Înregistrare marcă. Marcă având caracter deceptiv. Cerere de înregistrare a unei mărci exclusiv pentru clase complementare, în absenţa existenţei unei protecţii pentru una din clasele principale de produse.

DECIZIA CIVILĂ NR. 496R  din 20.11.2008, irevocabilă

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a Civilă şi pentru cauze privind Proprietatea Intelectuală

Înregistrare marcă. Marcă având caracter deceptiv. Cerere de înregistrare a unei mărci exclusiv pentru clase complementare, în absenţa existenţei unei protecţii pentru una din clasele principale de produse.

Legea nr. 84/1998: art. 5 lit. f

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă sub nr. 43725/372007, SC VINEXPERT SRL, a formulat apel împotriva hotărârii nr. 117/2.07.2007 pronunţată de OSIM în dosarul CRM nr. 116/2007, în contradictoriu cu intimatul OFICIUL DE STAT PENTRU INVENTII SI MARCI, prin care a solicitat anularea acestei hotărâri şi obligarea OSIM să dispună înregistrarea mărcii VINOTERAPIA.

În motivarea apelului, s-a arătat că la data de 11.10.2005, apelanta petentă SC VINEXPERT SRL a depus cerere la OSIM pentru înregistrarea mărcii individuale verbale VINOTERAPIA pentru produse şi servicii din clasele 33, 35, 39.

Prin decizia nr.232873/30.01.2007, a fost respinsă înregistrarea mărcii. Aceasta decizie a fost contestată la data de 27.04.2007 şi soluţionată în sensul respinegerii contestaţiei prin Hotărârea nr. 117/2.07.2007 de către CRM din cadrul OSIM, supusă prezentului apel.

Apelanta a susţinut că hotărârea OSIM de respingere a contestaţiei sale este netemeinică, întrucât în considerentele ei sunt reţinute motive cu caracter de generalitate, iar nu elemente concrete de natura să interzică înregistrarea mărcii.

Astfel, se arată că denumirea mărcii "VINOTERAPIA" induce în eroare consumatorul cu privire la natura produselor sau serviciilor, deoarece acesta va considera că produsele au anumite caracteristici, fiind utilizate în diverse terapii. Aceasta motivare este o pură speculaţie întrucât nu se precizează în ce mod ar fi indus publicul în eroare ştiut fiind că, în general, oamenii au o percepţie diferită asupra lucrurilor şi îşi pot imagina în mod diferit realitatea, iar acest fenomen nu poate fi controlat de un terţ.

Conform normelor cuprinse de Legea nr.84/1998 înregistrarea mărcilor se face pentru una sau mai multe clase de servicii şi produse strict determinate, utilizarea mărcii pentru alte clase neînregistrate fiind interzisă şi sancţionată de lege.

Prin urmare, atât timp cât a renunţat la cererea de înregistrare a mărcii pentru clasa 33 "băuturi alcoolice" şi a făcut precizarea în scris, că din eroare a solicitat protecţie pntru clasa 33, în loc de clasa 3, respingerea înregistrării mărcii VINOTERAPIA, nu este justificată, clasele pentru care a menţinut cererea de înregistrare, fiind: clasa 35 - publicitate; gestiunea afacerilor comerciale; administraţie comercială; lucrări de birou; constituire baze de date şi clasa 39 - transport; ambalare şi depozitare de mărfuri; organizare de călătorii.

Apelanta a mai susţinut că, mai mult decât atât, a făcut chiar dovada că va folosi marca înregistrată pentru clasele 35 şi 39 în legătură cu clasele 3, 43 si 44 pentru care a depus o cerere separată ulterioară, înregistrată la OSIM sub nr. M2007/005203 din 23.05.2007, pentru aceeaşi marca, VINOTERAPIA. Solicitarea sa ulterioară de înregistrare a mărcii vizează următoarele clase: clasa 3 - preparate pentru albire şi alte substanţe pentru spălare; preparate pentru curăţare, şlefuire, degresare si abrazare; săpunuri; parfumerie, uleiuri esenţiale, cosmetice, loţiuni pentru par; produse pentru îngrijirea dinţilor; clasa 43 - servicii de alimentaţie publică, hoteliere, închirieri temporare, rezervare hotel, motel, pensiuni, camping; cattering; clasa 44 - servicii medicale, veterinare, de igienă, de frumuseţe, pentru oameni si animale; servicii în agricultura, silvicultură, horticultură; saloane de coafură, cosmetică, băi, estetică chirurgicală, aromoterapie, consultanţă în domeniul medical, farmaceutic.

