Decaderea din dreptul la marca. Semnificatia termenului de folosire efectiva a marcii.

Decaderea din dreptul la marca. Semnificatia termenului de folosire efectiva a marcii.

Legea nr. 84/1998, art. 46

Folosirea unei marci presupune utilizarea ei astfel încât sa poata fi îndeplinita functia acesteia, astfel cum este reglementata prin dispozitiile art. 3 alin.1 lit. a din Legea nr. 84/1998, care o defineste ca fiind 

,, un semn susceptibil de reprezentare grafica servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele apartinând altor persoane;"

În ipoteza în care se sustine ca utilizarea marcii s-a facut prin intermediul unei alte persoane, cu care titularul a încheiat raporturi juridice, acestuia îi revine sarcina de a dovedi ca marca a fost utilizata prin aplicarea în vreun fel pe vreunul din produsele apartinând claselor de produse pentru care este asigurata protectia, comercializate de catre tertii cocontractanti, cu consimtamântul sau, astfel încât produsele comercializate de acestia sa fie identificate prin marca analizata, de o asemenea maniera încât acele produse sa poata fi deosebite de alte produse purtând alte marci, ale altor comercianti.

În speta, inscriptionarea marcii pe unul din colturile unor pliante menite sa faca publicitate firmei, alaturi de denumirea comerciala a societatii, s-a apreciat ca ar putea fi avuta în vedere ca o încercare de identificare a serviciilor prestate - pizzerie, restaurant, servicii pentru care însa marca aflata în discutie,  ,,GRANA ROLO" nu este protejata si nu pentru acele produse apartinând claselor pentru care aceasta a obtinut protectie.

Tot astfel, meniul ce contine între specificatiile compozitiei produselor comercializate - pizza sub diverse denumiri, si produsul ,,mozzarela granorolo",  a fost considerat ca reprezentând un mod de utilizare ce nu serveste scopului si functiei pentru care a fost înregistrata marca, atâta vreme cât din modul de utilizare nu se poate face nici o legatura intre marca si produs.  Termenul ,,granorolo", astfel cum este utilizat, prin asociere cu mozzarella (specialitate de branza), într-o enumerare a ingredientelor specifice sortimentului de pizza, alaturi de ,,sos de rosii, oregano, ardei iute, ciuperci," etc. are o conotatie determinativa (adjectiv), fara nici o legatura cu marca înregistrata.

Din aceasta perspectiva, s-a considerat ca utilizarea marcii nu poate fi privita ca fiind una serioasa, reala si suficienta pentru a crea în mintea unui consumator mediu, legatura specifica functiei marcii, între produs si producator, menita sa împiedice decaderea din dreptul la marca.

 Dec.civ.nr.56A/ 12.03.2009(definitiva)

Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a IX-a Civila si pentru cauze privind Proprietatea Intelectuala

Deliberând asupra apelului civil de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a Civila la data de 1.06.2007 reclamanta G. SPA a solicitat în contradictoriu cu pârâtii D.I.V si Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna decaderea pârâtului D.I.V din drepturile conferite asupra marcii GRANA ROLO NR. 047262 pe teritoriul României pentru clasele de servicii 29 si 30; obligarea OSIM la publicarea deciziei de decadere a marcii GRANA ROLO nr. 047262 în Buletinul Oficial de Proprietate Industriala Sectiunea Marci.

In motivarea cererii reclamanata a aratat ca potrivit informatiilor pe care le detine, marca "GRANA ROLO" nr. 047262 apartinând paratului D.I.V nu a fost utilizata pe teritoriul României în ultimii 5 ani, desi înregistrarea a fost solicitata înca din anul 2001 pentru produse din casele 29 si 30, conform Clasificarii Internationale de la Nisa.

Marca "GRANA ROLO" nr. 047262 a fost înregistrata pe cale nationala. Cum functia marcii este aceea de a permite identificarea serviciilor si produselor pentru a caror înregistrare a fost ceruta, reclamanta considera ca pastrarea unei marci nefolosite constituie un abuz de drept, o ocupatie nejustificata a unui drept a carui protectie este subordonata conditiei folosirii.

Prin nefolosire, marca detinuta de pârâtul D.I.V a fost deturnata de la scopul sau initial, devenind o marca de blocaj.

