Imbogatire fara justa cauza

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 441/R

Şedinţa publică  de la  2 octombrie 2012

Completul constituit din:

Preşedinte : ………….

Judecător : ………………

Judecător : …………….

Grefier : …………

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursului declarat de pârâta S.C. ……….. SRL împotriva sentinţei civile nr. 628 din 12 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Secuiesc.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauză au avut loc în şedinţa publică din 18 septembrie 2012, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanţa în vederea deliberării a amânat pronunţarea pentru data de 25 septembrie  2012, apoi pentru  astăzi, 2 octombrie 2012.

 Tribunalul, în urma deliberării, a pronunţat decizia de mai jos.

T R I B U N A L U L

Constată că prin sentinţa civilă nr. 628 din 12 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Secuiesc a fost admisă  acţiunea civilă formulată de către reclamantul  A. CS. P., domiciliat în comuna Turia, ….., jud., Covasna împotriva pârâtei SC ………. SRL, cu sediul în comuna Cernat ……., jud. Covasna, reprezentată prin administratorul B. A. şi drept consecinţă:

A fost obligată pârâta  la plata sumei de 15.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile către reclamant  plus  dobânda legală aferentă sumei de mai sus, calculată la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, diminuat cu 20%, începând cu data intentării acţiunii şi anume 8 decembrie 2010  şi până la plata integrală a debitului;

A fost obligată  pârâta la plata sumei de 3211 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea  formulată de către reclamantul  A. CS. P., domiciliat în comuna Turia, …….., jud., Covasna la data de 8 decembrie 2010 şi înregistrată sub  nr. dosar 2354/322/2010,  împotriva pârâtei SC …….. SRL, cu sediul în comuna Cernat ………, jud. Covasna, reprezentată prin administratorul B. A. , s-a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 15.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile către reclamant  plus  dobânda legală aferentă sumei de mai sus, calculată la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, diminuat cu 20%, începând cu data intentării acţiunii şi anume 8 decembrie 2010  şi până la plata integrală a debitului; cu cheltuieli de judecată.

Cererea a fost legal timbrată cu 5 lei timbru judiciar plus suma de 1011 lei taxă judiciară de timbru.

În motivarea cererii s-a arătat faptul că în cursul lunii noiembrie 2009, reclamantul a cumpărat de la pârâtă un tractor şi pentru buna funcţionare a tractorului a intenţionat să cumpere şi un încărcător frontal pentru tractor BELARUS 1221.3-1 , sens în care reclamantul a achitat pârâtei un avans în sumă de 15.000 lei, conform Facturii seria AGWBMB nr.00000448 din data de 14 decembrie 2009.

În cuprinsul facturii de mai sus nu este înserată contravaloarea încărcător frontal pentru tractor BELARUS 1221.3-1, deoarece pârâta a solicitat prima dată ca reclamantul să achite un avans şi numai după aceea urma ca marfa să fie achiziţionată de către pârâtă în vederea vinderii ulterioare către reclamant.

Cu toate că a achitat avansul, reclamantul nu a intrat în posesia încărcătorului frontal şi cu privire la cumpărarea încărcătorului frontal, între părţi nu s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, motiv pentru care, având în vedere faptul  că pârâta foloseşte suma de 15.000 lei, aceasta s-a îmbogăţit de pe urma reclamantului , motiv pentru care a formulat  cerere, întemeiată pe dispoziţiile art.992 din Codul Civil din anul 1864, (  care are corespondent în prevederile art.1345 din Noul Cod Civil ) , combinat cu dispoziţiile art.35 , art.37, şi art.39 Cod Comercial.

În ultimul rând, instanţa de fond a reţinut faptul că prealabil intentării cererii de chemare în judecată, reclamantul a urmat procedura concilierii directe prevăzută de art.720/1 C.pr.civ., conform Notificării datată la 26 septembrie 2010 ( depusă la dosar la filele nr.6-7 ) şi deşi această notificare a fost comunicată pârâtei la data de 28 septembrie 2010, ( fila nr.8 ), concilierea prealabilă nu s-a îndeplinit.

Pârâta a formulat Întâmpinare ( filele nr.21-22 ) prin care a solicitat respingerea cererii, ca eronată şi nefondată, pe motivul că în cursul anului 2009,  reclamantul a cumpărat de la pârâtă un tractor BELARUS, iar pentru încărcătorul frontal pentru tractor BELARUS 1221.3-1, între părţi s-a încheiat CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPĂRARE ÎN RATE din data de 14 decembrie 2009, stabilindu-se preţul la suma de 9.000 Euro plus TVA, din care la încheierea contractului , reclamantul, în calitate de cumpărător a achitat suma de 2700 Euro plus TVA cu titlu de avans, urmând ca diferenţa de preţ să fie achitată cu 5 zile înainte de livrare de către reclamant, pârâta în calitate de vânzătoare fixând termenul de livrare a utilajului la data de 15 ianuarie 2010 ( sens în care instanţa de fond a constatat  că atât CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPĂRARE ÎN RATE cât şi Factura seria AGWBMB nr.00000448, ambele sunt din data de 14 decembrie 2009 şi astfel, cu ocazia încheierii Contractului de mai sus, reclamantul în calitate de cumpărător, a achitat avansul în suma de 2700 Euro plus TVA, echivalent în lei a sumei de 15.000 lei. )  contract depus în copie la fila nr.23.