Totodată, se mai susţine de către apelantă că s-a reţinut în mod greşit de către Comisie că nu a precizat în mod clar domeniul de activitate în care intenţiona sa folosească clasele de servicii si produse.

La data de 27.06.2007, prin adresa nr. 1019296 înaintată la OSIM, petenta a precizat expres ca va folosi înregistrarea pentru clasele 35 şi 39 împreună cu clasele 3, 43 şi 44 pentru care a depus cererea completatoare M2007/05203/23.05.2007 pentru înregistrarea aceleaşi mărci VINOTERAPIA.

A arătat de asemenea, că scopul avut în vedere de către apelantă în legătura cu înregistrarea acestei mărci, este acela de dezvolta wellness-ul bazat pe utilizarea produselor din struguri şi vin pentru uzul extern.

Consideră că OSIM nu este o instanţă morală care sa fie în măsură să respingă înregistrarea unei mărci pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, air folosirea unei mărci în alte scopuri decât cele prevăzute de lege, poate fi sancţionată chiar penal.

Întrucât s-a renunţat în scris la singura clasa care ar fi putut să inducă în eroare publicul cu privire la natura produselor şi serviciilor şi anume clasa 33 (băuturi alcoolice), considera neîntemeiata respingerea cererii de înregistrare a mărcii VINOTERAPIA sub clasele 35 si 39.

La data de 29.01.2008, intimatul Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, a formulat întâmpinare în temeiul art. 115 Cod procedură civilă şi a art. 82 din Legea 84/1998, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de SC VINEXPERT SRL ca nefondat, menţinerea Hotărârii OSIM nr. 117/02.07.2007, ca temeinică şi legală.

Prin decizia civilă nr. 317A/4.03.2008, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă a respins apelul ca nefondat.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că la 11.10.2005, apelanta a depus la OSIM cerere pentru înregistrarea mărcii individuale, verbale VINOTERAPIA, înregistrata sub nr. 10562/2005, pentru clasele de produse şi servicii 33, 35 şi 39.

În urma examinării în fond, a fost respinsă cererea de înregistrare a mărcii cu motivaţia că marca este deceptivă, inducând în eroare consumatorul cu privire la natura serviciilor şi a produselor.

În susţinerea cererii de înregistrare a mărcii petenta a învederat că intenţionează să utilizeze marca în domeniul wellness-ului, bazat pe rodul viţei de vie şi a derivatelor existente, fără efectuarea însă a unor tratamente cu ajutorul vinului.

Pe parcursul derulării judecaţii în faţa Comisiei de reexaminare a OSIM, printr-o cerere adresată la data de 27.06.2007, apelanta contestatoare a arătat că a renunţat în scris la înregistrarea mărcii VINOTERAPIA în clasa 33, înţelegând să solicite înregistrarea doar pentru clasele 3, 43 şi 44.

În acest context, tribunalul a apreciat că în mod legal Comisia de Reexaminare a respins cererea contestatoarei, odată ce în procedura de contestare a hotărârii de respingere a cererii iniţiale, petenta a renunţat la clasa de produse 33 (băuturi alcoolice), modificându-şi cererea.

Conform prevederilor art. 26 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 84/1998, modificarea cererii de înregistrare nu operează când este de natură să afecteze esenţial marca sau extinde lista de produse sau servicii. Extinderea listei de produse trebuie să facă obiectul unei noi cereri de înregistrare a mărcii. În aceste condiţii, cererea ulterioară M 2007 05203 din 23.05.2007, de înregistrare a aceleiaşi mărci pentru clasele 01, 43 şi 44, nu poate reprezenta o cerere completatoare a cererii anterioare M2005 10562, solicitată pentru clasele 35 şi 39, şi cu atât mai puţin, nu poate reprezenta o dovadă a folosirii.