Cu privire la interesul persoanei care formuleaza cererea de decadere, reclamanta a sustinut ca avand denumirea comerciala GRANAROLO S.P.A. este titulara cererii de înregistrare a marcii internationale "GRANAROLO" nr. 842667, depusa la înregistrare la OMPI la data de 30.03.2004 în vederea protejarii unor produse din clasele 29, 30, 32 a Clasificarii Internationale de la Nisa. Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci a emis în conformitate cu prevederile art. 6 lit. c al legii nr. 84/1998 Avizul de Refuz Provizoriu, considerându-se ca marca Grana Rolo nr. 047262 este un impediment la înregistrarea marcii pentru clasele de produse 29 si 30.

În sustinerea cererii au fost depuse la dosar urmatoarele înscrisuri: fila romarin, adresa din 6.03.2006, notificare de refuz în limba engleza, înscrisuri de la OSIM în limba engleza, certificat în limba engleza, procura speciala, decizie, aviz de refuz provizoriu din 24.09.2001, factura fiscala, cerere de înregistrare marca,

La data de 19.09.2007 D.I.V a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecata formulata de reclamanta ca fiind neîntemeiata si nelegala, cu obligarea reclamantei în temeiul dispozitiilor art. 274 Cod de procedura civila la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea întâmpinarii, pârâtul a aratat ca a încheiat cu terte persoane mai multe contracte având drept obiect folosirea marcii. Exploatarea marcii de catre tertii cu care s-au încheiat contractele mentionate este reala si serioasa, în concordanta cu cerintele legale, în cauza nefiind vorba de acte izolate, sporadice de comert, putin importante.

În dovedirea întâmpinarii au fost depuse la dosar înscrisuri si anume contract de franciza, contract de închiriere, plan urbanism, proces verbal de predare primire, plan pentru spatiu de închiriere, act aditional, planse fotografice, contract de asociere în participatie, certificat constatator, declaratie privind sediile subunitatilor, certificat de înregistrare, certificat de înregistrare mentiuni, încheierea nr. 3250/23.01.2004 în dosarul nr. 9087/2004, extras de registrul din 24.01.2004, hotarârea adunarii generale a asociatiilor S.C. Prod Art. SRL, certificat de atestare fiscala, încheierea nr. 7355/15.10.2003, act constitutiv.

Prin sentinta civila nr. 469 din 6.03.2008, Tribunalul a admis cererea de chemare în judecata, dispunând decaderea pâratului din drepturile conferite de înregistrarea marcii GRANA ROLO nr. 047262 pentru clasele de produse 29 si 30.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut urmatoarele:

Reclamanta este titularul marcii internationale 842667, înregistrata la OMPI în 30.03.2004 (filele 5-10), marca pentru care s-a solicitat protectia si pe teritoriul României în baza Aranjamentului de la Madrid. Reclamanta a solicitat înregistrarea marcii, pentru produsele din clasa 29, 30 si 32. Notificata despre înregistrarea marcii internationale, OSIM a înaintat la OMPI refuzul de protectie, pentru produsele din clasele 29 si 30 (filele 12 -13) motivat de anterioritatea înregistrarii marcii M 200100061/11.01.2001, având ca titular pe pârât si de disp. art. 6 lit. c din Legea 84/1998.

Potrivit certificatului de la fila 7, pârâtul este titularul marcii Granarolo nr.047262, pentru produsele din clasele 29 si 30, cu cerere de înregistrare în data de 11.01.2001.

Având în vedere ca reclamanta intentioneaza sa înregistreze în România o marca similara cu cea a pârâtului si ca art. 6 lit. c din Legea 84/1998 nu îi permite, reclamanta are interesul de a formula acele actiuni prin care sa se constate stingerea drepturilor pârâtului asupra marcii înregistrate pe numele acestuia. O astfel de actiune este cererea de decadere din drepturile conferite de marca, sanctiune ce se pronunta pentru situatia prevazuta de disp. art. 45 lit.a din Legea 84/1998 (fara motive justificate, marca nu a facut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României într-o perioada neîntrerupta de 5 ani, pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrata ). Proba actelor de folosire a marcii este în sarcina pârâtului, potrivit disp. art. 47 din Legea 84/1998, proba ce nu a fost facuta în cauza.

