Suspendare executare act administrativ

DOSAR NR.25598/3/2010

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A IX-A

 CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Sentinţa civilă nr.2037

ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA : 22.06.2010

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE: CRISTINA ILINA

GREFIER: CRISTINA OLARU

Pe rol soluţionarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamantul C H în contradictoriu cu pârâţii P S 2 BUCUREŞTI – D U ŞI G T, P T şi P Z, având ca obiect suspendare executare act administrativ.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns reclamantul, reprezentat prin avocat C D cu împuternicire avocaţială la dosar, şi pârâţii P T şi P Z, reprezentaţi prin avocat N R care depune împuternicire avocaţială la dosar, lipsă fiind pârâta P S 2 B – D U ŞI G T.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că nu s-au primit relaţii de la P S 2 şi că pârâţii persoane fizice au depus întâmpinare şi înscrisuri, în 2 exemplare, după care:

Pârâţii, prin avocat, depun autorizaţia de construire, certificatul de urbanism şi avizul de urbanism, în copii certificate pentru conformitate cu originalul.

Tribunalul comunică reclamantului, prin avocat, un exemplar al întâmpinării şi înscrisurilor ataşate şi pentru a da posibilitatea părţii să o studieze lasă cauza pentru a doua strigare.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică la a doua strigare au răspuns reclamantul, reprezentat prin avocat C D cu împuternicire avocaţială la dosar, şi pârâţii P T şi P Z, reprezentaţi prin avocat N R cu împuternicire avocaţială la dosar, lipsă fiind pârâta P S 2 BUCUREŞTI – D U ŞI G T.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Tribunalul comunică reclamantului, prin avocat, şi un exemplar al întâmpinării depuse de PS 2, sens în care detaşează fila 53 dosar.

Tribunalul acordă cuvântul pe excepţiile lipsei capacităţii de folosinţă, a lipsei calităţii procesuale pasive şi a inadmisibilităţii, invocate de Primăria Sectorului 2 prin întâmpinare şi pe excepţia prematurităţii invocate de pîrîţii Paris Tache şi Paris Zoiţa prin întâmpinare.

Pârâţii P T şi P Z, prin avocat, solicită admiterea excepţiei inadmisibilităţii/prematurităţii, întrucât reclamantul a depus la dosar în dovedirea procedurii prealabile o cerere de anulare a actului. Această cerere nu este o procedură prelabilă în sensul art.7  din legea nr.554/2004 pentru că textul de lege prevede expres obligaţia ca anterior formulării acţiunii să se adrese cu o cerere în revocarea în tot sau în parte a actului. Textul de lege vorbeşte de revocare, or petentul a adresat o cerere de anulare, însă aceasta din urmă nu este o atribuţie care revine primăriei, ci face obiectul acţiunii la instanţă. Revocarea şi anularea sunt două instituţii juridice diferite. Cererea în anulare adresată emitentului autorizaţiei nu este o procedură prealabilă. Solicită admiterea excepţiei prematurităţii invocată ca excepţia inadmisibilităţii de Primăria Sectorului 2.

Pârâţii P T şi P Z, prin avocat, avînd cuvântul pe lipsa capacităţii procesuale şi lipsa calităţii procesuale pasive a P S 2 arată că sunt de acord cu admiterea acestora întrucât primăria nu are personalitate juridică.

Reclamantul, prin avocat, avînd cuvântul pe excepţii, arată că raţiunea instituţiei procedurii prealabile este chiar posibilitatea dată autorităţii emitente ca, în cazul unei greşeli, să revină şi să desfiinţeze actul atacat. Dincolo de formulare şi formalism, efectul juridic este acelaşi. Ceea ce petentul a cerut este desfiinţarea actului. Raţiunea instituirii procedurii prealabile este ca destinatarii legii, dacă se simt prejudiciaţi, să se adreseze pentru desfiinţarea actului. Maniera de formulare nu are importanţă, important fiind efectul juridic ce se dă unei asemenea formulări, respectiv cel al desfiinţării actului. Solicită respingerea excepţiei inadmisibilităţii invocată şi ca excepţia prematurităţii.

Reclamantul, prin avocat, solicită respingerea excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă, arătînd că dacă s-ar porni de la lipsa de capacitate s-ar admite că primăria nu ar exista şi că toţi cei angajaţi în relaţii cu aceasta ar fi în relaţii cu o persoană care nu are capacitate de folosinţă. Dacă Primăria nu are capacitate de folosinţă, nu vede cum poate aceasta să stea în raporturile juridice cu întreaga structură şi instituţiile subordonate. Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive solicită, de asemenea, respingerea acesteia întrucât primarul este reprezentantul instituţiei primăriei şi acţionează ca mandatar al acesteia. Chiar dacă actul este semnat de primar, acesta semnează în calitate de mandatar al Primăriei Sectorului 2 şi aceasta nu este o persoană abstractă.