Tribunalul a mai reţinut că marca VINOTERAPIA examinată în raport de clasele de servicii 35 şi 39 este deceptivă, întrucât prin ea se sugerează vinul terapeutic, existând riscul de a induce consumatorul în eroare cu privire la natura produselor sau serviciilor.

Aşa cum în mod corect a sesizat şi Comisia de Reexaminare, denumirea VINOTERAPIA sugerează produse din vin cu efect terapeutic, iar înregistrarea acesteia pentru clasele de servicii 35 şi 39 ridică probleme în percepţia consumatorului în condiţiile în care acesta vede aceeaşi marcă pe un produs din vin, în timp ce pentru clasele de servicii, marca VINOTERAPIA nu sugerează nicio caracteristică în legătură cu acestea.

În termen legal, împotriva acestei decizii, petenta SC VINEXPERT SRL a formulat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susţinut că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanţa de apel reluând susţinerile intimatei din motivarea hotărârii apelate, fără a face o analiză proprie a motivelor de apel invocate.

Aşa cum s-a susţinut de către recurentă, arată aceasta, singura justificare a refuzului de înregistrare a mărcii o constituie indicarea art. 5 lit. f din Legea nr.84/1998, deşi indicarea temeiului legal al respingerii unei cereri de înregistrare a unei mărci nu înlătură însă obligaţia autorităţii examinatoare sau a instanţei de motivare  a hotărârii pronunţate.

Instanţa de fond nu a ţinut seama ca exprimarea "eliptică" a refuzului de înregistrare a mărcii a guvernat întreaga procedură de examinare a cererii de înregistrare a mărcii.

Astfel, din analiza dosarului OSIM înaintat instanţei, precum şi din toată corespondenţa purtată cu OSIM, nu rezultă care a fost motivul concret al refuzului de înregistrare, ci eventual se pot deduce insinuări din care ar putea rezulta că marca ar putea instiga publicul să consume vin în mod necugetat, pentru calităţile curative ale acestuia.

Instanţa nu a ţinut seama nici de faptul că în Decizia nr.232873/30.01.2007 prin care a fost respinsă înregistrarea mărcii, este indicat tot art. 5 lit. f din Legea nr. 84/1998 fără a se preciza în concret motivul refuzului, ştiut fiind că orice decizie trebuie să cuprindă atât o motivare în drept cât şi în fapt.

Numai după depunerea dosarului dee examinare în instanţă recurenta a putut constata că nu solicitarea de înregistrare a mărcii pentru clasa 33 a pus probleme înregistrării acesteia, ci neprecizarea produselor pe care urmează să le desfacă sub această marcă mai ales că deja există pe piaţă vinuri medicinale şi vinuri cu efect terapeutic din salvie, afine etc.

Această motivaţie nu poate fundamenta însă respingerea cererii de înregistrare a mărcii, mai ales că recurenta a precizat se desfăşoară activităţi de  cercetare a wellness-ului, bazat pe rodul viţei de vie şi a derivatelor existente.

Pe de altă prte, mai precizează recurenta, în faza de examinare a cererii sale de înregistrare a mărcii, nu erau încă realizate produse terapeutice pe care ar urma să aplice etichete cu marca VINOTERAPIA, astfel încât nu putea la acel moment să precizeze în concret produsele pentru care urma să folosească semnul solicitat spre înregistrare, atâta vreme cât acestea se aflau în faza de cercetare.

Este surprinzător faptul că însuşi examinatorul a depus la dosar dovezi privind terapiile prin vin deşi, în toata corespondenţa cu recurenta a indus sentimentul că dezavueaza această idee.

Mai mult decât atât, acelaşi examinator depune o lista cu mărcile înregistrate având prefixul VINO, între care o marcă ce sună absolut deceptiv şi chiar la limita legii: VINOMANIA înregistrată pentru clasa de produse 33 - băuturi alcoolice, împrejurare care, în opinia recurentei relevă că respingerea cererii sale este discreţionară.

Recurenta în dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, arată că decizia atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

Astfel, în mod greşit se reţine în hotărâre că serviciile aferente claselor 35 şi 39 ar fi trebuit să conţină anumite precizări care să delimiteze în mod clar domeniul de activitate.