Înscrisurile depuse de pârât, s-a retinut prin sentinta, dovedesc ca în anul 2002, acesta a încheiat un contract de asociere cu o societate comerciala ( filele 99-100 ) în vederea deschiderii si organizarii de activitati de bar restaurant în care sa fie produse si comercilizate produse sub marca GRANAROLO. Ca aceasta conventie a fost urmata de acte concrete de productie sau de comert (care sa aiba ca urmare cunoasterea de catre consumatori a produselor marcate cu semnul înregistrat ) nu rezulta din nicio proba de la dosar. Ulterior, societatea comerciala - parte în contractul amintit - SC P. A. SRL (la care pârâtul era asociat), si-a schimbat denumirea în P.E P. SRL (fila 122) - cu domeniu principal de activitate - restaurante (fila 120). Prin materialele publicitare depuse ( filele 134-139), pârâtul a înteles sa demnostreze ca marca înregistrata a facut obiectul folosirii, prin asocierea acesteia cu produsele comercializate în restaurantele de la punctele de lucru ale societatii comerciale. Potrivit înscrisului de la fila 138, pârâtul a aratat ca ceea ce se identifica cu semnul înregistrat ca marca este un tip de produs lactate (mozzarella), pentru care nu s-a obtinut protectia. In plus, dovezile prezentate în sustinerea apararii nu sunt datate, astfel ca nu se poate verifica daca folosirea marcii s-a facut înaintea cererii de chemare în judecata. De asemenea, probele privind folosirea marcii trebuie sustinute de dovezi privind volumul de activitate cu produsele marcate, ceea ce nu s-a întamplat.

În raport de cererea reclamantei de mentionare în dispozitivul sentintei a masurii de publicare a decaderii în Registrul National al Marcilor, Tribunalul a aratat ca înscrierea mentiunii decaderii în Registrul National al Marcilor si publicarea hotarârii în BOPI se face în conditiile Regulii 32 alin. 5 din HG 833/1998, la cererea persoanei interesate, astfel ca nu exista temei pentru pronuntarea unei dispozitii judecatoresti în acest sens. Participarea în judecata a OSIM este justificata de necesitatea opozabilitatii hotarârii, dar o obligatie dispusa de instanta în sensul solicitat de reclamanta nu se impune, fata de caracterul nelitigios al atributiilor pe care le are OSIM în acest caz.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal a declarat apel pârâtul D.I.V, sustinând prin motivele de apel ca prima instanta a considerat, în mod total nefondat, ca nu a facut dovada actelor de folosire a marcii GRANAROLO nr. 047262 pentru produsele din clasele 29 si 30, în ultimii 5 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecata, hotarârea fiind astfel nelegala si netemeinica.

Astfel, instanta a retinut ca, în speta, nu s-a demonstrat aspectul potrivit caruia a realizat acte concrete de productie sau de comert care sa aiba ca urmare cunoasterea de catre consumatori a produselor marcate cu semnul GRANAROLO, acte care sa nu fie sporadice sau izolate, putin importante.

Potrivit sustinerilor apelantului pârât, acesta este titularul marcii Granarolo nr. 047262 pentru produsele din clasele 29 si 30, potrivit Clasificarii Internationale de la Nisa, respectiv "carne, peste, pasari si vânat, extracte din carne, fructe si legume conservate, uscate si fierte, jeleuri, dulceturi, compoturi, oua, uleiuri si grasimi comestibile" si "cafea, ceai, cacao, zahar, orez, tapioca, sago, înlocuitori de cafea, faina si preparate facute din cereale, pâine, produse de patiserie si cofetarie, înghetata, miere, sirop de melasa, drojdie, praf de copt, sare, mustar, otet, sosuri (condimente ), mirodenii, gheata", cu cerere de înregistrare în data de 11.01.2001.

Potrivit dispozitiilor arte 46 din Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice " este asimilata folosirii efective a marcii:

a) folosirea marcii de catre un tert, cu consimtamântul titularului acesteia;

b) folosirea marcii sub o forma care difera de aceea înregistrata prin anumite elemente ce nu altereaza caracterul distinctiv al acesteia;

c) aplicarea marcii pe produse sau pe ambalaje exclusiv în vederea exportului.

Titularul nu poate fi decazut din drepturile sale, daca, în perioada de la expirarea duratei prevazute la arte 45 alin. 1 lit. a) pâna la prezentarea cererii de decadere, marca a fost folosita efectiv. Totusi, daca începerea sau reluarea folosirii marcii a avut loc cu 3 luni înainte de prezentarea în justitie a cererii de decadere, folosirea marcii nu va fi luata în considerare, daca pregatirile pentru începerea sau pentru reluarea folosirii au intervenit numai dupa ce titularul a cunoscut intentia de prezentare a unei cereri de decadere".

Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei în dovedirea folosirii în conditiile prevazute de lege a marcii în discutie, a aratat faptul ca, la data de 01.05.2002, a încheiat cu S.C. P.A. S.R.L. un contract de asociere în participatiune având drept obiect realizarea si exploatarea în comun a drepturilor de proprietate intelectuala derivate din detinerea si folosinta marcii de comert si servicii M/00061 GRANAROLO, precum si a capacitatii logistice si financiare a S.C. P. A. S.R.L. în ceea ce priveste realizarea de activitati concrete de productie si servicii de alimentatie publica.

Obiectul de activitate al acestei societati comerciale, potrivit Actului constitutiv, îl reprezenta, printre altele, " 5117 - comert intermediar cu produse alimentare, bauturi, tutun; 513 - comert cu ridicata cu produse alimentare, bauturi, tutun; 5132 - comert cu ridicata cu carne si mezeluri; 5133 - comert cu ridicata cu produse lactate, oua, uleiuri si grasimi comestibile; 5137 - comert cu ridicata cu zahar, ciocolata si produse zaharoase - comert cu ridicata cu zahar, produse de cofetarie zaharoase si fainoase si produse de panificatie; 5138 - comert cu ridicata cu cafea, ceai, cacao si condimente; 5225 - comert cu amanuntul cu pâine, produse de patiserie si zaharoase. "

Rezulta în mod evident, sustine apelantul, faptul potrivit caruia contractul de asociere în participatiune a fost urmat de acte concrete de comert, reale si serioase, care au avut drept efect cunoasterea de catre consumatori a produselor din clasele 29 si 30, care constituiau obiectul de activitate al S.C. P. A. S.R.L, sub marca GRANAROLO.

Având în vedere ca folosirea marcii de catre un tert, cu consimtamântul titularului acesteia, este asimilata folosirii efective a acesteia, rezulta în mod indubitabil aspectul potrivit caruia apelantul a folosit marca Granarolo, în conditii de legalitate, de la data de 01.05.2002.

Instanta, în conditiile în care ar fi avut dubii în privinta acestei folosiri, în virtutea rolului activ prevazut de art. 129 alin. 5 din Codul de procedura civila, era obligata sa dispuna din oficiu administrarea altor probe pe care le considera necesare în vederea aflarii adevarului si pronuntarii unei hotarâri temeinice si legale în speta, iar nu sa considere ca nu a folosit marca potrivit dispozitiilor legale.

Ulterior, la data de 15.08.2003, S.C. P.A. S.R.L si-a modificat activitatea principala în restaurante (5530) si si-a completat obiectul de activitate cu activitatea de baruri (5540).

De asemenea, la data de 27.10.2003, S.C. Prod Art S.R.L si-a schimbat denumirea în S.C. P. E P. S.R.L., modificându-si si sediul social din judetul Prahova, comuna Filipestii de Targ.

Potrivit Certificatului Constatator din data de 10.12.2007 activitatea principala a S.C. P. E P. S.R.L. este activitatea de restaurante (5530), iar activitati secundare sunt 5117 - intermedieri în comertul cu produse alimentare, bauturi si tutun, 5132 - comert cu ridicata al carnii si produselor din carne, 5133 - comert cu ridicata al produselor lactate, oualor, uleiurilor si grasimilor comestibile, 5134- comert cu ridicata al bauturilor, 5135 - comert cu ridicata al produselor din tutun, 5136 - comert cu ridicata al zaharului, ciocolatei si produselor zaharoase, 5137 - comert cu ridicata cu cafea, ceai, cacao si condimente, 5138 - comert cu ridicata specializat al altor alimente, inclusiv peste, crustacee si moluste, 5224 - comert cu amanuntul al pâinii, produselor de patiserie si produselor zaharoase, 5540 - baruri.

Luând în considerare cele invocate rezulta, fara putinta de tagada, faptul ca a folosit marca Granarolo, în conditii de legalitate, pentru produsele din clasele 29 si 30, pe o perioada neîntrerupta de 5 ani.

De asemenea, a sustinut apelantul, a depus la dosar materiale publicitare care dovedesc faptul potrivit caruia marca GRANAROLO a facut si face obiectul folosirii, prin asocierea acesteia cu produsele din clasele 29 si 30, comercializate în restaurantele de la punctele de lucru ale S.C. P. E P. S.R.L.

Prima instanta, în mod total nefondat, nu a luat în considerare aceste mijloace de proba, retinând ca acestea nu sunt datate, astfel ca nu se poate verifica daca folosirea marcii s-a facut înaintea cererii de chemare în judecata.

În conditiile în care ar fi avut dubii în privinta perioadei de folosire a marcii de catre apelant, în virtutea rolului activ prevazut de art. 129 alin. 5 din Codul de procedura civila, era obligata sa dispuna din oficiu administrarea altor probe pe care le considera necesare pentru a se lamuri, în vederea aflarii adevarului si pronuntarii unei hotarâri temeinice si legale în speta, iar nu sa considere ca apelantul nu a folosit marca potrivit dispozitiilor legale.

Prin înscrisurile depuse în cauza s-a facut dovada efectuarii de acte de folosire a marcii GRANAROLO pentru produsele din clasa 29 si 30, astfel încât instanta de fond a încalcat în mod flagrant principiul aflarii adevarului, care este un principiu fundamental al procesului civil, statuând ca apelantul nu a utilizat marca pe teritoriul României in ultimii 5 ani pentru produsele pentru care a solicitat înregistrarea si decazându-l din drepturile conferite de marca.

Intimata a formulat întâmpinare în cauza, sustinând legalitatea sentintei si caracterul nefondat al cererii de apel.

În apel i-a fost încuviintata apelantului proba cu acte, fara însa ca acesta sa mai depuna la dosarul cauzei vreun înscris, în sustinerea cererii sale.

Analizând actele si lucrarile dosarului, Curtea constata apelul ca nefiind fondat.

Motivele dezvoltate de apelant în cererea de apel vizeaza modul de interpretare a dispozitiilor legale privitoare la decaderea din dreptul la marca si, deci, conditiile în care se poate dispune decaderea, cuprinse în  art. 45 din Legea nr. 84/1998, fara însa a aduce vreun argument convingator din perspectiva mijloacelor de probatiune, în dovedirea utilizarii de catre acesta în mod efectiv, public si serios a marcii GRANAROLO, pentru produsele din clasa 29 si 30.

Desi face trimitere la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, doveditoare ale unei utilizari a marcii, apelantul are în mod evident în vedere, exclusiv acte cu caracter preparator utilizarii marcii, respectiv contractul de asociere în participatie (fila 99) cu SC P. A. SRL, la 1.05.2002, având ca scop si obiect ,,asocierea în vederea realizarii si a exploatarii în comun a drepturilor de proprietate intelectuala derivate din detinerea si folosinta marcii de comert si servicii M/00061 ,,GRANAROLO" si contractul de franciza încheiat la 14.02.2005 între SC P. E P. SRL (fosta societate P. A. SRL)  si SC A. SRL si acesta având ca obiect transmiterea de catre cea dintâi (francizor), catre cea de a doua (francizat) a ,,folosintei drepturilor de proprietate intelectuala relative la restaurantele P. E P., bucatarie mediteraneeana.

Ca aceste societati, aflate în raporturi contractuale, având în obiectul de activitate, astfel cum a sustinut apelantul, comercializarea si unora dintre produsele facând parte din clasele de produse 29 si 30 pentru care a fost obtinuta protectie sub marca analizata, reprezinta aspecte tinând de existenta din punct de vedere juridic a societatilor respective, fara ca prin aceasta sa poata fi facuta o legatura directa între produsele comercializate în cadrul acestora si marca GRANAROLO, unic aspect ce intereseaza în cauza.

În mod corect a subliniat apelantul faptul ca folosirea marcii de catre un tert, cu consimtamântul titularului acesteia este asimilata folosirii efective, în acest sens fiind dispozitiile art. 46 din Legea nr. 84/1998.

Ceeace ce omite însa a dovedi apelantul este aceasta folosire de catre tert a marcii analizate, adata facuta dovada acordului sau, în calitate de titular.

