Legea nr.10/2001. Notificare formulată de o altă persoană decât cea îndreptăţită. Consecinţe.

Decizie 25/A din 18.03.2008


Conform art.22 din Legea nr.10/2001, notificarea trebuie făcută de persoana îndreptăţită personal sau în temeiul unui mandat, conform art.1532 şi următorii  Cod civil.

În condiţiile în care, în speţă notificarea  a fost făcută de o altă persoană decât cea îndreptăţită, fără a dovedi că a  acţionat în calitate de mandatar, în mod justificat, cererea de acordare a măsurilor reparatorii a fost respinsă.

Prin sentinţa civilă nr. 2690 pronunţată la data de 24 octombrie 2007 de Tribunalul Harghita a fost respinsă acţiunea civilă formulată de reclamantul B.Ş. în contradictoriu cu Primăria municipiului Topliţa, obligând reclamantul la plata sumei de 300 lei în favoarea pârâtei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, solicitând desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluţionării fondului cauzei, respectiv să se stabilească dacă reclamantul este sau nu îndreptăţit la măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001.

În considerentele declaraţiei de apel, reclamantul a arătat că a fost expropriat abuziv în anul 1981 de imobilul situat în municipiul Topliţa, str. Avram Iancu şi, ca urmare, la data de 14 februarie 2002, a notificat pârâta  solicitând măsuri reparatorii.

În continuare, reclamantul a arătat că notificarea a fost depusă de mama sa, pe baza unei împuterniciri date de reclamant, însă pârâta a apreciat, în mod greşit că notificarea nu a fost depusă de persoana îndreptăţită, iar Tribunalul Harghita a avut în vedere aceleaşi considerente atunci când a fost respinsă contestaţia împotriva dispoziţiei dată de pârâtă.

Din acest punct de vedere, reclamantul consideră că prima instanţă a aplicat greşit dispoziţiile legale aplicabile în speţă.

În acest sens, reclamantul a invocat faptul că, art. 3 din Legea nr. 10/2001 se referă la persoana îndreptăţită în principiu şi  nu sancţionează cu nulitatea absolută, situaţie în care notificarea nu s-a făcut personal de persoana îndreptăţită, sancţiunea fiind în realitate nulitatea relativă care poate fi acoperită în măsura în care nu s-a pricinuit părţii interesate o vătămare.

Ulterior, prin note scrise, reclamantul după ce a reiterat starea de fapt, a arătat că solicită să-i fie acordate despăgubiri care să reprezinte diferenţa dintre valoarea imobilului şi valoarea despăgubirilor primite la exproprierea imobilului.

Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, din două considerente: notificarea nu a fost formulată de persoana îndreptăţită, încălcându-se dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 iar, pe de lată parte, la data exproprierii fostul proprietar a primit despăgubiri în valoare de 64.255 lei.

Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea a constatat că apelul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:

I.În fapt, la data de 14 februarie 2002, B.R., mama reclamantului B.Ş, a notificat, prin intermediul executorului judecătoresc Primăria municipiului Topliţa, solicitând să fie repusă în drepturile cuvenite, conform Legii nr. 1/2000, pentru fosta proprietate ce s-a aflat în localitatea Topliţa, str. Avram Iancu, nr. 14.

Ulterior, printr-o notă de subsol, se precizează că titular al imobilului este numitul B.Ş.

Atât primarul municipiului Topliţa, cât şi Tribunalul Harghita  au considerat că notificarea a fost făcută de o altă persoană decât cea îndreptăţită.

Într-adevăr din cuprinsul notificării, se observă că cea care solicită măsurile reparatorii este B.R. şi nu fiul său B.Ş.. Ea solicită să fie repusă în drepturi, nu în numele fiului său, aşa cum susţine reclamantul, ci în numele său. Chiar după ce s-a adăugat nota de la subsolul notificării, nu se face şi menţiunea că cererea a fost făcută pentru  sau în numele lui B.Ş.

Chiar dacă din notificare ar rezulta că B.R. a acţionat în calitate de mandatar, reclamantul nu a dovedit acest lucru, conform art. 1169 Cod civil.

Prin urmare, pârâta nu a constatat nulitatea absolută a notificării, aşa cum susţine în apel reclamantul, ci doar a constatat că persoana solicitantă a măsurilor reparatorii nu este persoana îndreptăţită, conform art. 3 din Legea nr. 10/2001. Mai mult, art. 22 din aceeaşi lege, prevede că notificarea trebuie făcută de persoana îndreptăţită personal sau în temeiul unui mandat, conform art. 1532 şi următoarele Cod civil.

Faţă de cele reţinute, considerând că prima instanţă a respectat dispoziţiile legale în materie, Curtea a respins apelul, conform  art.  295, 296 Cod procedură civilă.