Recurenta susţine că din punct de vedere al Legii nr.84/1998 nu există o astfel de obligaţie, dar cu toate acestea, a precizat comisiei în scris că de vreme ce a renunţat la clasa 33 de produse, am formulat ulterior o nouă cerere de înregistrare a mărcii VINOTERAPIA pentru încă 3 clase: 3, 43, 44 şi că va folosi această marcă pentru clasele 35 şi 39, în legătură cu acestea din urmă.

Atât Comisia OSIM cât şi instanţa de apel au dat o semnificaţie greşită noţiunii de cerere completatoare.

Se mai arată de către recurentă că a intitulat această a doua cerere M2007/05203/23.05.2007 drept cerere completatoare, dar numai pentru că ea a fost formulată de acelaşi solicitant şi în pentru aceeaşi, utilizarea mărcii urmând a avea loc în contextul tuturor claselor pentru care a solicitat înregistrarea, chiar dacă cererea de înregistrare s-a realizat prin cereri succesive.

Astfel, recurenta nu a considerat a doua cerere ca fiind o modificare acelei dintâi, ci ele sunt două cerei distincte care se examinează separat.

Totodată, recurenta mai susţine că în mod greşit se reţine în decizia recurată că marca este deceptivă şi riscă să inducă publicul în eroare cu privire la natura produselor şi a serviciilor.

Conform Legii nr.84/1998, înregistrarea mărcilor se face sub una sau mai multe clase de servicii şi produse strict determinate, iar utilizarea mărcii pentru alte clase pentru care nu operează înregistrarea este interzisă şi se sancţionează de lege.

Legea nu impune ca înregistrarea mărcii pentru anumite clase de produse sau servicii să fie făcută doar prin asociere cu alte clase de produse sau servicii, fiind responsabilitatea exclusivă a deţinătorului mărcii utilizarea acesteia. În acest sens, solicitarea de înregistrare a mărcii VINOTERAPIA doar pentru clasele 35 si 39, urmată de o nouă cerere pentru clasele 3, 43 şi 44, nu este interzisă de lege.

Netemeinicia refuzului de înregistrare al mărcii reiese cu prisosinţă şi din întâmpinarea formulată de OSIM unde, contrar opiniei examinatorului, se reia ideea vinului terapeutic care ar fi sugerată de marcă, deşi chiar examinatorul însuşi a susţinut cu probe existenţa pe piaţa a vinului terapeutic.

Conform art. 26 din Legea 84/1998 solicitantul poate în orice moment să-şi retragă cererea de înregistrare a mărcii sau să-şi limiteze lista de produse sau servicii.

Ca o dovadă a netemeiniciei respingerii înregistrării mărcii recurenta susţine că face dovada înregistrării unei mărci similare în UE: DIWINE VINOTERAPIA care are în vedere tot wellness-ul bazat pe folosirea produselor din vin şi struguri în industria cosmetică, aşa cum ea însăşi intenţionează, dovadă pe care însă nu a produs-o în cauză.

Intimatul a formulat întâmpinare la motivele de recurs, solicitând menţinerea deciziei instanţei de apel.

În această etapă procesuală nu s-au administrat alte probe de recurentă.

Recursul formulat este nefondat.

Analizând materialul probator administrat în cauză, văzând criticile formulate prin motivele de recurs şi examinând decizia recurată pe baza acestoar, Curtea constată că în cauză nu se verifică motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 7 şi 9 Cod procedură civilă.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, la 11.10.2005 recurenta petentă SC VINEXPERT SRL a depus la OSIM cerere de înregistrare a mărcii verbale, individuale VINOTERAPIA pentru clasele de produse şi servicii 33 (băuturi alcoolice), 35 (publicitate, comercializare) şi 39 (ambalare, depozitare şi transport), ulterior recurenta renunţând la solicitarea protecţiei pentru clasa de produse 33, menţinându-şi cererea doar pentru celelalte două clase de servicii.

