caruia îi sunt adresate produsele sau serviciile asupra carora poarta marcile respective.

Se arata ca trebuie observat faptul ca marca Editura Alexandria deserveste activitatea de editare, iar marca „Alexandria librarii” deserveste activitatea de comercializare de carte cu amanuntul în spatii special amenajate respectiv, în librarii, astfel ca acest aspect trebuie avut în vedere în momentul în care se analizeaza segmentul de consumatori si modalitatea în care ar putea exista riscul de confuzie în rândul acestora raportat la identitatea sau similaritatea celor doua marci aflate în conflict.

La aprecierea riscului de confuzie trebuie sa se tina seama de toti factorii relevanti, si anume: identitatea produselor, similaritatea vizuala, fonetica, conceptuala a marcilor aflate în conflict în functie de elementele lor distinctive, de gradul de distinctivitate, toate acestea din perspectiva consumatorului obisnuit, rezonabil de bine informat, de circumspect si de atent.

Nu exista similaritate vizuala, sub nici un aspect-nici coloristic, nici grafic, si nici similaritate fonetica. Singurul element comun este cuvântul „Alexandria”, considerat a fi elementul dominant de distinctivitate, astfel ca în functie de acesta urmeaza sa se aprecieze si nivelul mai scazut sau mai ridicat de distinctivitate al marcii, gradul  de distinctivitate mai scazut sau mai ridicat al marcii atragând dupa sine o protectie mai slaba sau mai puternica a marcii. Or, acest element dominant este un cuvânt comun, un termen uzual, de folosire curenta pe teritoriul României, atât ca prenume, cât si ca denumire  de oras. În consecinta, înregistrarea unei marci slab distinctive nu poate fi opusa utilizarii unei alte marci ulterioare ce are în componenta acelasi element generic, deoarece protectia unei asemenea marci este slaba si nu poate sa se limiteze la interzicerea unei marci identice, protectia fiind asigurata doar daca este vorba de o copie servila.

Or, cele doua marci aflate în conflict nu sunt identice, elementele vizuale, fonetice si conceptuale fiind evident diferite. Pe de alta parte, riscul de confuzie dintre cele doua marci este eliminat de diferentele grafice si coloristice folosite de cei doi agenti economici si de diferenta de activitati desfasurate.

Consumatorii în cazul de fata sunt cumparatorii de carti, persoane cu un anumit grad de dezvoltare intelectuala, ce au posibilitatea de a observa caracteristicile produsului sau serviciului deservit de marca, întrucât aceste caracteristici sunt extrinseci la vedere. Astfel, este putin probabil ca singurul element care sa ramâna în mintea acestor consumatori si sa genereze confuzie între cele doua marci sa fie cuvântul „Alexandria”, astfel cum în mod netemeinic a apreciat instanta de fond. Cuvântul „Alexandria” este un cuvânt comun, un termen uzual, de folosire curenta pe teritoriul României, determinând o marca extrem de slaba si a carei protectie nu poate fi asigurata decât fata de o marca absolut identica. Pe de alta parte, nu s-a dovedit riscul de confuzie între cele doua marci în perceptia publicului or acesta nu se prezuma ci se dovedeste, inclusiv în cazul marcilor notorii, astfel dupa cum s-a pronuntat si Curtea Europeana de Justitie în cauza Sabek vs. Puma AG.

Cererea de apel a fost timbrata cu 4 lei taxa judiciara de timbru si  0,15 lei timbru judiciar.

Analizând cauza de fata prin prisma motivelor de apel formulate de apelanta, precum si a apararilor invocate de intimati, fata de probele administrate, Curtea retine urmatoarele:

În fapt, reclamanta este titulara marcii combinate „ALEXANDRIA LIBRARII” înregistrata sub nr. 069852 la data de 07.06.2005 pentru clasele 16, si 35.

Pârâta este titulara marcii combinate „EDITURA ALEXANDRIA” înregistrate sub nr. 090199 la data de 10.08.2007 pentru clasele 16, 35 si 41.

În esenta, se sustine de catre apelanta ca cele doua marci nu sunt similare din punct de vedere fonetic, conceptual, vizual si grafic si ca astfel nu exista riscul de a induce în eroare un consumator obisnuit, cu un nivel mediu de atentie în distingerea produselor similare.

Curtea retine ca, sub aspectul similaritatii marcilor, elementul comun al acestora este sintagma „Alexandria”, care reprezinta numele unei localitati. Întrucât elementul verbal „Alexandria” reprezinta denumirea unei localitati, nu poate fi apropriat în mod exclusiv de titularul unei marci.

Este adevarat ca reclamanta a obtinut înregistrarea marcii sale fara declaratie de renuntare la exclusivitate, asa cum a formulat pârâta (fila 51 dosar fond), dar obtinerea înregistrarii marcii sale cu includerea elementului verbal „Alexandria” nu determina în mod obligatoriu si în mod absolut existenta unei protectii absolute în favoarea reclamantei.

Astfel, drepturile exclusive ale titularului de marca nu se apreciaza separat, cu referire la fiecare element în parte, ci global - pe toata marca în ansamblul ei.