Or, folosirea unei marci presupune utilizarea ei astfel încât sa poata fi îndeplinita functia acesteia, astfel cum este reglementata prin dispozitiile art. 3 alin.1 lit. a din Legea nr. 84/1998, care o defineste ca fiind 

,, un semn susceptibil de reprezentare grafica servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele apartinând altor persoane;"

Apelantul nu a facut nici o dovada ca marca în privinta careia a încheiat raporturi juridice de transmitere a utilizarii ei, ar fi fost aplicata în vreun fel pe vreunul din produsele apartinând claselor de produse 29 si 30, comercializate de catre tertii cocontractanti, cu consimtamântul sau, astfel încât produsele comercializate de acestia sa fie identificate prin marca analizata, de o asemenea maniera încât acele produse sa poata fi deosebite de alte produse purtând alte marci, ale altor comercianti.

Astfel cum în mod corect a sustinut si intimata prin întâmpinare, contractele anterior mentionate nu sunt deci suficiente prin ele însele pentru a face dovada folosirii reale a marcii.

Cu privire la actele depuse la filele 135 - 138, continând meniul produselor comercializate de societatea P. E P. SRL si pliante publicitare, Curtea retine, dincolo de argumentul primei instante, privind lipsa oricarei datari a acestora, astfel încât analiza sa poata fi facuta, în privinta utilizarii, pe o durata de 5 ani, astfel cum prevad dispozitiile art. 45 din Legea 84/1998, ca nici unul dintre ele nu au aptitudinea de a atesta o folosinta reala si serioasa a marcii prin raportare la produsele pentru care este protejata.

Inscriptionarea marcii pe unul din colturile pliantelor mentionate, alaturi de denumirea comerciala a societatii, ar putea fi avuta în vedere ca o încercare de identificare a serviciilor prestate - pizzerie, restaurant, servicii pentru care însa marca nu este protejata si nu pentru acele produse apartinând clasei 29 si 30, pentru care aceasta a obtinut protectie.

In ce priveste meniul ce contine între specificatiile compozitiei produselor comercializate - pizza sub diverse denumiri, si produsul ,,mozzarela granorolo",  Curtea apreciaza ca o asemenea utilizare nu serveste scopului si functiei pentru care a fost înregistrata marca, atâta vreme cât din modul de utilizare nu se poate face nici o legatura intre marca si produs.  Termenul ,,granolono", astfel cum este utilizat, prin asociere cu mozzarella (specialitate de branza), într-o enumerare a ingredientelor specifice sortimentului de pizza, alaturi de ,,sos de rosii, oregano, ardei iute, ciuperci," etc. are o conotatie determinativa (adjectiv), fara nici o legatura cu marca înregistrata. Din aceasta perspectiva, utilizarea marcii nu poate fi privita ca fiind una serioasa, reala si suficienta pentru a crea în mintea unui consumator mediu, legatura specifica functiei marcii, între produs si producator.

În ce priveste modul de exercitare, de catre prima instanta, a rolului sau activ, Curtea retine ca judecatorul nu poate sa se substituie partii, pentru a dicta acele dovezi pe care le-ar considera utile si concludente în stabilirea caracterului nefondat al cererii de chemare în judecata, astfel cum urmareste apelantul pârât.

Dispozitiile legale din materia decaderii, cuprinse în art. 47 din Legea nr. 84/1998 sunt clare, dovada folosirii marcii revenindu-i exclusiv titularului, care se poate folosi de orice mijloc de proba, astfel încât rolul instantei se limiteaza, în aceste conditii la încuviintarea si administrarea probatoriilor pe care partea însasi le solicita, fara ca judecatorul sa se poata substitui acesteia, prin vreuna din dispozitiile pe care le-ar lua în legatura cu însasi probele considerate utile, pertinente si concludente din punctul sau de vedere.

Pe de alta parte, pârâtul apelant nu a administrat în faza apelului nici o alta proba, desi a cunoscut care argumentele pe baza carora prima instanta a apreciat ca prin probele deja administrate acesta nu a facut dovezi suficiente, menite sa conduca la respingerea cererii de chemare în judecata. 

Retinând în consecinta ca nici în apel nu s-a facut dovada utilizarii de catre pârâtul apelant a marcii ,,GRANAROLO" pentru nici unul din produsele pentru care aceasta a fost înregistrata, hotarârea apelata fiind legala si temeinica, apelul va fi respins ca nefondat, în baza art. 296 Cod procedura civila.

În baza art. 274 Cod procedura civila, Curtea va obliga apelantul la plata catre intimata reclamanta a sumei de 3.000 euro, în echivalent în lei la data platii, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Domenii speta

Spete similare