Obligaţie de a face

Sentinţă civilă **** din 22.06.2018


DOSAR NR. …………….

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

SECŢIA A II-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINTA NR. ……………..

ŞEDINTA PUBLICA DIN DATA DE ……………..

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE :  ……………………….

GREFIER :  ………………………

Pe rol soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta ………………………. în contradictoriu cu pârâta ……………………. - …………………… - …………….,  având ca obiect obligaţia de a face.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică de azi, se prezintă pârâta prin consilier juridic, în temeiul împuternicirii aflate la dosarul cauzei, lipsă fiind reclamanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Tribunalul acordă cuvântul asupra excepţiei inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Apărătorul pârâtei solicită admiterea excepţiei, punctând că reclamanta a introdus acţiunea în data de ..... în temeiul art. 93 alin.1 Cod proc.civ. şi art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 însă din înscrisurile depuse de reclamantă având aceeaşi dată reclamanta a trimis un email prin care notifică pârâta ca a formulat acţiunea în instanţă.

Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.

Tribunalul reţine cauza în pronunţare excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile.

TRIBUNALUL:

Deliberând asupra cauzei în contencios administrativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, sub nr. ………./……/…., reclamanta a chemat în judecată pe pârâte, solicitând, după precizare, anularea unui act administrativ emis de către acestea.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 554/2004.

În susţinere, au fost depuse înscrisuri.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin.1 Cod proc.civ.,  excepţia inadmisibilităţii cererii pentru lipsa plângerii prealabile, constată următoarele:

Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia” iar art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă prevede că, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege; dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.

În prezenta cauză, reclamantul nu a îndeplinit această procedură în mod corespunzător. Mai exact, astfel cum rezultă din actele de la dosar, prezenta acţiune a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de …………., iar la data de ………………. (aşadar după sesizarea instanţei de judecată) reclamanta a depus plângere şi la pârâtă (astfel cum rezultă din adresa de răspuns de la fila …………….. din dosar).

Or, scopul prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 este acela de a preîntâmpina declanşarea unor litigii, acordându-i-se pe de-o parte emitentului posibilitatea de a revoca actul administrativ şi pe de altă parte destinatarului actului posibilitatea de a aprecia, după ce a luat cunoştinţă de argumentele emitentului actului, dacă un demers în justiţie este într-adevăr justificat. Maniera în care a procedat reclamantul înfrânge tocmai scopul de mediere şi dialog pe care îl are textul de lege menţionat, întrucât a dat de înţeles că nu este deschis la comunicare, astfel încât reacţia emitentului actului era de aşteptat să fie în aceeaşi măsură nedeschisă la comunicare şi găsirea unei soluţii amiabile.

Tocmai de aceea este necesară promovarea plângerii prealabile anterior introducerii cererii de chemare în judecată (iar nu ulterior sau concomitent introducerii cererii, cum este cazul în prezentul litigiu), scopul urmărit de legiuitor nefiind o manifestare a unui formalism excesiv, deoarece implicaţiile acestei proceduri nu ţin atât de formă cât de psihologia dialogului.

De altfel, a accepta teza conform căreia chiar şi în aceste condiţii, în măsura în care pe parcursul procesului destinatarul actului a primit un răspuns la plângerea sa introdusă ulterior declanşării litigiului ar lipsi de orice conţinut şi aplicabilitate practică dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, reţinând că reclamanta nu a parcurs această procedură obligatorie, sesizând direct instanţa de judecată, în baza art. 109 alin. 2 CPC cu referire la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, tribunalul va respinge cererea ca inadmisibilă.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Admite excepţia inadmisibilităţii cererii pentru lipsa plângerii prealabile, invocate de către pârâtă în cauza privind pe reclamanta ……………… cu domiciliul în ..... în contradictoriu cu pârâta .......

 Respinge cererea ca inadmisibilă.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică azi, ……………….

PREŞEDINTE GREFIER  ……………………………. ……………………………

Prin decizia civilă nr. ….. pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal a fost respins ca nefondat recursul formulat împotriva sentinţei civile mai sus menţionate.