Astfel, afirmativ reclamantul a fost înştiinţat că poate ridica încărcătorul cu condiţia achitării restului de preţ, însă reclamantul a insistat ca plata să se facă după livrarea utilajului,  motiv pentru care în apărare se invocă şi dispoziţiile art.1322 din Codul Civil din anul 1864.

Faţă de întâmpinare, reclamantul  a arătat că semnătura de pe CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPĂRARE ÎN RATE din data de 14 decembrie 2009 nu îi aparţine, motiv pentru care , prin Raportul de expertiză criminalistică nr.9 din data de 19 ianuarie 2012 întocmit de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Braşov ( filele nr.89-94 ) s-a concluzionat faptul că semnătura de la rubrica cumpărător, nu este executată de către reclamant, pârâta solicitând contraexpertiză, motiv pentru care , prin Raportul de expertiză criminalistică nr.69 din data de 27 aprilie 2012 întocmit de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti ( filele nr.108-114 ) s-a concluzionat faptul că semnătura de la rubrica cumpărător, nu este executată de către reclamant.

În drept, potrivit dispoziţiilor art.,992 din Codul Civil din anul 1864, „ cel ce …cu ştiinţă, primeşte aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia, de la care l-a primit”

Judecătoria a reţinut faptul, că începând cu data de 1 octombrie 2011, dispoziţiile art.35 , art.37, şi art.39 Cod Comercial au fost abrogate, iar potrivit dispoziţiilor art.46 din Codul Comercial, „Obligaţiunile comerciale se probează cu facturi acceptate”.

În acest context, având în vedere că pentru încărcătorul frontal pentru tractor BELARUS 1221.3-1 pârâta a primit suma de 15.000 lei, dar fără a încheia contract de vânzare-cumpărare, motiv pentru care a înlăturat apărarea pârâtei raportat la prevederile art.1322 din Codul Civil din anul 1864, prima instanţă a conchis  că ne aflăm în ipoteza îmbogăţirii fără justă cauză, motiv pentru care a obligat pe pârâtă la plata sumei de 15.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile către reclamant  plus  dobânda legală aferentă sumei de mai sus, calculată la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, diminuat cu 20%, începând cu data intentării acţiunii şi anume 8 decembrie 2010  şi până la plata integrală a debitului, sens în care va admite cererea de faţă, potrivit dispozitivului de mai jos.

În baza dispoziţiilor art.274 C.pr.civ., a obligat pe pârâtă la plata sumei de 3211 lei, cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând taxe, onorar avocaţial precum şi costul expertizei efectuată în cauză.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta S.C. ……… SRL.

În motivarea recursului se arată că sentinţa este nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente:

În condiţiile art. 102 din Legea pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil „contractul este supus dispoziţiilor legale în vigoare de la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa”, context în care instanţa greşit stabileşte că obligaţiunea comercială din cauză – născută în anul 2009 – poate fi probată numai cu factură acceptată şi absolut greşit a respins proba cu martori.

Reclamantul nu contestă faptul că avansul a plătit pentru un încărcător frontal, însă afirmă că nu i-a convenit preţul ce trebuia să achite în momentul când pârâta  trebuia  să-i livreze bunul, ceea ce este o afirmaţie absolut greşită şi nesinceră, este de necrezut că un om cu o bogată experienţă de viaţă şi cu pregătire universitară dă un avans pentru un utilaj, fără să ştie cât este preţul final al acestuia;

Instanţa de fond nu a ţinut cont nici de dispoziţiile art. 1197 C. civil, potrivit cărora în cauză era admisibilă proba cu martori din moment ce există o factură semnată de cumpărător, necontestată de acesta, care are valoare de început de dovadă scrisă.

Instanţa nu a ţinut cont nici de prevederile art. 978 C. civil potrivit cărora actele încheiate trebuie interpretate în sensul de a primi o eficienţă şi nu în sensul de a înlătura orice efect ale acestora.

În cauză nu sunt întrunite nici cerinţele art. 993 C. civil, căci reclamantul nu este „acela care, din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie” , ci astfel cum arată atât în somaţie cât şi în acţiune el a făcut plata avansului pentru încărcătorul frontal.