Totodată, prin precizarea depusă de aceasta în cadrul dosarului de examinare marcă din 27.06.2006, aceasta a învederat că din eroare a solicitat înregistrarea mărcii pentru clasa de produse 33, în realitate, clasele 3, 43 şi 44 fiind cele care corespund scopului urmărit în legătură cu acestă marcă, scop ţinând de dezvoltarea wellness-ului bazat utilizarea produselor din struguri şi vin pentru uzul extern; s-a arătat în cuprinsul aceleiaşi precizări de la fila 24 dosar apel, că la 23.05.2005 a depus cerere de înregistrare a aceleiaşi mărci, pentru clasele menţionate, anume: clasa 3 - preparate pentru albit şi alte substanţe pentru spălat; preparate pentru curăţare, lustruire, degresare şi slefuire; săpunuri, parfumerie, uleiuri esenţiale; cosmetice, loţiuni pentru păr, produse pentru îngrijirea dinţilor; clasa 43 - servicii de alimentaţie publică, servicii de cazare publică şi clasa 44 -  servicii medicale, servicii veterinare; servicii de igienă şi de îngrijire a frumuseţii pentru oameni sau pentru animale; servicii de agricultură, horticultură şi silvicultură.

Aceeaşi recurentă petentă a arătat în cuprinsul acestor precizări, că va folosi marca ce face obiectul examinării în legătură cu produsele ce fac obiectul solicitării ulterioare de înregistrare de la 23.05.2007.

Comisia de Reexaminare Mărci, soluţionând contestaţia formulată de petentă împotriva deciziei nr. 232873/30.01.2007 de respingerea a cererii de înregistrare a mărcii pentru clasele de servicii 35 şi 39, pentru confirmarea soluţiei, a reţinut incidenţa art. 5 lit. f din Legea 84/1998.

S-a considerat că serviciile aferente claselor 35 şi 39 ar fi trebuit să conţină anumite precizări prin care să se delimiteze în mod clar domeniul de activitate, cu concluzia caracterului deceptiv al mărcii, deoarece ea riscă să inducă în eroare publicul cu privire la natura serviciilor.

Această motivare a fost însuşită şi de instanţa de apel, şi chiar dacă aceasta nu este foarte elaborată, se constată că ea conţine o redare sintetică a motivului absolut de refuz al înregistrării, anume, cel prevăzut de art. 5 lit. f din lege, referitor la caracterul deceptiv al unei mărci cerute la înregistrare, astfel încât nu se poate reţine ca fiind întrunit motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.

Se constată caracterul nefondat şi al criticilor dezvlotate din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, urmând a fi înlăturate pentru cele ce urmează.

Curtea constată că recurenta pierde din vedere împrejurarea că renunţând la solicitarea de înregistrare a mărcii pentru clasa de produse 33, cererea sa urma să fie examinată numai în legătură cu clasele de servicii 35 (publicitate şi comercializare) şi 39 (ambalare, depozitare şi transport).

Din precizarea anterior redată, emanând de la recurentă, reiese însă cu claritate intenţia acesteia de a solicita înregistrarea mărcii VINOTERAPIA şi pentru clasele de servicii, cum sunt cele din clasa 35 şi 39 din cererea iniţială (şi supusă judecăţii în prezenta cauză), ori pentru clasele ce fac obiectul cererii ulterior depuse la 23.05.2007, respectiv clasele de servicii 43 şi 44, numai cu titlu de clase complementare faţă de principalul său obiect de interes (clasa 3, care din eroare, nu a fost cerută la protecţie prin cererea din 11.10.2005, ci s-a solicitat pentru clasa 33, la care s-a renunţat).

Totodată, aceeaşi concluzie reiese şi din motivele sale de recurs prin care precizează că nici instanţa de apel, ca de altfel nici CRM din cadrul OSIM, nu au luat în considerare precizarea sa că va folosi marca înregistrată VINOTERAPIA pentru clasele 35 şi 39, în directă corelare cu clasele pentru care a solicitat  protecţia prin cererea ulterioară, respectiv, clasele 3, 43 şi 45.; de aici, reiese din nou cu evidenţă, intenţia sa de a obţine o protecţie accesorie, complementară pentru clasele de servicii atât cele din prezenta cauză, cât şi pentru cele din cererea de la data de 23.05.2007.

