Fara titlu

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COMERCIAL MUREŞ

COMERCIAL

SENTINŢA Nr. 90

Şedinţa publică de la 28 Ianuarie 2008

Pe rol fiind pronunţarea asupra acţiunii formulate de reclamanta , în contradictoriu cu pârâta , pentru pretenţii şi soluţionarea cererii reconvenţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Mersul dezbaterilor s-au consemnat în încheierea şedinţei publice din data de 11 ianuarie 2008, când s-a amânat pronunţarea asupra cauzei pentru data de 21 ianuarie 2008, apoi pentru 28 ianuarie 2008, încheieri care fac parte integrantă din prezenta.

I N S T A N Ţ A,

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 153 în data de 4 aprilie 2005 reclamanta în contradictoriu cu  Târgu Mureş, a solicitat:

 1. Obligarea la plata daunelor interese datorate ca urmare a desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 888/16.06.1997, daune constând în:

- suma de 578.777.977 lei, reprezentând: 192.483.940 lei dobânda aferentă ratelor nr. 3-6 şi 386.294.037 lei, penalităţi aferente ratelor nr. 3-6;

- suma de 500 euro, plătibili în lei la cursul BNR din ziua plăţii, în conformitate cu art. 41 titlul VI capitolul III din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice;

- dividendele încasate de pârâtă pe perioada de derulare a contractului.

 2. Obligarea pârâtei la plata celorlalte daune interese reprezentând valoarea prejudiciilor aduse , altele decât cele precizate anterior, a căror valoare va fi stabilită prin expertiză.

În motivarea acestor cereri reclamanta a învederat că a încheiat în calitate de vânzătoare contractul de vânzare-cumpărare nr.888/16.06.1997 cu Asociaţia “Programul Acţiunilor pentru Salariaţii S.C.  S.A. Tg.Mureş (în continuarea PAS), având ca obiect transferul de proprietate asupra unui număr de 68.978 de acţiuni deţinute de ea la S.C. „” S.A. Tg. Mureş, acţiune ce reprezintă 40% din valoarea capitalului social subscris.

 Prin capitolul IV din contract, părţile au convenit ca preţul să fie achitat astfel:

- suma de 346.000.000 lei, reprezentând 20% din preţul contractului, urma să fie plătită de cumpărător până la data de 15.08.1997;

- suma de 1.384.000.000 lei, reprezentând 80% din preţ, urma să fie plătită în 8 rate eşalonate pe perioada 20.06.1998- 20.06.2005;

 Acest contract a fost modificat la data de 11.09.2001, în sensul că vânzătorul vinde şi cumpărătorul cumpără un număr de 1.724.450 acţiuni cu o valoare nominală de 1.000 lei, reprezentând 40% din capitalul social, convenindu-se eşalonarea plăţii ratelor pe perioada 20.06.1998- 20.06.2005, precum şi desfiinţarea de drept a contractului în cazul în care cumpărătorul nu plăteşte la scadenţă două rate succesive.

 La aceeaşi dată s-a încheiat contractul de garanţie reală mobiliară prin care părţile au convenit constituirea unei garanţii constând în pachetul de 1.379.550 acţiuni ale

 La 10.02.2004, prin convenţia nr. 1 – act adiţional la contractul de vânzare-cumpărare de mai sus, cumpărătorul s-a obligat să achite integral sumele datorate vânzătorului la data încheierii convenţiei în termen de 60 de zile, convenind ca, în situaţia în care această plată nu se va realiza, contractul să fie desfiinţat de drept fără a mai fi necesară punerea în întârziere şi fără orice formalitate prealabilă, în condiţiile prevăzute de art. 21 din O.G. nr. 25/2002.

 Reclamanta atrage atenţia că astfel părţile au stipulat un pact comisoriu de gradul IV, care are drept consecinţă rezoluţiunea pe cale convenţională a contractului în situaţia în care cumpărătorul nu-şi respectă obligaţia de plată a preţului.

 Ca urmare a nerespectării obligaţiei de plată a preţului, reclamanta a notificat pârâta – notificarea P/2375/11.06.2004, cu menţiunea desfiinţării de drept a contractului, ceea ce a determinat reînscrierea A.V.A.S ca acţionar al S.C.  S.A., aşa cum reiese din adresa nr. 1467/07.07.2004 emisă de Registrul Independent Transilvania S.A. anexat în copie.

 Reclamanta consideră că a încheiat cu pârâta un contract cu executare uno ictu, iar nu cu executare succesivă, astfel că rezoluţiunea se produce cu efect retroactiv. În condiţiile în care şi-a executat obligaţiile sau s-a declarat gata să le execute, reclamanta consideră că este îndreptăţită să obţină despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor suferite ca urmare a neexecutării obligaţiilor de către partea în culpă, şi anume de către pârâtă.

 Subliniază că părţile, prin acordul lor de voinţă, au determinat întinderea prejudiciului, astfel că instanţa nu poate nici să verifice întinderea prejudiciului suferit de creditor şi nici să ceară creditorului să dovedească întinderea prejudiciului efectiv suferit. Mai mult, în materie comercială, vina debitorului este prezumată, iar dacă debitorul nu plăteşte la scadenţă, înseamnă că foloseşte această sumă, îmbogăţindu-se fără justă cauză.

 Consideră că nerespectarea obligaţiilor contractuale de către pârâtă determină incidenţa dispoziţiilor art. 41 titlul VI capitolul III din  Legea nr. 99/1999 şi ale art. 21 alin.1 din O.G. nr.25/2002.

 Precizează că ulterior, prin Legea nr. 506/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 25/2002, art. 21 alin.1 a fost modificat, în sensul că dă dreptul reclamantei să reţină de la cumpărător toate sumele achitate, cu orice titlu,  de acesta în contul contractului – avans, rate, dobânzi, penalităţi, până la desfiinţarea acestuia. Prin acelaşi act normativ, art. 21 alin.1 ind.1, dă dreptul autorităţii să primească daune interese constituite chiar şi din sumele neachitate până la data desfiinţării contractului – dobânzi şi penalităţi, precum şi penalităţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale, sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului, precum şi sumele prevăzute de H.G. nr. 1045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultanţilor de către A.P.A.P.S în cadrul P.S.A.L.

 Precizează că nu cunoaşte valoarea dividendelor încasate de pârâtă, iar pentru determinarea cuantumului prejudiciilor cauzate de către cumpărător, solicită ca în baza art. 21 alin.3 din O.G. nr. 25/2002, acestea să fie stabilite pe baza unei expertize, iar în raport de rezultatul expertizei îşi rezervă dreptul de a majora câtimea daunelor interese.

 Susţine că este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, conform art. 40 ind. 1 din Legea nr. 137/2002.

 Menţionează că a realizat demersurile pentru îndeplinirea procedurii prealabile a concilierii directe prevăzute de art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă prin convocarea nr. P/16160/10.12.2004 şi confirmarea de primire care a însoţit plicul şi procesul – verbal încheiat cu ocazia concilierii.

Până la prima zi de înfăţişare, fiind legal citate părţile, pârâta a formulat apărări discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice, ridicând apărări atât pe cale de excepţie, cât şi pe fond în cuprinsul unei întâmpinări.

Pe cale de excepţie a invocat excepţia a invocat excepţia de procedură, absolută şi peremptorie a promovării pendintei acţiuni comerciale de către reclamantă după împlinirea termenului general de prescripţie prevăzut de legiuitor prin dispoziţiile art.3 din Decretul nr.167/1958.

În considerarea şi susţinerea acestui incident, pârâta a învederat că desfiinţarea de drept a convenţiei litigioase a operat cu începere din data de 01.09.1997 ce constituie şi termenul de pornire al prescripţiei extinctive, întrucât pct. 4 lit. a, alin. 3 din contractul nr. 888/1997 părţile au convenit că acesta este desfiinţat de drept dacă până la data de 15.08.1997 cumpărătorul nu plăteşte integral suma de 346.000.000  lei. Astfel, la data promovării acţiunii termenul general de prescripţiei de 3 ani prevăzut de Decretul 167/1958 s-a împlinit. În consecinţă, a solicitat primirea acestei excepţii şi drept urmare respingerea acţiunii comerciale de faţă.

Ca apărări pe fondul pricinii pârâta a evocat situaţia şi istoricul raportului juridic născut ca urmare a încheierii convenţiei litigioase, susţinând că prin actul adiţional încheiat între reclamantă şi pârâta PAS S.C.””S.A.Tg.Mureş la data de 11.09.2001, prin care s-a modificat conţinutul contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.888/16.06.1997, s-a convenit transmiterea a 68.978 acţiuni ale S.C.””S.A. cu o valoare nominală de 25.000 lei vechi/acţiune, reprezentând  40%  din capitalul social subscris şi vărsat al aceleaşi societăţi. Prin aceeaşi convenţie cumpărătoarea s-a obligat să plătească preţul de 1.724.450.000 lei vechi, din care cota de 20% în valoare de 346.000.000 lei în avans, iar restul preţului urmând a se achita eşalonat în 7 rate, pe o perioadă totală de 8 ani, cu o dobândă de 7 % pe an.

A susţinut că în cursul anului 1998 cumpărătoarea ar fi achitat avansul şi prima rată cu dobândă însă, datorită pierderilor înregistrate pe parcursul anului 1999, a fost nevoită să achite cu întârziere  diferenţa de preţ corespunzătoare  următoarelor două rate, inclusiv dobânzile aferente, pe care le-a achitat totuşi în anul 2001.

A mai precizat că până în anul 2002 a achitat în beneficiul vânzătoarei suma de 865.000.000 lei vechi cu titlu de preţ, suma de 360.677.699 lei vechi cu titlu de dobânzi aferente şi suma de 361.630.695 lei vechi cu titlu de penalităţi de întârziere. În virtutea legii, reclamanta nu i-a remis însă ei cu titlu gratuit suma reprezentând 60% din preţul corespunzător ratelor 2 şi 3.

Deşi convenţia încheiată iniţial a fost modificată prin actul adiţional încheiat la 11.09.2001 la insistenţele reclamantei-vânzător, cumpărătoarea a consimţit la modificarea aceleiaşi convenţii din nou, la data de 10.02.2004, în care se arată expres renunţarea părţilor contractante la efectele pactului comisoriu stipulat în convenţiile anterioare.

Pârâta a apreciat că acest din urmă act juridic modificator al convenţiei iniţiale ar produce efecte retroactive şi ar deveni incident şi în privinţa modificării primului act adiţional, din această interpretare opinând că dobânzile şi penalităţile achitate de către cumpărătoare sunt fără temei, constituindu-se în veritabile plăţi nedatorate pentru care reclamanta ar avea obligaţia repetiţiunii lor.

 Precizează că, începând cu anul 1999 Asociaţia PAS a înregistrat unele mici întârzieri în plata ratelor nr. 2 şi nr. 3, ca urmare a imposibilităţii achitării salariilor şi datorită pierderilor provocate de calamităţile naturale pe cele 3.000 ha de teren arabil lucrate în arendă de către societate. Astfel, pierderile datorate calamităţilor în anul 1999 au fost de 974.000.000 lei, iar în anul 2000 au fost de 2.854.400.000 lei şi nu au fost acoperite de către Ministerul Agriculturii din lipsă de fonduri, iar societăţile de asigurare nu au încheiat contracte de asigurare pentru culturi, aşa cum rezultă din adresa nr. 8104/2000.

 Prin adresa nr. 2375/11.06.2004,  i-a comunicat că datorită neplăţii ratelor nr. 4 şi 5 până la data de 10.04.2004, în conformitate cu art. 41 din Legea nr. 137/2002, va iniţia procedura de reînscriere a sa la SC  S.A. pentru un număr de 1.724.440 acţiuni.

 Susţine că ultima sumă achitată către A.V.A.S în data de 09 aprilie 2004, în cuantum de 332.963.495 lei a fost înregistrată de aceasta în contul daunelor interese, astfel cum i-a comunicat prin adresa nr. 288/16.06.2004. În procesul verbal de conciliere, pârâta a solicitat ca această sumă să fie cuprinsă în contul dobânzilor la rata nr. 3 şi a penalităţilor la aceeaşi rată, precum şi a penalităţilor de reeşalonare, în total acestea fiind 329.458.670 lei. Prin urmare, din suma solicitată prin prezenta acţiune cu titlu de daune interese, ar rămâne de achitat doar 249.319.307 lei.

 Observă că, deşi contractul a fost reziliat în data de 09.04.2004, au fost calculate dobânzi la rata nr. 6 până la 20.06.2004 şi penalităţi la ratele nr.5 şi 6 până la 07.07.2004.

 Prin adresa nr. 28/17.02.2005 Consiliul de Administraţie al P.A.S  a solicitat reclamantei să revină asupra deciziei de reînscriere a acesteia din urmă ca acţionar, fiindcă prin neînscrierea A.V.A.S nu sunt prejudiciate cu nimic interesele statului, deoarece au fost plătite sumele aferente avansului aferente ratelor nr. 1,2 şi 3 cu dobânzile şi penalităţile corespunzătoare, situaţie în care P.A.S.  rămâne cu 865.000 acţiuni plătite, iar salariaţii nu ar pierde acţiunile achite cu mari sacrificii.

Consideră că această solicitare se încadrează în prevederile art. 15, 16 şi 17 ale O.U.G. nr. 26/2004.

Pârâta nu s-a mărginit doar la a se apăra faţă de acţiunea comercială îndreptată de reclamantă în contra ei, ci a înţeles să promoveze chiar o acţiune reconvenţională în contra aceluiaşi adversar procesual şi prin care a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 207.600.000 lei vechi, reprezentând cota procentuală de 60% din valoarea ratelor 2 şi 3 achitată de cumpărătoare în sumă totală de 346.000.000 lei vechi, potrivit clauzelor cuprinse în actul adiţional din 11.09.2001 şi a convenţiei nr.1/10.02.2004.

În susţinerea  juridică a acţiunii reconvenţionale, pârâta-reclamant reconvenţional s-a prevalat pe dispoziţiile art.8 alin.4 din Legea nr.55/1955, modificate şi completate prin O.U.G.nr.37/1997, precum şi pe cele ale art.969 Cod Civil – în sens material, dar şi ale art.242 alin.2 Cod procedură civilă - în sens formal.

În vederea stabilirii drepturilor şi obligaţiilor reciproce ale părţilor pârâta a solicitat încuviinţarea şi administrarea probei constând într-o expertiză tehnică de specialitate contabilă.

Pe tărâm probator, iniţial, pârâta-reclamant reconvenţional a omis să înfăţişeze judecătorului pricinii vreo dovadă însă, pe parcursul judecăţii, a solicitat încuviinţarea unei întregi documentaţii de constatare a producerii unor calamităţi naturale ce au compromis în totalitate rezultatele financiare ale societăţii pârâtă în perioada 1999-2000 (probă depusă la data de 17 iunie 2005 -fila 76 şi următoarele).

La prima zi de înfăţişare în raport cu acţiunea reconvenţională, reclamanta-pârât reconvenţional a manifestat la rându-i diligenţă procesuală, înfăţişând judecătorului pricinii apărările sale pe cale de excepţie şi de fond în contra respectivei acţiuni reconvenţionale, prin toate aceste susţineri urmărind respingerea ei.

Prin acelaşi act de procedură pârâta reconvenţional a expus şi argumente în combaterea  excepţiilor opuse ei de pârâta-reclamant reconvenţional.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, apreciază că pârâta este în eroare, întrucât din prevederile clauzei invocate reiese că pactul comisoriu urma să se producă la data de 15.08.1997 doar în condiţiile în care partea contractantă nu ar fi achitat 20% din preţul contractului, or acest procent din preţ a fost achitat de cumpărător. Prin urmare desfiinţarea contractului a operat ca urmare a neplăţii ratelor şi nu ca urmare a neplăţii avansului, iar dreptul de a solicita daune interese se naşte la data desfiinţării contractului.

 În ceea ce priveşte acţiunea reconvenţională, arată că reclamanta reconvenţională nu are calitate procesuală activă, deoarece potrivit prevederilor legale beneficiara sumelor în cauză este societatea comercială privatizată şi nu cumpărătorul acţiunilor acesteia, cele două fiind persoane juridice distincte cu drepturi şi obligaţii proprii ce nu se pot confunda. Prin urmare, pretenţiile pârâtei reclamante sunt neîntemeiate, având în vedere că art. 8 din Legea nr. 55/1995 nu îşi găseşte aplicabilitate în baza principiului tempus regit actum.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Iniţial, între antecesorul reclamantei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului () – iniţial Fondul Prorietăţii de Stat (FPS), ulterior Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului – în calitate de vânzător şi Asociaţia “” Mureş s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.888/16.06.1997(fila 18, vol.I) prin care cel dintâi transmitea celui din urmă dreptul de proprietate asupra a 68.978 acţiuni cu o valoare nominală de 25.000 lei vechi fiecare (adică în valoare totală de 1.724.450.000 lei vechi), reprezentând 40% din capitalul social al societăţii  S.A. Tg.Mureş. Modalitatea de plată a preţului a fost convenită prin achitarea unui avans în cuantum de 346.000.000 lei vechi, reprezentând 20% din capitalul social, precum şi a 8 rate de câte 173.000.000 lei vechi anual, cu o dobândă de 7% pe an.

Prin aceeaşi convenţie s-a stipulat în favoarea vânzătorului clauza de reziliere a acesteia în cazul neîndeplinirii obligaţiei de plată a avansului din preţul stabilit până la data de 01.09.1997 de către cumpărător printr-un pact comisoriu de gradul IV, dar şi clauze penale referitoare atât la obligaţia acestuia din urmă de plată a avansului preţului convenit, precum şi a ratelor.

Totodată, între aceleaşi părţi contractante a intervenit şi convenţia accesorie de garanţie reală mobiliară fără deposedare instituită asupra unui număr de 55.182 de acţiuni din cele ce au făcut obiectul convenţiei principală (fila 26).

Cumpărătorul Asociaţia “” Mureş şi-a îndeplinit obligaţia de plată a avansului din preţul convenit, precum şi primele două rate aferente anului 1998 şi 1999, însă, dat fiind că membrii ei se aflau în raporturi de muncă cu S.C.””S.A.Tg.Mureş care a cunoscut pe parcursul aceleiaşi perioade pierderi semnificative, aşa cum reiese din actele de constatare a pierderilor provocate de acţiunea negativă a factorilor naturali, la culturi şi plantaţii (filele 91-185, vol I), remuneraţiile primite în baza acestor raporturi juridice nu le-a permis să pună la dispoziţia asociaţiei cumpărător resursele financiare pentru îndeplinirea şi a obligaţiilor de plată a celei de a treia rate.

În aceste condiţiuni, părţile contractului evocat anterior au consimţit la modificarea lui (fila 31, vol.I). Aşadar, obiectul convenţiei s-a modificat ca urmare a modificării structurii capitalului social al S.C.  Mureş S.A. Tg.Mureş, astfel că s-a transmis dreptul de proprietate asupra a 1.724.450 acţiuni cu o valoare nominală de 1000 lei vechi, reprezentând tot 40% din capitalul social avut în vedere, preţul total al acţiunilor fiind tot de 1.730.000.000 lei vechi (prin rotunjire). Ca modalitate de plată a preţului s-a convenit plata lui eşalonată în 7 rate anuale, primele trei în cuantum de 173.000.000 lei vechi, iar următoarele în cuantum de 216.250.000 lei vechi.

De asemenea, s-a adăugat clauza de reziliere a convenţiei şi cu privire la obligaţia cumpărătorului de achitare a ratelor din preţul convenit (completarea cap. 4 – neplata a două rate succesive atrage desfiinţarea de drept a contractului – fila 33), nu doar cu privire la obligaţia de plată a avansului din acelaşi preţ.

Accesoriu convenţiei principală astfel modificată, aceleaşi părţi contractante au încheiat şi contractul de garanţie reală mobiliară nr.51/11.09.2001 în privinţa unui număr de 1.379.550 de acţiuni ale societăţii pârât reclamant reconvenţional (fila 26).

La data de 10.02.2004, părţile au consimţit la o nouă modificare a convenţiei (fila 29). Această nouă modificarea a constat în renunţarea vânzătorului la pactul comisoriu expres prevăzut prin punctul 4 al convenţiei, precum şi la obligaţia asumată de cumpărător de a plăti preţul rămas neachitat în termen de 60 de zile de la încheierea actului modificator, precum şi a acesoriilor născute din convenţia iniţială şi modificată la data de 11.09.2001.

Totodată, părţile contractante şi-au însuşit condiţiile de desfiinţare a convenţiei pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate de cumpărător prevăzute de dispoziţiunile art.21 din O.G.nr.25/2002 cu modificările şi completările ulterioare.

Nici după modificarea convenţiei în sensul arătat prin cele ce preced cumpărătorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, astfel că vânzătorul a denunţat unilateral desfiinţarea contractului, executând, fără a mai pune cumpărătorul în întârziere ori altă formalitate prealabilă, înştiinţându-l doar prin notificarea nr. 2375/11.06.2007 (fila 17) despre această rezoluţiune. Gestionarul registrului acţiunilor societăţii a confirmat prin adresa nr.1467/07.07.2004 retransmiterea dreptului de proprietate asupra celor 1.724.450 de acţiuni litigioase în beneficiul reclamantei-pârât reconvenţional (fila .

Pentru a da dezlegare excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune se impune o analiză atentă a modificărilor date de părţi convenţiei iniţiale.

În mod cert, convenţia iniţială cuprindea un pact comisoriu de gradul IV ce permitea reclamantei-pârât reconvenţional (ori antecesorilor ei) denunţarea unilaterală a desfiinţării ei în cazul neîndeplinirii obligaţiilor asumate de cumpărătoare cu privire la plata avansului de 346.000.000 lei până la data de 01.09.1997. Acest avans a fost achitat, astfel că pactul comisoriu nu a operat la 01.09.1997, astfel cum susţine pârâta.

Sub imperiul modificărilor aduse convenţiei la data de 11.09.2001, părţile contractante au completat pactul comisoriu de gradul IV pentru situaţia neîndeplinirii obligaţiilor asumate de cumpărătoare cu privire la plata a două rate succesive. Pârâta nu şi-a achita ratele 3 şi 4 la termenele stipulate 30.11.2001, 20.06.2002, însă prin prisma ultimelor modificări aduse convenţiei la data de 10.02.2004, reclamanta-pârât reconvenţional a modificat acest pact comisoriu, convenţia urmând a fi desfiinţată de plin drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere şi fără orice altă formalitate prealabilă în condiţiile prevăzute de art.21 din O.G.nr.25/2002 în fiinţă la data de 25.06.2004 când aceasta s-a prevalat de acestea (adică astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.506/2002, dar şi modificată prin O.G.nr.40/2003, aprobată la rândul ei fără vreo modificare sau completare prin Legea nr.183/2003), dacă în termen de 60 de zile cumpărătorul nu achita integral sumele datorate.

Cum desfiinţarea acestei convenţii s-a realizat doar în urma denunţării unilaterale de către reclamantă produsă la data de 10.04.2004, această dată va constitui momentul iniţial al curgerii termenului de prescripţie avut în vedere, momentul consumării prescripţiei extinctive urmând a fi data de 10.04.2007. Or, reclamanta a promovat acţiunea judiciară pendinte la data de 01.04.2005 – data poştei – înlăuntrul termenului de prescripţie.

Pentru aceste consideraţiuni vom respinge excepţia peremptorie invocată de pârâtă.

În ceea ce priveşte fondul pricinii, vom reţine că reclamanta, făcând aplicarea dispoziţiilor legale şi contractule cu privire la pactul comisoriu de gradul IV, s-a realizat rezoluţiunea contractului pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată a preţului le termenele convenite.

Spre deosebire de rezoluţiune de drept comun, rezoluţiunea consfinţită de legiuitor prin norma juridică de drept material şi specială reglementată de dispoziţiunile art.21 din O.G.nr.25/2002 cu modificările şi completările aduse ei până la data de 25.06.2004 se caracterizează în mod special prin aceea că efectele desfiinţării unilaterale a convenţiei litigioasă se produc doar pentru viitor, nu şi pentru trecut, în mod cert având în vedere stabilitatea circuitului comercial, deoarece în cazul operării unor efecte juridice şi pentru trecut, interesele terţilor puteau fi grav afectate.

O asemenea interpretare se deduce implicit din aceea că legiuitorul nu se referă la restituirea preţului deja achitat de cumpărător de către vânzător şi a accesoriilor aferente acestui preţ, acestea rămânând în mâna vânzătorului, fără însă a le aprecia ca daune interese. Mai mult decât atât, legiuitorul prezumă daunele interese suferite de vânzător ca fiind constituite din sumele reprezentând dobânzile şi penalităţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate până la data desfiinţării contractului, precum şi penalităţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale; sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului; sumele prevăzute de H.G.nr.1045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultanţilor de către Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului în cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).

În cazul unei rezoluţiuni de drept comun, spre exemplu, dividendele încasate de cumpărător în cursul executării contractului până la desfiinţarea lui, i s-ar fi cuvenit de jure vânzătorului, acesta fiind considerat, în mod abstract, pe tot acest interval de timp proprietar al acţiunilor litigioase, astfel că nu ar fi constituit obiectul daunelor interese.

În concret, apreciem că legiuitorul a reglementat desfiinţarea unor astfel de convenţii după un mecanism menit să nu pericliteze circuitul comercial. Astfel, în cazul neîndeplinirii de către cumpărător a obligaţiei asumată convenţional de acesta – în concret a preţului acţiunilor tranzacţionate rămas neachitat şi a accesoriilor acestuia – vânzătorul calificat ( APAPS/) urmează a se îndestulat în natură prin executarea convenţiei de garanţie reală mobiliară. Mai mult, acesta din urmă are posibilitatea de a cere convenţional ori judiciar cumpărătorului daune interese, legiuitorul oferind şi unele criterii de cuantificare a unor astfel de prejudicii contractuale, astfel cum am reţinut mai sus, fără a exclude posibilitatea cuantificării lor şi printr-o expertiză judiciară de specialitate.

 Prin urmare, la termenul din 21 iunie 2005 au fost dezbătute solicitările părţilor cu privire la efectuarea unei expertize contabile, fiind stabilite obiectivele acestei expertize ( fila 188) şi desemnat expertul judiciar.

 În cadrul raportului de expertiză  contabilă judiciară întocmit de către Nagy Iuliana ( fila 229, vol.I) la obiectivul nr. 7 s-au stabilit obligaţiile pecuniare reciproce ale părţilor în urma repartizării sumelor plătite, respectiv încasate, reţinându-se că - PAS mai are de plătit reclamantei  suma de 306.426.951 lei , care reprezintă 30.642, 70 lei noi cu titlu de sume neachitate la data de 10.04.2004 pentru dobânzi şi penalităţi, şi anume 6.331 lei dobânzi şi 24.311,69 lei penalităţi de întârziere.

Reclamanta în susţinerea acţiunii a apreciat că părţile, prin acordul lor de voinţă, au determinat întinderea prejudiciului, astfel că instanţa nu poate nici să verifice întinderea prejudiciului suferit de creditor şi nici să ceară creditorului să dovedească întinderea prejudiciului efectiv suferit.

Or, pe de o parte observăm că întinderea prejudiciului a fost stabilită de legiuitor – pentru considerente de stabilitate economică – însă, într-adevăr, în limitele prevăzute de art.21 alin 1 indice 1 din O.G nr. 25 /2002: sumele reprezentând dobânzile şi penalităţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate până la data desfiinţării contractului, precum şi penalităţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale; sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului; sumele prevăzute de H.G.nr.1045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultanţilor de către Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului în cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).

Ca atare rolul expertului în această privinţă a fost de a determina cuantumul efectiv al acestor limite, rezultatul fiind: 30.642, 70 lei noi, şi anume 6.331 lei dobânzi şi 24.311,69 lei penalităţi de întârziere, neachitate la data de 10.04.2004 ( fila 229, vol.I) plus dividende în cuantum de 0 lei –acestea nefiind încasate (fila 232, vol.I). În ceea ce priveşte cuantumul onorariilor de succes plătite consultanţilor de către Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului în cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL), reţinem că acestea nu au fost calculate întrucât la dosarul cauzei nu a fost prezentat vreun act care să dovedească plata şi cuantum acestor onorarii. Astfel, chiar dacă în limitele prevăzute de art. 21 alin.1 indice 1 din O.G. nr. 25/2002,  nu avea obligaţia să dovedească existenţa prejudiciului, pentru a dovedii efectiv cuantumul sumelor datorate de pârâtă cu titlu de daune interese se impune a fi efectuat un calcul (motiv pentru care a fost solicitată şi admisă proba cu expertiza judiciară), dar în baza datelor furnizate. Lipsa unor date în acest sens, pentru care se impunea a fi propuse mijloace de probă conform art. 129 alin. 1 Cod pr.civ. coroborat cu art. 1169 Cod civil, a făcut imposibil de dovedit că au fost plătite aceste onorarii.

Prin urmare, sumele datorate de către pârâtă cu titlu de daune interese reclamantei, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.888/16.06.1997 şi a dispoziţiilor art. 21 alin.1 indice 1 din O.G. nr. 25/2002, sunt în cuantum de 30.642, 70 lei noi, astfel că vom obliga pârâta la plata acestor sume.

Pe de altă parte, aşa cum bine a remarcat reclamanta, prin aceeaşi apărare, părţile au determinat întinderea prejudiciului prin acordul lor de voinţă, fiindcă în actul adiţional din 10.02.2004, au statuat desfiinţarea contractului în condiţiile art. 21 din O.G. nr. 25/2002 (deci cu acordarea unor daune interese ca cele calculate mai sus). Pentru a fi acordate alte daune interese în afara celor stabilit contractual şi legal, se impunea ca acestea să fie temeinic motivate în fapt şi în drept.

Astfel, în primul rând se impunea ca reclamanta să dovedească împrejurarea că daunele interese în cuantum de 30.642, 70 lei noi nu acoperă întregul prejudiciu suferit prin neexecutarea corespunzătoare a contractului, pentru că dacă am adăuga acestor daune prezumate, alte daune dovedite ne-am afla în situaţia îmbogăţirii fără just temei a reclamantei.

În al doilea rând, trebuia să dovedească efectiv daunele interese suferite peste limitele mai sus menţionate, conform art. 129 alin. 1 Cod pr.civ, coroborat cu art. 1169 Cod civil–pentru că acestea nu se mai circumscriu dispoziţiilor art. 21 alin.1 indice 1 din O.G. nr. 25/2002, în cuprinsul cărora legiuitorul prezumă daunele interese suferite de vânzător ca fiind constituite din sumele enumerate.

 În acest sens, reclamanta a insistat în a-şi dovedi pretenţiile pe calea expertizei judiciare care a fost completat în repetate rânduri, tocmai pentru că a invocat un prejudiciu mai mare decât cel prezumat de legiuitor. Astfel, părţile au formulat o serie de obiecţiuni şi observaţii la raportul de expertiză ( fila 256, 275, 281, fila 1, 5 şi 10 volum II), situaţie în care atât la data de 13.03.2007 (fila 87, volum II), precum şi la data de 09.11.2007 ( fila 216, vol.II), expertul a completat raportul de expertiză contabilă, răspunzând la obiecţiunile părţilor.

Reclamanta a încercat să dovedească existenţa unui prejudiciu prin faptul că la data rezoluţiunii contractului societatea înregistra un activ net negativ, în condiţiile în care la preluare acesta a fost pozitiv. Or, şi la baza răspunderii contractuale stă existenţa unui prejudiciu, dar şi a culpei părţii împotriva căreia este invocată această răspundere, precum şi a raportului de cauzalitate dintre fapta culpabilă şi prejudiciu. În cazul de speţă, chiar dacă putem considera că , în calitate de acţionar, a fost prejudiciat prin diminuarea clară a activului net până la o valoare negativă, nu a fost invocată şi ca atare nici dovedită, în condiţiile art. 129 alin. 1 Cod pr.civ. şi ale art. 1169 Cod civil, o eventuală culpă în sarcina pârâtei -PAS sau a unui raport de cauzalitate între vreo faptă culpabilă şi diminuarea prejudiciului. O astfel de culpă ar fi fost posibil de invocat, în situaţia în care s-ar fi dovedit de exemplu un management defectuos, însă pârâta noastră nu a avut atribuţii de manager, nu a fost administrator, ci a deţinut doar 40% din acţiunile societăţii (astfel cum reiese din contractul de privatizare).

Mai mult, este foarte posibil ca aceste pierderi, oglindite în valoarea negativă a activului net să fi fost determinate de invocaţii şi dovediţii factori naturali negativi, în condiţiile în care potrivit centralizatoarelor depuse de către pârâtă la filele 90, 113, 149 şi 171, pagubele cauzate datează din anii 1998- 1999-2000 şi au fost în valoare de 8.042.027.000 lei (obiectivul 5 propus de pârâtă –raport de expertiză –fila 234, vol.I).

Deasemenea, a invocat că a fost prejudiciată prin vânzările de terenuri  aflate în patrimoniul S.C.  S.A. sub valoarea lor de piaţă. Observăm că nici în această situaţie nu fost dovedită vreo faptă culpabilă a pârâtei, în condiţiile în care capacitatea sa de decizie se limita la un vot ce reprezenta doar 40% din acţiuni, nefiind astfel cazul acţionarului majoritar, care a hotărât să înstrăineze bunurile aflate în patrimoniul societăţii la un preţ mult sub valoarea pieţii, devalizând astfel societatea.

În acest context de fapt şi de drept, se impun a fi făcute unele precizări şi cu privire la apărările pârâtei cu privire la imposibilitatea obiectivă de a excuta contractul datorită calamităţilor naturale.

Astfel, observăm că această imposibilitate obiectivă a fost invocată de cumpărătorul Asociaţia “” Mureş tocmai pentru prima modificare a contractului iniţial în baza căreia s-a realizat o nouă eşalonare a ratelor şi care a operat la data de 11.09.2001 (fila 31). Deci, cu toate că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia de plată a avansului din preţul convenit, precum şi primele două rate aferente anului 1998 şi 1999, aşa cum am reţinut în situaţia de fapt expusă, datorită faptului că membrii ei se aflau în raporturi de muncă cu S.C.””S.A.Tg.Mureş care a cunoscut pe parcursul aceleiaşi perioade pierderi semnificative, aşa cum reiese din actele de constatare a pierderilor provocate de acţiunea negativă a factorilor naturali, la culturi şi plantaţii (filele 91-185, vol I), remuneraţiile primite în baza acestor raporturi juridice nu le-a permis să pună la dispoziţia asociaţiei cumpărător resursele financiare pentru îndeplinirea şi a obligaţiilor de plată a celei de a treia rate. Or, după cum observăm această imposibilitate este contemporană perioadei de început a derulării relaţiilor contractuale întrucât potrivit centralizatoarelor depuse de către pârâtă la filele 90, 113, 149 şi 171, pagubele cauzate de factorii naturali datează din anii 1998- 1999-2000. Prin urmare, este tardivă invocarea acestor probleme pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale din anul 2004, an în care s-a acordat un ultim termen pentru achitarea preţului şi a celorlalte obligaţii contractuale.

În plus se impune să observăm că prin contractul iniţial – la capitolul 10, s-a prevăzut o adevărată procedură de urmat în cazul în care una dintre părţi apreciază că a fost împiedicată să execute contractul datorită unei cauze de forţă majoră (fila 23, vol. I): partea care invocă forţa majoră trebuia să anunţe cealaltă parte în termen de 5 zile de la apariţia respectivului caz şi să-i comunice actele doveditoare în cel mult 15 zile, precum şi data încetării cazului de forţă majoră, urmând ca în caz contrar să suporte toate daunele provocate celeilalte părţi prin neanuţarea în termen. Pârâta nu a făcut dovada că a urmat această procedură stabilită convenţional, or, voinţa părţilor are putere de lege între părţile contractante, potrivit art. 969 Cod civil, iar judecătorul pricinii nu poate modifica această voinţă.

Mai mult, se impune a fi analizat dacă factorii naturali negativi invocaţi se circumscriu cauzelor de forţă majoră sau riscului obişnuit specific activităţilor comerciale.

Faţă de cele ce preced, vom admite în parte acţiunea principală înaintată de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI şi vom obliga pârâta -PAS să plătească reclamantei suma de 30.642,70 lei, cu titlu de daune interese.

Pe e altă parte, pentru considerentele expuse, vom respinge acţiunea reclamantei pentru restul pretenţiilor întrucât nu au fost dovedite.

Dispoziţiile art. 21 alin. 4 din O.G. nr. 25/2002 prevede într-adevăr „cheltuielile aferente efectuării expertizei prevăzute la alin. (3) vor fi avansate de societate sau, după caz, de Autoritate şi vor fi recuperate de la cumpărător”, însă acestea se impun a fi coroborate cu art. 127 Cod pr.civ care prevăd că partea care a căzut în pretenţii va plăti cheltuielile ocazionate de purtarea litigiului. Analizând obiectivele de expertiză propuse de reclamantă (fila 42 şi fila 187 verso, vol.I, filele 1, 5) vom observa că stabilirea cuantumului daunelor interese potrivit pct. 4 din actul adiţional din 10.02.2004 raportat la art. 21 din O.G. nr. 25/2005, care au fost câştigate de aceasta, nu a fost realizată în baza obiectivelor sale de expertiză, ci în baza obiectivelor propuse de către pârâtă. Obiectivele propuse de reclamantă nu au dus la dezlegarea cauzei în favoarea sa. Aceasta prin obiectivele propuse a urmărit stabilirea unui drept de creanţă suplimentar celui stabilit de dispoziţiile legale şi contractuale mai sus invocate, însă pretenţiile sale în acest sens au fost respinse, astfel că şi cererea sa pentru acordarea cheltuielilor de judecată – constituite din onorariul avansat expertului judiciar – va fi respinsă.

În acelaşi timp, anumite obiective propuse de pârâtă au ajutat la dezlegarea pricinii –obiectivele 2, 5, 6, 7 (fila 188, vol. I), motiv pentru care, în limita cheltuielilor ocazionate de aceste obiective vom admite cererea pârâtei -PAS pentru acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea acţiunii principale, şi anume ½ din totalul sumelor achitate de pârâtă cu titlu de onorariu expert corespunzător obiectivelor propuse de pârâtă şi care s-au dovedit utile soluţionării cauzei (4 din 8 obiective). În consecinţă, vom obliga reclamanta să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 1.139 lei constituite din: ½ din totalul sumelor acordate de pârâtă cu titlu de onorariu expert, şi anume 938,97 (½ din 1877,50 lei, aceasta din urmă compusă din 400 lei –fila 195, vol.I plus 1477, 50 lei –fila 215 vol. I), la care se vor adăuga o parte din cheltuielile ocazionate de angajarea avocatului ales 200 lei din 500 achitaţi de pârâtă (fila 226, vol.II), întrucât reclamanta a căzut în mare parte în pretenţii şi, ca atare, pârâta a câştigat în ceea ce priveşte acţiunea principală pierdută de pârâtă, însă onorariul avocatului a inclus şi susţinerea acţiunii reconvenţionale, care a fost pierdută de pârâta reconvenţională (astfel că aceste cheltuieli privesc acţiunea reconvenţională şi nu pe cea principală) .

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta-reconvenţională A.V.A.S., în raport cu acţiunea comercială reconvenţională promovată de reclamanta-reconvenţional în contra ei, această instanţă observă că izvorul invocat de aceasta din urmă pentru creanţa pretinsă îl constituie dispoziţiile art. 8 alin.4 din Legea nr.55/1955, modificate şi completate prin O.U.G.nr.37/1997 şi ale art. 969 Cod Civil.

Aceste texte de lege prevăd pe de o parte că „din sumele cuvenite Fondului Proprietăţii de Stat şi încasate efectiv pentru acţiunile vândute se lasă, cu titlu gratuit, la dispoziţia societăţii comerciale privatizate, o cotă de 60%...”, iar pe de altă parte „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”. Or, este cert că obligaţia a fost stabilită de legiuitor în sarcina pârâtei-reconvenţionale (mai precis, a antecesoarei ei) şi în favoarea societăţii comerciale privatizat, care în speţă este S.C.  S.A., care aşa cum bine a susţinut pârâta reconvenţională, este o entitate juridică distinctă de . Dealtfel, S.C.  S.A. nu este nici parte în contractul nr. 888/16.06.1997, pentru a face aplicarea dispoziţiilor art. 969 Cod civil.

Prin urmare, vom admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei reconvenţionale -PAS, invocată de pârâta reconvenţională AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI şi, pe cale de consecinţă,  vom respinge cererea reconvenţională formulată de reclamanta reconvenţională -PAS în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.

Întrucât reclamata-reconvenţională a căzut în pretenţii, în baza art. 274 Cod pr.civ, vom respinge şi cererea sa accesorie pentru obligarea pârâtei-reconvenţionale la plata cheltuieli de judecată ocazionate de purtarea acestui litigiu.

Pentru aceste motive

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge excepţia prescripţiei dreptului de a introduce acţiunea principală, invocată de pârâta -PAS.

Admite în parte acţiunea principală înaintată de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales, în contradictoriu cu pârâta -PAS, cu sediul în mun. Tg. Mureş, jud. Mureş şi, în consecinţă:

Obligă pârâta -PAS să plătească reclamantei AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI suma de 30.642,70 lei, cu titlu de daune interese.

Respinge acţiunea reclamantei pentru restul pretenţiilor.

Respinge cererea accesorie înaintată de reclamată pentru obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

Admite cererea pârâtei -PAS pentru acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea acţiunii principale şi, în consecinţă, obligă reclamanta să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 1.139 lei.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei reconvenţionale -PAS, invocată de pârâta reconvenţională AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI şi, în consecinţă:

Respinge cererea reconvenţională formulată de reclamanta reconvenţională -PAS cu sediul în mun. Tg. Mureş jud. Mureş, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în Bucureşti, pentru plata sume de 207.600.000 lei.

Respinge cererea accesorie formulată de reclamata-reconvenţională pentru obligarea pârâtei-reconvenţionale la cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 28 ianuarie 2008.

1

Domenii speta

Spete similare