În privinţa soluţiei subsidiare se menţionează faptul că din moment ce reclamantul  în acţiune a solicitat dobânzi de la pronunţarea sentinţei şi nu a făcut nicio modificare  de acţiune în tot cursul procesului şi cu ocazia dezbaterii cauzei a susţinut acţiunea formulată, este greşită sentinţa instanţei de fond şi sub aspectul acordării dobânzilor din momentul intentării acţiunii. Instanţa în considerentele sentinţei fixează greşit cererea reclamantului sub acest aspect, întrucât deşi în acţiune se menţionează că se cer dobânzi de la pronunţarea sentinţei, prima instanţă arată că dobânzile sunt cerute de la introducerea acţiunii.

Se apreciază că, ţinând cont de cele de mai sus, instanţa şi pe baza probatoriului administrat trebuia să observe că în speţă nu sunt întrunite cerinţele îmbogăţirii fără just temei şi trebuia să respingă acţiunea, însă dacă se apreciază că era necesară şi audierea martorilor prezenţi la încheierea contractului şi plata avansului se impune audierea lor, caz în care se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin aplicarea greşită a legii instanţa de fond le-a creat un prejudiciu mare, a rămas cu bunul nevandabil comandat de reclamant/aducerea bunului din străinătate se recunoaşte şi de reclamant în acţiune/ce, s-a realizat pe baza plăţii avansului achitat de reclamant, ocazie cu care el – pe baza înţelegerii intervenite – cunoştea exact preţul, de care vrea să scape întrucât s-a lămurit ulterior că bunul comandat de el nu este cel mai performant de pe piaţă, ce nici nu putea aştepta la preţul cerut de pârâta şi acceptat de el.

Din examinarea sentinţei atacate prin prisma motivelor de recurs invocate Tribunalul reţine că prima instanţă a soluţionat acţiunea introductivă în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză.

Una din condiţiile juridice ce trebuie îndeplinite pentru introducerea acţiunii care sancţionează îmbogăţirea fără justă cauză este aceea că titularul patrimoniului care a suferit micşorarea să nu fi avut la dispoziţie nicio altă acţiune pentru a obţine restituirea.

În acest context trebuie precizat că această acţiune are, întotdeauna, un caracter subsidiar, în sensul că, numai în condiţiile în care reclamantul nu are deschisă calea unei alte acţiuni în restituire, acesta este îndrituit să apeleze la o astfel de acţiune.

În situaţia de faţă, în acţiunea introductivă, se invocă mai întâi, drept temei al acţiunii, răspunderea contractuală (vorbindu-se  despre achitarea unui avans „din preţul de cumpărare”), apoi se invocă „ îmbogăţirea fără justă cauză” şi, în fine, drept al treilea temei se indică art. 992 C. civ. (care se referă la plata lucrului nedatorat).

În aceste condiţii, prima instanţă era datoare să clarifice aceste aspecte şi să-i pună în vederea reclamantului să precizeze, cu exactitate, temeiul (sau temeiurile) în baza căruia a intentat acţiunea.

Desigur, în cazul în care reclamantul ar fi indicat toate cele 3 temeiuri menţionate mai sus, se impunea ca instanţa de fond să analizeze, mai întâi, condiţiile de admisibilitate referitoare la răspunderea contractuală, apoi cele privitoare la plata lucrului nedatorat şi, abia la urmă, condiţiile acţiunii în îmbogăţire fără justă cauză (dat fiind caracterul subsidiar al acestei acţiuni).

De asemenea, în ipoteza invocării răspunderii contractuale, chiar în situaţia în care prima instanţă nu a luat în considerare înscrisul intitulat contract de vânzare – cumpărare în rate din 14.12.2009 (fila 23 Dosar fond ), se impunea ca, în raport cu celelalte înscrisuri depuse la dosar, să se administreze toate probele admise de lege pentru a se stabili dacă părţile au încheiat sau nu un contract de vânzare – cumpărare (în sensul de negotium iuris – acord de voinţă ), neconsemnat într-un înscris.

Faţă de cele expuse, având în vedere că nu au fost clarificate toate aspectele arătate (şi nefiind administrate toate probele în acest sens), Tribunalul apreciază că procesul a fost soluţionat fără cercetarea (completă) a fondului.

Aşa fiind, în raport cu cele ce preced, Tribunalul, în baza art. 312 al. 3,5 C. proc. civ. , va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu prilejul rejudecării, instanţa de fond, mai întâi va pune în vedere reclamantului să precizeze temeiul (temeiurile) acţiunii introductive (răspundere contractuală, plata bunului nedatorat, îmbogăţire fără justă cauză).

După precizarea temeiului acţiunii, în ipoteza în care se invocă două sau trei temeiuri , acestea vor fi analizate ( şi se vor administra toate probele în acest sens) în următoarea ordine: răspundere contractuală, apoi plata lucrului nedatorat şi, la sfârşit, îmbogăţirea fără justă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de S.C. …. SRL împotriva sentinţei civile nr. 628 din 12 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, potrivit considerentelor prezentei decizii.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 2 octombrie 2012.

1

Domenii speta

Spete similare