Or, recurenta petentă renunţând la obiectul principal al protecţiei solicitate, din punct de vedere al claselor (care era clasa de produs, clasa 33, chiar dacă solicitată eronat), a restrâns cererea numai la clasele de servicii, ceea ce reprezenta accesoriul, clase de servicii pe care şi prin motivele de recurs le pune în relaţie cu protecţia pe care se presupune că o va obţine ulterior în baza depozitului naţional reglementar constituit la 23.05.2007; recuenta susţine asemenea argumente, ignorând faptul că cererile nu se examinează împreună, conexat, concomitent.

Fiecare dintre cele două cereri este supusă unei proceduri distincte, autonome de examinare, iar complementaritatea uneia sau a unora dintre clasele pentru care  s-a cerut înregistrarea, este o chestiune care nu poate fi determinată decât în fiecare procedură în parte, iar nu pe baza unei proceduri care este anterior demarată, ea însăşi nefinalizată cu obţinerea unui certificat de înregistrare a marcii.

O eventuală complementaritate ar putea fi reţinută pe baza unor elemente extrinseci examinării unei cereri de înregistrare, doar în ipoteza în care titularul unei mărci anterior înregistrate, solicită extinderea protecţiei asupra aceluiaşi semn pentru clase complementare celor pentru care deţine deja un titlu; o asemenea extindere se cere pe calea unei cereri ulterioare, formulate cu respectarea aceloraşi condiţii de formă şi de fond ca şi pentru o cerere de înregistrare.

Astfel, potrivit celor arătate, rezultă că instanţa de apel ca şi anterior, Comisia de Reexaminare Mărci, au cercetat în mod legal cererea de înregistrare pentru clasele 35 şi 39 precum o cerere principală, aplicând regulile prevăzute de lege, în limitele acestei investiri, ignorând în mod corect susţinerile recurentei privind clasele de produse în legătură cu care petenta afirmă că va folosi această marcă şi pentru care nu deţine un titlu de protecţie.

Aşa fiind, în mod corect s-a reţinut că era necesar ca petenta să circumstanţieze în mod clar domeniul de activitate, câtă vreme a precizat că scopul urmărit în legătură cu acestă marcă ţine de dezvoltarea wellness-ului bazat utilizarea produselor din struguri şi vin pentru uzul extern, ceea ce nu are nicio legătură individuală, proprie, autonomă cu serviciile de publicitate, comercializare (clasa 35), de ambabare, depozitare şi transport (clasa 39), ci eventual subsidiară, după obţinerea obiectului principal al protecţiei (clasa 3 şi 44).

Paradoxul în cauză s-a născut din greşita interpretare dată de către recurentă  dispoziţiilor art. 26 alin. 3 din Legea 84/1998, după ce aceasta a constatat eroarea săvârşită cu privire la clasa de produs solicitată prin cerere (33, în loc de clasa 3), text care dispune: "Orice modificare cerută de solicitant până la înregistrare, care afectează substanţial marca ori lista de produse sau servicii, trebuie să facă obiectul unei noi cereri de înregistrarea a mărcii."

Or, faptul că recurenta a intenţionat obţinerea protecţiei pentru clasa 3 de produse, iar nu clasa 33, era o eroare care afecta substanţial lista de produse, astfel că aceasta trebuia să formuleze o  nouă cerere,  respectiv să renunţe la cerere în întregul ei, iar în cererea ulterioară să fi reluat şi solicitarea de acordare a protecţiei şi pentru clasele de servicii din prezenta cauză (35 şi 39), dacă într-adevăr are un real interes legat şi de aceste clase de servicii.

Deşi recurenta critică pretinsa greşită calificare a cererii ulterioare drept o modificare celei iniţiale, Curtea constată că instanţa de apel a făcut o corectă evaluare a cauzei, apreciind motivul absolut de refuz în mod exclusiv şi distinct prin raportare la cerere, astfel cum ea a fost restrânsă de petentă, fără a o plasa în vreo relaţie cu cererea de înregistrare a aceleiaşi mărci din 23.05.2007, în timp ce întreaga apărare a recurentei a fost construită pe ipoteza falsă că de vreme ce ambele cereri au acelaşi titular şi vizează aceeaşi marcă, ele ar putea fi examinate împreună, total sau parţial, ceea ce nu poate fi primit.

Faţă de cele ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare