Teren aferent construcţiei; obligaţia de a-l vinde, conform Lg.nr.112/1995

„În conformitate cu dispoziţiile art.37 din  H.G.nr.20/1996 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, republicată în baza H.G.nr.11/1997, „în situaţiile de vânzare către chiriaşi a apartamentelor şi, când este cazul, a anexelor gospodăreşti şi a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândeşte şi asupra terenului aferent, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alineatul ultim din lege”,  înţelegându-se prin teren aferent acea parte din teren care, nefiind situat sub construcţie, este  necesar pentru buna utilizare a construcţiilor, ţinând de standardul obligatoriu sau, cel puţin, obişnuit pentru destinaţia construcţiilor, fără a reprezenta o facilitate sau un avantaj suplimentar. (sentinţa civilă nr.4178/24.05.2007)

Reclamanţii C.E. şi C.Ghe. au chemat în judecată pe pârâtul MUNICIPIUL BUCUREŞTI prin Primar general, solicitând instanţei de judecată ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtului să le vândă suprafaţa de 27,5 m.p.  teren din curtea imobilului situat în Bucureşti, str.J.nr.16, sector 2.

În motivarea cererii reclamanţii arată, în esenţă, că întregul imobil din str.J. nr.16, sector 2 – teren în suprafaţă de 144 m.p. şi construcţie de 24 m.p. - a aparţinut soţilor C.A. şi C.B., fiind dobândit de aceştia în anul 1948, iar în anul 1960, urmare a condamnării penale a lui C. A., cota de 1 din imobil a fost confiscată şi predată fără plată Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Raionului 1 Mai,

Cota de 1 din dreptul de proprietate asupra imobilului aparţinând lui C.B. a rămas în patrimoniul acesteia, iar prin contractul de vânzare cumpărare nr.4986/09.04.2006 reclamanţii C.Ghe. (fiul foştilor proprietari) şi soţia acestuia, C.E., au cumpărat în baza Legii nr.112/1995 cota parte preluată de stat, fiindu-le vândută însă numai construcţia şi terenul de sub casă, pentru diferenţa de teren fiind încheiat contract de închiriere – nr.021107/25.08.2000, prelungit până la data de 08.04.2009, conform O.U.G. nr.8/2004.

Susţin reclamanţii că, în raport de dispoziţiile art.21 din Legea nr.112/1995, erau îndreptăţiţi la cumpărarea întregii suprafeţe de teren – construit şi neconstruit - ce a făcut obiectul confiscării de la autorul lor, noţiunea de „teren aferent construcţiei” neputându-se limita la terenul de sub temelia construcţiei ci cuprinzând şi suprafaţa de teren necesară exploatării construcţiei.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.1075 Cod civul, art.21  şi art.26 din Legea nr.112/1995, H.G. nr.20/1996  aşa cum a fost modificată prin H.G.nr.11/1997.

Cererea a fost timbrată cu suma de 20,00 lei, conform chitanţei nr.4017716/01.11.2006 emisă de CEC-Ag.Victoria, timbru judiciar de 0,3 lei.

Legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare.

În dovedirea acţiunii, reclamanţii au solicitat, instanţa încuviinţând, administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului şi expertiză tehnică imobiliară pentru stabilirea valorii de circulaţie a suprafeţei de teren în litigiu. Ulterior reclamanţii au renunţat la administrarea probei cu interogatoriu.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine că imobilul din str.J. nr.16, sector 2, a fost cumpărat în anul 1948 de soţii A. şi B.C., în actul de vânzare cumpărare fiind descrisă numai compunerea construcţiei (fila 37 din dosar). Suprafaţa de teren a imobilului vândut, de 144 m.p., este menţionată în procesul verbal încheiat la data de 26 iunie 1948 de inspectorul (controlor) Administraţiei Financiare sector 1 Galben (fila 30 din dosar)

În anul 1959, prin sentinţa penală nr.782/10 iulie 1959, pronunţată de Tribunalul Popular al Raionului 23 August, C.A. a fost condamnat la 18 ani muncă silnică şi la confiscarea totală a averii.

În data de 20.10.1959, C.B. a solicitat instanţei de judecată partajarea averii comune cu soţul său, C.A., cerere admisă prin sentinţa civilă nr.1836/31.03.1960 pronunţată de Tribunalul Popular al raionului 1 Mai în dosar nr.11605/1959.

Constatându-se că imobilul din str.J. nr.16 nu este comod partajabil în natură, s-a dispus scoaterea sa în vânzare prin licitaţie publică, aceasta realizându-se de executorul judecătoresc în data de 20.08.1960. În procesul verbal încheiat cu această ocazie este indicată suprafaţa de teren a imobilului – 144 m.p. –  şi se arată că, întrucât nu au fost licitatori, s-a trecut în proprietatea Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Raionului 1 Mai cota indiviză de 1 din imobil.

Prin decizia nr.1371/26.10.1960 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Raionului 1 Mai, partea de imobil trecută în proprietatea statului este dată în administrarea Întreprinderii de Administraţie Locativă a Raionului 1 Mai (poziţia 10 din decizie, filele 40-41 din dosar), la nivelul anului 1989 această parte de imobil fiind închiriată familiei C.Ghe. şi E. – contract 14583/27.11.1989, ce a fost ulterior prelungit până când, în baza Legii nr.112/1995, locuinţa a fost cumpărată de chiriaşi – contract nr.4986/09.04.1999.

Cota de 1/2 din imobil ce a aparţinut lui C.B. s-a transmis, prin succesiuni succesive, în patrimoniul reclamantului C.Ghe., aşa cum rezultă din certificatele de moştenitor aflate la filele 25, 26 şi 64 din dosar.

În conformitate cu dispoziţiile art.37 din  H.G.nr.20/1996 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, republicată în baza H.G.nr.11/1997, „în situaţiile de vânzare către chiriaşi a apartamentelor şi, când este cazul, a anexelor gospodăreşti şi a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândeşte şi asupra terenului aferent, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alineatul ultim din lege”,  înţelegându-se prin teren aferent acea parte din teren care, nefiind situat sub construcţie, este  necesar pentru buna utilizare a construcţiilor, ţinând de standardul obligatoriu sau, cel puţin, obişnuit pentru destinaţia construcţiilor, fără a reprezenta o facilitate sau un avantaj suplimentar.

 Verificând documentaţia tehnică întocmită pentru atribuirea numărului cadastral, se constată că întreaga suprafaţă liberă de construcţii a imobilului din str. J., de cca.80 m.p., poate fi considerată teren aferent  construcţiei în  interpretarea, terminologică, pe care jurisprudenţa a dat-o noţiunii, situaţie relevată şi de faptul că partea de imobil preluată de stat nu a fost închiriată altor persoane ci membrilor familiei fostului proprietar,  imobilul fiind unifamilial.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că reclamanţii sunt îndreptăţiţi, în baza Legii nr.112/1995, şi la dobândirea suprafeţei de teren rămase în proprietatea statului, de 27, 5 m.p., teren a cărui valoare de circulaţie este, conform raportului de expertiză întocmit de expert A.I., de 12.576,02 lei,  preţ pe care reclamanţii sunt dispuşi să-l plătească,  astfel că urmează să admită acţiunea şi va obliga pârâtul să vândă reclamanţilor suprafaţa de teren în litigiu.

Domenii speta

Spete similare