Or, per ansamblu, marca reclamantei este una putin distinctiva, putând fi calificata ca o marca „slaba” din punct de vedere al distinctivitatii sale.

Cum în mod corect s-a aparat pârâta, acordarea unei protectii unei astfel de marci, care în sine nu e suficient de distinctiva, nu se poate face decât prin limitarea la interzicerea înregistrarii unei marci identice.

Cum în mod corect a invocat apelanta, aprecierea similaritatii celor doua marci aflate în conflict nu poate fi facuta superficial, ci trebuie analizate toate elementele - de la clasa de produse asupra careia poarta marcile, la identitatea ori similaritatea vizuala, fonetica, conceptuala a marcilor aflate în conflict, la gradul de distinctivitate - toate acestea din perspectiva consumatorului obisnuit, rezonabil de bine informat, de circumspect si de atent, caruia îi sunt adresate produsele sau serviciile asupra carora poarta marcile respective.

Distinctivitatea a fost analizata mai sus, astfel încât se vor analiza si celelalte criterii invocate de apelanta.

Sub aspectul clasei de produse, marca pârâtei deserveste activitatea de editare, iar marca reclamantei deserveste activitatea de comercializare de carte cu amanuntul în spatii special amenajate respectiv, în librarii, astfel ca acest aspect trebuie avut în vedere în momentul în care se analizeaza segmentul de consumatori si modalitatea în care ar putea exista riscul de confuzie în rândul acestora raportat la identitatea sau similaritatea celor doua marci aflate în conflict.

Asa cum s-a prevazut în Regula 10 din Regulamentul de aplicare a Legii Marcilor si în art. 9 din Legea nr. 4/1998 de ratificare a Tratatului de la Geneva, produsele si serviciile nu pot fi considerate asemanatoare pe motiv ca figureaza în aceeasi clasa si nici nu pot fi considerate diferite pe motiv ca figureaza în clase diferite.

Dincolo de acest principiu, instanta de apel retine ca piata relevanta, în cadrul careia ar putea exista confuzie între cele doua marci, este reprezentata de consumatorii de carti, adica cumparatorii de carti, persoane cu un anumit grad de dezvoltare intelectuala, care au posibilitatea de a observa caracteristicile produsului deservit de marca.

Criteriul clasei de produse nu reprezinta un criteriu suficient de relevant pentru a permite tragerea unei concluzii referitoare la existenta sau inexistenta unui risc de confuzie, asa ca se va continua analizarea celorlalte criterii invocate de apelanta.

Sub aspectul similaritatii vizuale, se constata ca cele doua marci au culori diferite: marca reclamantei are culorile grena, gri si alb revendicate, iar marca pârâtei are culorile portocaliu si bej. Un alt element de diferenta rezulta din grafica, deoarece marca reclamantei are ca elemente componente dreptunghiul cu latura lunga de deasupra arcuita, pe suprafata caruia se afla un capat de coloana în stil doric, denumirea Alexandria scrisa fara elemente distinctive si cuvântul „librarii”; în schimb, marca pârâtei este formata din cele doua cuvinte, „editura” si „Alexandria”, unul peste altul, iar litera A din „Alexandria” este formata din doua carti. Consumatorul va putea identifica produsele purtând cele doua marci tocmai datorita modului de combinare a elementelor grafice diferite aflate în componenta acestora (culoare, contur, emblema), precum si a termenilor „editura” si „librarii”, care individualizeaza anumite activitati ce nu pot fi suprapuse.

Sub aspect fonetic, între „Alexandria librarii” si „editura Alexandria” exista o diferenta care nu permite unui consumator obisnuit, rezonabil de bine informat, de circumspect si de atent, sa le considere, la prima vedere, ca fiind identice.

Desi ambele marci fac trimitere la denumirea unei localitati, un consumator mediu nu poate asocia denumirea unei localitati cu un anume comerciant, tinând cont ca pot exista o multitudine de comercianti în localitatea respectiva.

Sub aspect conceptual, cele doua marci, vazute ca ansamblu, iar nu luate pe bucati, au avut alt concept de creatie, asa cum reiese cu evidenta din descrierea lor verbala. Curtea retine astfel ca cele doua marci aflate în conflict nu sunt identice, elementele vizuale, fonetice si conceptuale fiind evident diferite. Pe de alta parte, riscul de confuzie dintre cele doua marci este eliminat de diferentele grafice si coloristice folosite de cei doi agenti economici si de diferenta de activitati desfasurate.

Întrucât nu s-a dovedit riscul de confuzie între cele doua marci în perceptia publicului, iar acesta nu se prezuma ci se dovedeste, nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.6 lit.c din Legea nr.84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, marcile aflate în discutie putând coexista pe piata, fara a produce confuzie si nici risc de asociere în rândul consumatorilor, destinatarii marcilor, astfel ca apelul declarat de apelanta este fondat.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 296 din Codul de procedura civila, Curtea va admite apelul, va schimba în tot sentinta apelata în sensul ca va respinge actiunea ca neîntemeiata.

Domenii speta

Spete similare