Pârâţii P T şi P Z, prin avocat, avînd cuvântul în replică pe excepţia inadmisibilităţii, arată că în analizarea acesteia trebuie făcută o raportare la persoana căreia i se adresează partea, iar instituţia nu va da niciodată curs cererii în sensul anulării propriului act.

Tribunalul, după deliberare, respinge excepţiile lipsei capacităţii de folosinţă, a lipsei calităţii procesuale pasive şi a inadmisibilităţii. Astfel,  primăria are capacitate de folosinţă chiar dacă nu are personalitate juridică, întrucât conform legii nr.215/2001 are capacitate administrativă şi poate emite acte în regim de putere publică, sub sigla proprie şi susceptibile a produce efecte juridice, instituind drepturi şi obligaţii. Primăria are şi calitate procesuală pasivă în cauză, fiind emitentul actului atacat, conform antetului şi ştampilei de pe autorizaţia contestată. Cu privire la excepţia prematurităţii, respectiv a inadmisibilităţii motivate pe acelaşi aspectal neîndeplinirii procedurii prealabile, tribunalul o respinge ca neîntemeiată, nefiind relevantă modalitatea de formulare a plîngerii prealabile, ci faptul că autoritatea a fost sesizată cu o cerere privind nelegalitatea actului.

Tribunalul, nefiind alte cereri prealabile de formulat, acordă cuvântul părţilor pe formularea cererilor în probaţiune.

Reclamantul, prin avocat, solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile de la dosar.

Pârâţii P T şi P Z, prin avocat, solicită de asemenea încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Tribunalul, deliberînd, în temeiul disp.art. 167 Cod proc.civ., încuviinţează proba cu înscrisurile de la dosar, şi nefiind alte cereri de formulat constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe cererea de suspendare a executării autorizaţiei de construire.

Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea cererii şi suspendarea executării autorizaţiei de construire. Solicită să se aibă în vedere că blocul în care locuieşte este de foarte mult timp în starea de uzură avansată. Raportul de expertiză efectuat în 1997 şi depus la dosar nu este întocmit pro causa. Proprietarii fac demersuri de mai mult de 10 ani la autorităţi pentru a obţine consolidarea imobilului, dar nu a existat finanţare în acest sens. Arată că este singura proprietate pe care o deţin. În cauză a dovedit existenţa corespondenţei purtate cu instituţiile pentru consolidarea imobilului încadrat în clasa I de risc seismic şi era firesc să fie consultaţi pentru a se alege o manieră de ridicare pentru a nu se afecta imobilul în care locuiesc. Blocul în care deţine apartamentul are regim de înălţime de P+2 şi este construit din anii `30. Lângă acesta se doreşte construirea unui bloc de P+9, pe calcan, şi nu se cunoaşte dacă solul permite susţinerea acestei construcţii. Dacă se porneşte la ridicarea blocului nu va mai putea locui acolo. Reclamantul arată că ar fi trebuit găsit un mod de a se edifica construcţia pentru a nu afecta imobilul său, eventual să se fi făcut mai întâi consolidarea imobilului alăturat. Nu este firesc să se urmărească profitul în detrimentul dreptului de proprietate al reclamantului. Solicită tribunalului să ia în considerare argumentele expuse şi să se dispună suspendarea autorizaţiei de construire şi să se aibă în vedere că nu are un alt loc de refugiu. În speţă se pot găsi modalităţi de consolidare a imobilului şi apoi să se treacă la construirea blocului. La obţinerea autorizaţiei, regulamentul de urbanism anterior a permis obţinerea unui CUT pentru construcţia blocului de 10 nivele, dar se putea lua şi decizia consolidării imobilului alăturat, urmînd ca pârâţii să-şi realizeze dreptul de proprietate ulterior. Arată că nu solicită obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâţii P T şi P Z, prin avocat, solicită respingerea cererii de suspendare a executării actului. În speţă se vorbeşte de pericol şi de faptul că petentul are nevoie de refugiu, dar solicită să nu se ia în considerare această afirmaţie pentru că nu sunt dovezi în acest sens. Indiferent de faptul că va obţine profit, au drepturi egale în faţa instanţei. Mentalitatea reclamantului în sensul că dacă va obţine profit trebuie să aibă şi ei o parte nu este corectă. Reclamantul are dreptul să obţină consolidarea imobilului, aşa cum şi ei au dreptul de a se bucura de realizarea proprietăţii. Ceea ce contează este dacă se pune în pericol construcţia în care locuieşte reclamantul. În ce priveşte probele de la dosarul cauzei, s-a depus o expertiză din anul 1997 care dovedeşte starea avansată de degradare şi pericolul de risc seismic, aspecte pe care nu le contestă, dar care au fost luate în calcul la emiterea autorizaţiei de construire. În speţă a făcut lucrări de specialitate şi s-a efectuat o expertiză cu un cost foarte mare pentru a proteja interesele proprietarilor imobilului alăturat. Pârâţii arată că au dovedit că toată lucrarea se va desfăşura avînd în vedere riscul la care este supusă clădirea lor. Soluţia adoptată la construire este o fundaţie pe piloni, special pentru a proteja clădirea vecină. Nu se va edifica o construcţie la calcan, între cele două clădiri existînd un rost. De asemenea se vor prevedea piloni pe lungime şi nu se va permite accesul autovehiculelor în proximitatea clădirii şi la desfăşurarea lucrărilor se va asigura supravegherea de specialitate. Reclamantul face acest demers juridic pentru a-i împiedica să ridice construcţia şi pentru motivul că imobilul nu este consolidat. Solicită să se aibă în vedere cui îi revine obligaţia de consolidare a clădirii. Locatarii imobilului, ştiind de faptul că acesta este încadrat în clasa I de risc seismic încă din 1997, nu au acţionat până la acest moment şi au făcut doar afirmaţii privind starea imobilului în speţă, iar acţiunile nu există. Petenţii nu au făcut decât adrese la primărie pentru a se asigura că nu va construi cineva lângă ei. Reclamanţii solicită instanţei să aibă în vedere că se invocă propria culpă în speţă, întrucât proprietarii sunt cei care au obligaţia de a menţine clădirea într-o stare în care să nu prejudicieze pe terţi, or ei chiar asta fac în acest moment, îi prejudiciază. Nu este firesc să oprească pe alţii de la a construi. Construcţia ce se va ridica are în vedere caracteristicile construcţiei vechi. În speţă, nu există nicio îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ, se fac doar afirmaţii şi nu există un text legal încălcat prin emiterea autorizaţiei de construire. Situaţia în care se găseşte imobilul reclamantului datează de zeci de ani. Solicită să se respingă cererea de suspendare a executării autorizaţiei, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul, prin avocat, avînd cuvântul în replică, arată că autorităţile de stat sunt cele care au obligaţia prin lege de a sprijini consolidarea clădirilor cu risc seismic. Reclamantul nu poate susţine consolidarea pentru că este proprietarul unui apartament şi nu are posibilităţi de susţinere a consolidării întregului bloc. Trebuie avută în vedere şi generozitatea de care au dat dovadă autorităţile de stat pentru a aproba un PUZ ce permite construcţia unui bloc de 10 nivele, dar nu au putut susţine consolidarea imobilului. Dacă nu s-ar fi aprobat construcţia unei clădiri de 10 nivele nu ar fi fost în această situaţie, nu ar fi fost nevoie de studii geotehnice.

Tribunalul reţine cauza spre soluţionarea cererii de suspendare a executării autorizaţiei de construire.

T R I B U N A L U L

Deliberînd, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.25598/3/2010, reclamantul C H în contradictoriu cu pârâţii P S 2 BUCUREŞTI – D U ŞI G T, P T şi P Z a solicitat suspendarea executării autorizaţiei de construire nr.786/53T din 29.07.2009 emisă de PS2.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin lucrările efectuate la imobilul vecin se pune în pericol imobilul reclamantului, care este încadrat încă din 1997 în risc seismic I.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.14 din legea nr.554/2004.

S-au depus la dosar, în copie, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, rapoarte de expertiză tehnică, autorizaţie de construire, certificat de urbanism, aviz de urbanism.

Pîrîta PS2 a formulat întîmpinare prin care a invocat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă, primăria fiind o structură funcţională fără personalitate juridică, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, emitent al autorizaţiei fiind primarul şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.

Pîrîţii P au formulat la rîndul lor întîmpinare prin care au invocat excepţia prematurităţii cererii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, iar pe fond au cerut respingerea cererii ca neîntemeiată, nefiind întrunite condiţiile art.14 pentru suspendarea actului, neexistînd un caz bine justificat şi o pagubă iminentă.

La termenul din 22.06.2010, tribunalul a respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei capacităţii de folosinţă, a lipsei calităţii procesuale pasive şi a inadmisibilităţii, apreciind că primăria are capacitate de folosinţă chiar dacă nu are personalitate juridică, întrucât conform legii nr.215/2001 are capacitate administrativă şi poate emite acte în regim de putere publică, sub sigla proprie şi susceptibile a produce efecte juridice, instituind drepturi şi obligaţii. Primăria are şi calitate procesuală pasivă în cauză, fiind emitentul actului atacat, conform antetului şi ştampilei de pe autorizaţia contestată. Cu privire la excepţia prematurităţii, respectiv a inadmisibilităţii motivate pe acelaşi aspect al neîndeplinirii procedurii prealabile, tribunalul a considerat că nu este relevantă modalitatea de formulare a plîngerii prealabile, ci faptul că autoritatea a fost sesizată cu o cerere privind nelegalitatea actului.

Analizînd actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Potrivit art.14 din legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.

Rezultă deci că pentru suspendarea unui act administrativ trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea suspendării pentru prevenirea unei pagube iminente.

Reclamantul a invocat existenţa cazului bine justificat susţinînd că la emiterea autorizaţiei contestate nu s-a avut în vedere impactul lucrărilor asupra imobilului reclamantului, care este încadrat în risc seismic I. Însă tribunalul consideră că nu este îndeplinită cerinţa existenţei cazului bine justificat, astfel cum este definit de art.2 lit.t din legea nr.554/2004, respectiv împrejurare legată de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Astfel, aspectele invocate nu sînt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra actului a cărui suspendare se solicită, urmînd a fi analizate cu ocazia judecării acţiunii în anularea actului respectiv, avînd în vedere că nu este evidentă culpa autorităţii la emiterea autorizaţiei de construire. Beneficiarii autorizaţiei de construire au prezentat un raport de expertiză tehnică – filele 61-67, privind starea tehnică a pereţilor la calcan învecinaţi, din care rezultă că realizarea lucrărilor nu aduce prejudicii imobilului învecinat, iar lucrările propuse nu afectează negativ rezistenţa şi stabilitatea imobilului în care locuieşte reclamantul. De asemenea, se poate observa că pîrîţii au fost preocupaţi de starea imobilului vecin şi s-au adoptat soluţii de realizare a lucrărilor care să prevină producerea unor prejudicii imobilului vecin, inclusiv prin realizarea unui rost între clădirea veche şi cea care urmează a se construi.

Pentru a se putea pronunţa suspendarea actului trebuie îndeplinită cumulativ şi condiţia pagubei iminente, simpla contestare de către reclamant a legalităţii emiterii actului administrativ neputînd justifica suspendarea executării conform art.14 din legea nr.554/2004.

 În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, tribunalul constată că reclamantul nu a dovedit că este îndeplinită nici condiţia pagubei iminente, astfel cum este definită de art.2 lit.ş din legea nr.554/2004, ca prejudiciu material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Faptul că imobilul reclamantului este încadrat încă din anul 1997 în risc seismic I nu poate împiedica vecinii să-şi exercite prerogativele dreptului de proprietate asupra propriilor imobile, pînă la o dată incertă la care s-ar reuşi consolidarea imobilului reclamantului. De asemenea, nu se poate pretinde vecinului să suporte consolidarea imobilului reclamantului numai pentru a-şi asigura liniştita folosinţă a construcţiei pe care intenţionează să o realizeze, cît timp nu este dovedită o stare de pericol determinată direct de lucrările autorizate.

Simpla degradare a unui imobil, cunoscută reclamantului de cel puţin 13 ani de cînd s-a  realizat raportul de expertiză de la filele 14-33, nu reprezintă prin ea însăşi o justificare în stoparea oricăror investiţii la limita acestei proprietăţi în aşteptarea unei consolidări care nu s-a produs în acest interval şi despre care nu este cert că se va produce vreodată.

Prin urmare, tribunalul apreciază că nu este necesară măsura suspendării executării autorizaţiei de construire, nefiind întrunite conditiile art. 14 din legea nr.554/2004, deci cererea de suspendare dedusă judecăţii este neîntemeiată şi va fi respinsă.

Tribunalul va respinge ca neîntemeiată şi cererea pârâţilor P T şi P Z de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, conform art.274 C.pr.civ., avînd în vedere că la dosarul cauzei nu a fost depus vreun înscris care să facă dovada suportării vreunor cheltuieli de judecată de către aceşti pîrîţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul C H , cu domiciliul în Bucureşti, sect. 2, str. Căluşei nr. 4, în contradictoriu cu pârâţii P S 2 BUCUREŞTI – D U ŞI G T, cu sediul în Bucureşti, sect. 2, str. Chiristigiilor nr. 11-3, P T , cu domiciliul în Bucureşti, sect. 3, str. Nucului nr. 6, bl. V101, sc. 2, ap. 47, şi P  Z , cu domiciliul în Bucureşti, sect. 3, str. Nucului nr. 6, bl. V101, sc. 2, ap. 47.

Respinge ca neîntemeiată cererea pârâţilor P T şi P Z de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Cu recurs în 5 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 22.06.2010.

PREŞEDINTE GREFIER

CRISTINA ILINA CRISTINA OLARU

Domenii speta

Spete similare