Diferenţa între actul de stabilire a dreptului de proprietate şi procesul verbal de punere în posesie.

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

 Prin cererea înregistrată la data de ....sub nr. .... pe rolul Judecătoriei Paşcani, reclamantul V.  Ş..Ş. a chemat în judecată pârâtul COMISIA LOCALĂ MOŢCA, solicitând instanţei anularea procesului verbal din data de ....

În motivarea acţiunii se arată că procesul verbal contestat nu este făcut la una din legile fondului funciar. Pe acest proces verbal este înscrisă suprafaţa de 712 m.p. amplasată la fosta casă a specialistului din ...., în prezent bloc de locuinţe cu patru apartamente. Din suprafaţa de teren de 712 m.p prevăzută în procesul verbal amintit reclamantului i-a fost eliberat titlu de proprietate nr. ..........., pentru suprafaţa de 500 m.p. Datorită acestui fapt pe rolul Tribunalului Iaşi se află în stadiu de recurs un proces dintre acelaşi reclamant şi numitul M. C., având ca obiect anularea titlului de proprietate al reclamantului. Procesul verbal a fost întocmit în temeiul legii 85/1992 şi în consideraţiunea art. 10 din această lege, astfel încât pentru valabilitatea sa trebuia decizia prefecturii conform art. 35 din Legea 18/1991. La prefectura Iaşi nu există nicio documentaţie aferentă acestui proces verbal. Pentru considerentele arătate solicită admiterea acţiunii.

Acţiunea nu a fost motivată în drept.

Alăturat cererii au fost depuse următoarele înscrisuri: proces verbal de punere în posesie din 11.05.1994 (f.3), titlu de proprietate V. M. (f.), adresă comisia judeţeană-reclamant (f.5).

Pârâta Comisia Locală Moţca a formulat întâmpinare (f.....) prin care solicită respingerea acţiunii reclamantului pentru următoarele considerente: reclamantul nu are calitate procesuală activă în cauză, întrucât nu rezultă existenţa unui interes în promovarea acţiunii, iar nulitatea absolută a unui act juridic poate fi invocată de către oricine are interes. Pe fondul cauzei solicită instanţei să constate că procesul verbal contestat este legal şi temeinic întocmit în conformitate cu art. 10 alin.3 din Legea 85/1992.

Alăturat întâmpinării au fost depuse următoarele înscrisuri: copie proces verbal contestat (f.15,16).

Pentru soluţionarea cauzei instanţa a solicitat comisiei judeţene documentaţia ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate al reclamantului (f.19-26).

Părţile nu au solicitat administrarea altor probe.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat anularea procesului verbal de punere în posesie din 11.05.1994. În motivarea acţiunii se invocă drept motiv de nulitate doar faptul că la baza acestui act trebuia să stea o decizie a prefectului jud. Iaşi, conform art. 35 din Legea 18/1991. De asemenea, nu există documentaţie care să stea la baza actului contestat.

Faţă de motivele invocate de către reclamant instanţa constată că acestea nu fac parte dintre cele prevăzute de art. III din Legea 169/1997 ca şi motive de nulitate absolută. Per-a-contrario motivele de nulitate invocate fac parte din categoria motivelor de nulitate relativă.

Nulitatea relativă a unui act poate fi invocată doar de părţile prevăzute în acel act sau de creditorii proprii.

Cum procesul verbal de punere în posesie din .... este eliberat, printre alte persoane, şi pe numele reclamantului, instanţa constată că acesta justifică în speţă calitate procesuală activă faţă de cererea în anulare, fiind eventual direct interesat în stabilirea valabilităţii acestui act.

Pentru considerentele arătate instanţa va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâta Comisia Locală Moţca.

Pe fondul cauzei, instanţa constată acţiunea reclamantului neîntemeiată, având în vedere următoarele:

Procesul verbal de punere în posesie contestat a fost eliberat pe numele  proprietarilor celor patru apartamente amplasate pe terenul în suprafaţă de 712 m.p. din zona cunoscută ca fosta casă a specialistului din mun. Paşcani.

Procesul verbal a fost întocmit în virtutea prevederilor art. 10 alin.1,3 şi 4 din legea 85/1992, conform cărora :”1) în cazul în care într-o clădire sunt mai multe locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie, o dată cu dreptul de proprietate asupra acestora se dobândeşte şi dreptul de proprietate pe cote-părţi de construcţii şi instalaţii, precum şi asupra dotărilor care, prin natura lor, nu se pot folosi decât în comun.(…) 3) Dreptul de proprietate prevăzut la alin. 1 se dobândeşte şi asupra terenului aferent clădirii, aşa cum a fost el determinat prin autorizaţia de construire. Valoarea acestei cote se include în preţ. 4) Pentru persoanele care dobândesc locuinţe în blocuri, în condiţiile art. 1, art. 2 alin. 4 şi art. 7 din prezenta lege, atribuirea terenului se face în condiţiile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.”

Reclamantul are dreptate atunci când arată că atribuirea dreptului de proprietate trebuie să se facă prin Ordin al Prefectului Iaşi, însă acest aspect nu este de natură a atrage nulitatea procesului verbal de punere în posesie.

Astfel, din documentaţia aferentă titlului de proprietate al reclamantului (f.19-26) rezultă că atribuirea dreptului de proprietate a avut loc prin hotărârea nr. ..... a Comisiei Judeţene Iaşi, aspect ce contravine într-adevăr prevederilor art.10 alin.4 din Legea 85/1992.

Neconformitatea actului de recunoaştere a dreptului asupra terenului prevăzut de legea 85/1992 nu este însă de natură a atrage nulitatea decât asupra hotărârii comisiei judeţene sau eventual a titlului de proprietate, nu şi asupra procesului verbal de punere în posesie.

Procesul verbal de punere în posesie nu reprezintă decât faptul că terenul supus procedurii legilor fondului funciar a fost delimitat la faţa locului şi acordat, astfel delimitat, în folosinţă persoanelor îndreptăţite.

Acest act nu are valoarea juridică a actului de atribuire la care face referire art. 35 din Legea 18/1991.

Conform HG 890/2005 comisiile locale sunt cele care au în atribuţii efectuarea punerii în posesie, indiferent dacă dreptul de proprietate urmează a fi constituit, reconstituit, stabilit sau atribuit, iar în speţă procesul verbal a fost întocmit în mod corect de către instituţia desemnată de legislaţia funciară cu asemenea atribuţii.

Pentru considerentele arătate instanţa apreciază că nu există motive de nulitate ale procesului verbal de punere în posesie, motiv pentru care acţiunea reclamantului va fi respinsă ca neîntemeiată.

Văzând şi prevederile art. 274 Cod procedură civilă, instanţa constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare