Inselaciune. Elemente constitutive

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI

SECŢIA PENALĂ

Dosar nr. XXXX/40/2012 art. 215 Cod penal

SENTINŢA NR. XX

Şedinţa publică din data de xx.xx.2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Grefier

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani este reprezentat prin procuror

La ordine judecarea acţiunii penale privind pe inculpaţii A. D. şi P. C. L., trimişi în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, au răspuns inculpaţii A. D. – asistat de avocat D. R. şi P. C. L. – asistat de avocat B. S., şi consilier juridic B. G. pentru partea civilă SC A. SRL Paşcani.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că s-au depus la dosar precizări formulate de către partea civilă S.C. A. SRL Paşcani.

Instanţa aduce la cunoştinţă părţilor prezente că s-a repus cauza pe rol pentru a se pune în discuţie schimbarea încadrării juridice a infracţiunii pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată întrucât, prin concluziile scrise, parchetul a solicitat această schimbare iar instanţa a apreciat că se impune ca această cerere a parchetului să fie pusă în discuţie în contradictoriu cu părţile.

Procurorul, având cuvântul, arată că, aşa cum s-a reţinut şi în cuprinsul rechizitoriului şi aşa cum rezultă din toate probele administrate în cauză, inculpaţii au comis fapta ce s-a reţinut în sarcina lor, în forma participaţiei penale improprii, ei fiind cei care au acţionat cu intenţia directă şi vădită de a înşela partea vătămata/civilă în scopul obţinerii unui folos material injust şi în scopul pricinuirii unei pagube acesteia, fiecare inculpat având un rol de autor mediat, respectiv autor de la distanţă, folosindu-se de A. M. ca de un instrument în realizarea întregii activităţi infracţionale, aşa cum a fost prezentat în actul de acuzare.

Drept urmare, consideră că fapta se încadrează în prevederile art. 25 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 31 alin. 1 Cod penal în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. D. şi art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 31 alin. 1 Cod penal în ceea ce o priveşte pe inculpata P. C. L., solicitând schimbarea încadrării juridice în acest sens.

Consilier juridic B. G., pentru partea civilă, arată că este de acord cu schimbarea încadrării juridice în sensul solicitat.

Pentru inculpatul A. D., avocat D. R., având cuvântul, arată că doreşte a fi şi foarte scurtă şi foarte concisă în acelaşi timp, precizând că iniţial şi-a pregătit susţinerea pe două aspecte, unul legat de excepţia privind momentul când se ia în discuţie schimbarea încadrării şi unul în subsidiar, pe fondul cauzei.

Auzind concluziile procurorului, apreciază că se încearcă o manevră de resuscitare, ştiindu-se că nu se mai poate face nimic, dar totuşi se speră că i se dă viaţă. În acest mod percepe situaţia printr-o comparaţie, care consideră că are directă legătură cu cauza.

Aşa cum s-a susţinut la acest termen, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice încă o dată, nu numai prin reţinerea dispoziţiilor art. 31 Cod penal ci şi prin reţinerea dispoziţiilor art. 25 Cod penal în ce priveşte pe A. D. şi art. 26 Cod penal faţă de P. C. L..

S-a dat cuvântul la termenul anterior la dezbateri pe fond, cu concluzii din partea tuturor părţilor implicate în dosar, cu concluzii în subsidiar, foarte corect consemnate în încheierea în şedinţă.

Paradoxal, prin concluziile scrise depuse la dosar, se solicită schimbarea încadrării juridice. Este foarte adevărat că instanţa este obligată, dacă prin concluziile scrise se solicită schimbarea încadrării juridice, să repună cauza pe rol. Susţine că pana aici, nu este nimic în afara textului de lege. Doar că, legiuitorul, când a stabilit un moment final al dezbaterilor, nu întâmplător, la ultima frază, înainte de a da cuvântul părţilor, se referă la întrebarea dacă mai sunt alte cereri sau excepţii de ridicat. În cazul în care nu mai sunt malte cereri, se consideră terminată cercetarea judecătorească şi se dă cuvântul pentru dezbateri. S-au pus concluzii orale, parte dintre avocaţi au depus şi concluzii scrise. Concluziile scrise însă nu trebuie să se abată cu nimic de la concluziile orale, notele scrise reprezentând doar o detaliere a susţinerilor făcute cu ocazia dezbaterii fondului. Sigur, dispoziţiile legale prevăd această obligaţie de a repune cauza pe rol pentru a pune în discuţia contradictorie a părţilor, dar nu prevede obligaţia instanţei de a lua act de cererea formulată.

Susţine că, în asemenea fază, după încheierea dezbaterilor, cererea de schimbare a încadrării juridice este inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, susţine că este de observat că nici măcar cu ocazia concluziilor scrise depuse la dosar, nu s-a prezentat care din cele două alineate ale dispoziţiilor art. 31 Cod penal operează în cauză, pentru că, în alineatul 1 este participaţia improprie, reprezentând ajutarea la săvârşirea din culpă de către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală iar în alineat 2 avem ajutarea cu intenţie la săvârşirea unei fapte comisă fără vinovăţie. Ori, nu se spune decât dispoziţiile art. 31 Cod penal.

Dacă tot nu s-a spus care alineat operează în cauză, atunci concluzia este că se creează anumit parcă o situaţie de confuzie totală, întrucât în rechizitoriu, persoana la care se face referire că s-a comis această faptă cu intenţie, adică cea care a fost determinată să săvârşească o faptă penală (nu se ştie nici acum dacă din culpă sau cu vinovăţie, aşa cum cere legea), dar prin rechizitoriu, această persoană este scoasă de sub urmărire penală (A. M.), pentru art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost comisă de acesta – deci pe art. 10 lit. c Cod procedură penală. Atunci, dacă A. M. nu a comis vreo faptă penală, aşa cum se reţine în rechizitoriu, participaţia improprie a inculpatului A. D. la ce operează pentru că nu este o faptă comisă de A. M..

Este adevărat că în cuprinsul rechizitoriului se menţionează că acele file CEC ar fi fost emise în necunoştinţă de cauză de către A. M., căruia i se atrage o eventuală culpă. Cu atât mai mult, dacă rechizitoriu a făcut vorbire de aşa ceva, se întreabă de ce nu a făcut o încadrare juridică corectă atât în ce priveşte scoaterea de sub urmărire penală a lui A. M. cat şi trimiterea în judecată a lui A. D., întrucât inculpatul nu mai este astăzi judecat pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată în urmă cu un an, adică pentru autorat la infracţiunea de înşelăciune. S-a spus că instigarea a fost asimilată infracţiunii de înşelăciune în forma autorat-ului, respectiv că acele acte de instigare sunt absorbite în forma autorat-ului. Astăzi, aflăm că nu mai sunt absorbite şi că instanţa trebuie să-l judece pentru instigare.

A face alte comentarii, consideră că este ridicol, aşa încât, concluzionând, solicită, în principal, să se constate că cererea de schimbare a încadrării juridice este inadmisibilă iar, pe fondul cauzei, dacă s-ar trece peste o asemenea analiză succintă, solicită să se constate că, atâta vreme cat unul din inculpaţi, cercetaţi iniţial pentru aceeaşi faptă, este scos de sub urmărire penală, ca nefiind autorul faptei iar la acest termen se solicită condamnarea inculpatului A. D. pentru instigare la înşelăciune, apreciază că este o dovadă în plus, că întregul material de urmărire penală nu s-a baza decât pe prezumţii, aşa cum a arătat în concluziile scrise la termenul anterior, pe presupunerea că s-a comis o faptă, fără ca aceasta să aibă acoperire măcar în vreun mijloc de probă administrat în cauză. Totodată, arată că menţine concluziile scrise depuse la termenul anterior şi solicită achitarea inculpatului.

Pentru inculpata P. C. L., avocat B. S., având cuvântul, solicită să se respingă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de parchet întrucât, după încheierea dezbaterilor, o asemenea cerere nu mai poate fi primită.

Consideră că este nefirească această cerere a parchetului, de solicitare de schimbare încadrare juridică, strecurată în concluziile scrise şi se întreabă retoric, ce ar fi făcut apărarea şi, mai ales, ce ar fi făcut instanţa dacă nu ar fi observat acest lucru pentru că o cerere de schimbare a încadrării juridice trebuie să fie supusă dezbaterilor, să se administreze probe, să se asigure desfăşurarea unui proces în mod echitabil, cu respectarea tuturor garanţiilor cerute de lege pentru respectarea dreptului la apărare, proces care să reprezinte şi asigurarea unui climat de echilibru.

Susţine însă că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea acestei cerere de schimbare a încadrării juridice, pentru că nu este vorba de o participaţie improprie, nici în ceea ce priveşte pe A. D. şi nici în ceea ce priveşte pe P. C. L. întrucât, aşa cum a  spus parchetul, participaţia improprie ar avea în vedere săvârşirea faptei de către un autor mediatic de la distanţă, în scopul obţinerii pentru sine a unui folos. Ori, nici în acest moment, parchetul nu a demonstrat care este folosul şi care sunt actele materiale săvârşite de fiecare din cei doi inculpaţi. Participaţia improprie a lui P. C. L. operează la o faptă săvârşită de un alt autor, faptă pentru care acest autor nu răspunde pentru că nu s-a individualizat răspunderea acestuia şi consideră că nici instigarea şi nici complicitatea nu poate fi reţinută câtă vreme nu s-a reţinut autorat-ul.

Prin urmare, solicită respingerea cererii atât pe excepţie cât şi pe fond, menţinând concluziile formulate la termenul anterior.

Întrebaţi fiind, inculpaţii, prin apărători, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri sau probe de formulat faţă de solicitarea de schimbare încadrare juridică.

 În aceste condiţii, instanţa uneşte cererea de schimbarea încadrare juridică cu fondul cauzei şi, nemaifiind alte probe de formulate, excepţii de invocat sau probe de administrat, constată cercetarea judecătorească terminată şi acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei, potrivit art. 340 Cod procedură penală.

Procurorul, având cuvântul, arată că, aşa cum a arătat, inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, faptă prev. de art. 215 alin. 1, 4 şi 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, şi, aşa cum a arătat şi în concluziile puse astăzi a solicitat schimbarea încadrării, ceea ce este corect şi juridic perfect legal, întrucât, aşa cum rezultă din actele dosarului, s-a constatat că faptele se încadrează în prevederile art. 25, 26 Cod penal, raportat la art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal în formă continuată cu aplicarea acestor prevederi speciale privind participaţie improprie, respectiv ale art. 31 alin. 1 Cod penal, aşa cum a menţionat şi anterior.

Susţine că a făcut această precizare pentru că din actele dosarului a rezultat că A. M., semnatarul filelor CEC este cel care a semnat în necunoştinţă de cauză şi din culpă, respectiv culpa prev. de art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b Cod penal, acesta nu a prevăzut rezultatul faptelor sale deşi trebuia şi putea să-l prevadă.

În aceste condiţii, consideră că fapta reţinută în sarcina inculpaţilor, respectiv aceea că, în perioada octombrie 2009 – ianuarie 2010, în calitate de administrator împuternicit al SC M. C. I.SRL Botoşani şi inculpata P. C. L., secretara sa şi fost administrator al SC P. I.SRL Răchiţi, l-au instigat şi determinat, ajutat în mod efectiv, pe numitul A. M., care era la acel moment administrator al SC P. I.SRL Răchiţi, să contracteze cu SC A. SRL Paşcani, o relaţie comercială, această societate a livrat mărfuri către SC P. I. iar pentru plata acestor mărfuri, A. M. a semnat acele file CEC şi le-a înmânat reprezentantul societăţii, inducându-l astfel în eroare şi omiţând după aceea să plătească marfa.

În cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii, s-a specificat faptul că această marfă a fost plătită de către SC M. C. I.de către SC P. I., aducându-se în acest sens la dosar o serie de chitanţe în copie xerox, prin care s-a încercat a se face dovada că mărfurile au fost plătite.

În cursul urmăririi penale s-a verificat acest aspect şi nu a reieşit de nicăieri că aceste mărfuri ar fi fost plătite. S-a verificat balanţa de plăţi şi încasări şi nu exista la acea dată iar chitanţele pe care la ultimul termen de judecată le-au adus inculpaţii, consideră că sunt acte false, efectuate probabil ulterior pentru a justifica plata. Ar fi trebuit să le depună aceste acte la momentul când li s-a adus la cunoştinţă acuzaţiile, ar fi trebuit să le depună la dosar în original pentru a demonstra că, intr-adevăr aceste plăţi au fost făcute, ceea ce demonstrează că marfa care ar fi ajuns la M. C. I.şi de care au beneficiat cei doi inculpaţi, practic nu a mai fost plătită către partea civilă şi nici în ziua de azi nu s-a încercat o modalitate de recuperare a prejudiciului.

Consideră că faptele sunt dovedite, aşa cum s-a arătat şi în rechizitoriu şi astăzi prin concluziile puse. Rezultă indubitabil că cei doi inculpaţi au indus în eroare prin intermediul acestui autor care a acţionat fără vinovăţie şi au cauzat un prejudiciu către SC A. SRL Paşcani.

Prin urmare, solicită condamnarea inculpaţilor la pedeapsa închisorii cu executare în regim privativ de libertate, obligarea acestora la plata despăgubirilor civile în sumă de 252.989,62 lei, suma cu care s-a constituit parte civilă SC A.. De asemenea, solicită obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, lit. b şi c Cod penal şi menţinerea măsurilor asiguratorii dispuse în cauză în vederea recuperării prejudiciului pana la soluţionarea cauzei.

Pentru partea civilă SC A., consilier juridic B. G., având cuvântul, îşi menţine concluziile puse anterior.

Pentru inculpatul A. D., avocat D. R., având cuvântul, menţine concluziile scrise depuse la termenul anterior, cu completările făcute la termenul de astăzi vis-à-vis de cererea parchetului, de schimbare a încadrării juridice. Susţine încă o dată că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, nici sub aspectul laturii obiective şi nici sub aspectul laturii subiective, a urmării imediate, ori a legăturii de cauzalitate dintre elementul material şi paguba produsă.

Nu s-a dovedit în primul rând existenţa infracţiunii de înşelăciune în forma simplă, prev. de art. 215 alin. 1 Cod penal, adică acea inducere în eroare prin care în mintea unei alte persoane se provoacă o falsă cunoaştere sau o reprezentare ori o ignorare a realităţii. Din probele administrate, rezultă fără dubii că întreaga activitate aşa-zis producătoare de prejudicii s-a derulat intre P. I.SRL – administrator A. M. şi A. SRL Paşcani. Nu este aşadar dovedit cu nici un mijloc de probă că inculpatul A. D. ar fi determinat în vreun fel încheierea acestor relaţii comerciale în scopul obţinerii unui folos material injust.

Inculpatul nu a semnat nici un fel de documente, respectiv notă de recepţie, filă CEC, bonuri de consum, acestea fiind semnate pentru P. I. de A. M. şi pentru M. C. I.SRL de D. A..

Pentru întregirea elementului material al infracţiunii prev. de art. 215 alin. 4 Cod penal, trebuie îndeplinite alte condiţii esenţiale, dacă ar exista infracţiunea de înşelăciune în forma prevăzută de art. 215 alin. 1 şi 2 Cod penal, pentru că nu poate exista forma agravată fără forma simplă.

Pentru a exista art. 215 alin. 4 Cod penal, trebuie să existe o inducere în eroare a beneficiarului CEC-ului, o dobândire a unui folos material injust iar inducerea să se facă cu rea-credinţă din partea celui care emite CEC-ul iar subiect activ al faptei prev. la alin. 4 poate fi persoana fizică sau juridică în numele căreia se emite CEC-ul. Această activitate de emitere constă în completarea totală sau parţială a filei CEC de cel care o deţine ilegal şi poate fi administratorul, directorul ori contabilul unei persoane juridice. Prin urmare, apreciază şi subliniază încă o dată că nu sunt date elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în nici una din formele arătate în actul de trimitere în judecată – art. 215 alin. 1, 4 şi 5 Cod penal, după cum nu este dată nici trimiterea la dispoziţiile art. 31 alin.1 Cod penal sau art. 25 Cod penal, aşa cum s-a solicitat astăzi de reprezentantul parchetului.

Pune concluzii de achitare a inculpatului pe temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală – fapta nefiind săvârşită de către acesta, după cum solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală întrucât lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, în speţă latura obiectivă.

Avocat B. S., pentru inculpata P. C. L., având cuvântul, menţine concluziile puse la termenul anterior, solicitând în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, achitarea inculpatei întrucât fapta nu există. În acelaşi timp, arată că nu sunt îndeplinite nici elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal şi, aşa cum s-a subliniat şi astăzi, nu s-a dovedit existenţa înşelăciunii în forma simplă pentru a se reţine înşelăciunea în formă agravată.

Din expunerea procurorului, a reţinut că s-a referit la faptul că această infracţiune este săvârşită şi dovedită, subliniind marfa de care au beneficiat cei doi inculpaţi. Ori, nu s-a dovedit nici un moment că P. C. L.sau A. D. ar fi beneficiat de marfă, aşa cum a precizat parchetul, nu s-a dovedit existenţa unui folos material direct, imediat şi injust de care să beneficieze inculpaţii, nu s-a dovedit în nici un fel elementele materiale, actele materiale ale acestei infracţiuni, P. C. L. nefăcând absolut nici un fel de acte materiale care să demonstreze actele de inducere în eroare pentru săvârşirea acestei infracţiuni.

În mod sigur, nu poate fi reţinută nici participaţia improprie, prevăzută de art. 31 Cod penal cu referire la art. 26 Cod penal, aşa cum s-a solicitat astăzi, aşa încât menţine concluziile formulate, în sensul achitării inculpatei, în principal pe lit. a şi, în subsidiar, pe lit. d Cod procedură penală.

Inculpatul A. D., având personal cuvântul, solicită a se avea în vedere că A. M. a scris chitanţele depuse la dosar în anul 2009, acestea regăsindu-se şi în evidenţele contabile iar la audieri atat economista M. L. cat şi B. L. a spus că au fost plătite toate facturile.

Inculpata P. C. L., având personal cuvântul, îşi însuşeşte concluziile apărătorului său.

Dezbaterile orale din timpul şedinţei au fost înregistrate cu mijloace audio, potrivit art. 304 Cod procedură penală, nesolicitându-se comunicarea notelor grefierului sau transcrierea înregistrării.

Deliberând,

 T R I B U N A L U L:

Asupra acţiunii penale de faţă:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, din xx.xx 2012, au fost trimişi în judecată inculpaţii A. D. şi P. C. L. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

S-a reţinut în sarcina acestora că, în intervalul octombrie 2009 – ianuarie 2010, inculpatul A. D. în calitate de administrator împuternicit al SC M. C. I.SRL Botoşani şi inculpata P. C. L. – secretara sa şi fost administrator al SC P. I.SRL Răchiţi, s-au folosit de numele şi persoana numitului A. M. şi de SC P. I.SRL Răchiţi pentru a induce în eroare partea civilă SC A. SRL Paşcani, de la care au achiziţionat carne de porc şi vită, emiţând pentru plata acestor mărfuri 14 file CEC pentru suma totală de 252.989,62 lei, file CEC care au fost refuzate la plată pentru lipsa totală de disponibil în cont.

Prin  acelaşi rechizitoriu, s-a dispus:

- scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei P. C. L., pentru infracţiunea prev. de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, nefiind întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii obiective;

- scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A. M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41, alin. 2 Cod penal, întrucât fapta nu a fost comisă de către acesta;

- neînceperea urmăririi penale faţă de A. M. pentru infracţiunea prev. de art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, nefiind întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii obiective şi pentru art. 290 Cod penal şi art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, nefiind întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii subiective;

- scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului D. A. I. pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. 1, 4 şi 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, nefiind întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii subiective;

- neînceperea urmăririi penale faţă de D. A. I. pentru infracţiunea prev. de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, nefiind întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii subiective.

Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală în raport cu probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, se constată corect dovedită următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul A. D., la data când a fost comisă fapta în dauna părţii vătămate SC A. SRL Paşcani, avea calitatea de administrator al SC M. C. I.SRL Botoşani, în prezent societatea fiind în lichidare.

În acea perioadă a mai fost şi administrator al SC M. C. I.Prod SRL Răchiţi, SC Hermis SRL Răchiţi, precum şi SC C.  SRL Răchiţi, având şi funcţia de director general la SC Daryany Firacos SRL Botoşani.

Inculpata P. C. L. avea calitatea de secretară la SC M. C. I.SRL şi SC C.  SRL Răchiţi, fiind totodată şi gestionară la SC F. B. SRL Răchiţi, SC D. F. SRL Botoşani, SC M. C. I. SRL Răchiţi şi SC S. SRL Răchiţi. Activitatea pe care a desfăşurat-o a fost sub coordonarea inculpatului A. D., a consilierului juridic C. F. şi a contabilei M. L. C. (soacra lui A. D. M. D.).

În luna septembrie 2009, învinuitul A. M., fiind în căutarea unui loc de muncă, a fost pus de un vecin al său în legătură cu A. D. M. pentru o eventuală angajare la SC M. C. I.SRL Botoşani. Ulterior, acesta a fost prezentat inculpatului A. D., care i-a propus să cumpere o societate comercială prin intermediul căreia să achiziţioneze cantităţi de carne, pe care apoi să le revândă către SC M. C. I.SRL Botoşani, urmând a câştiga o sumă de ban pentru această activitate (constând de fapt în semnarea actelor aferente).

Societatea comercială în discuţie a fost SC P. I.SRL Răchiţi, care aparţinea inculpatei P. C. L.. Aceasta a înfiinţat societatea la 20 mai 2009, având închiriate două spaţii de la SC M. C. I.SRL, prin reprezentant A. D. Maria, soţia inculpatului A. D.. Astfel, la data de 30 aprilie 2009, SC M. C. I.SRL a închiriat SC P. I.SRL Răchiţi 80 m.p. birouri în comun Răchiţi şi 80 m.p. în strada X, nr. Y din municipiul Botoşani (în prezent str. X, nr. Y).

Conform declaraţiei pe propria răspundere dată de inculpata P. C. L. la Oficiul Registrul Comerţului Botoşani, la data de xx.xx2009, a înfiinţat SC P. I. SRL Răchiţi pentru activităţi de producere de băuturi alcoolice.

În vederea începerii activităţii în anul 2009, a SC P. I.SRL Răchiţi, au fost depuse în bancă specimene de semnături de către inculpată şi M. L. C..

Nebănuind natura activităţilor pe care vrea să le desfăşoare inculpatul, învinuitul A. M. a fost de acord cu preluare SC P. I.SRL Răchiţi, astfel că, la data de xx.xx2009, s-a încheiat şi autentificat contractul de concesiune sub nr. xxxx. În ziua menţionată, la notariat s-au deplasat învinuitul A. M. şi inculpata P. C. L., inculpatul A. D., care tot la această dată a încheiat cu învinuitul un contract autentificat sub nr. XXXX din xx.xx.2009, prin care îi închiria acestuia o spălătorie auto în comuna Răchiţi. De la această dată, învinuitul A. M. a devenit asociat unic şi administrator al SC P. I.SRL Răchiţi şi teoretic această societate avea punct de lucru la abatorul Răchiţi, însă în realitate mărfurile achiziţionate de societate soseau la punctul de lucru al SC M. C. I.SRL Botoşani.

După cesionare, societatea preluată de A. M. a avut relaţii comerciale doar cu SC M. C. I.SRL Botoşani, SC A. SRL Paşcani şi SC A. B. P.SRL Ilfov.

Rezultă din actele aflate la dosarul de urmărire penală că inculpatul A. D., în calitatea sa de administrator al SC M. C. I.SRL Botoşani a intrat în relaţii comerciale cu partea vătămată SC A. SRL Paşcani, încă din luna aprilie 2009. Negocierile pentru vânzări s-au purtat efectiv între învinuitul D. A. I. şi directorul de vânzări al SC A. SRL Paşcani – martorul P. C. N..

La începutul lunii octombrie 2009, învinuitul D. A. I., l-a anunţat pe P. C. N., că începând cu acea lună, vor lucra cu SC P. I.SRL Răchiţi.

În continuare, comenzile le efectua învinuitul D. A. I., însă de data aceasta în numele SC P. I.SRL Răchiţi, acesta recepţionând şi carnea primită, înmânând şoferilor filele CEC pentru plata mărfurilor.

Toate mărfurile pe care scriptic SC P. I.SRL Răchiţi le-a achiziţionat de la partea vătămată SC A. SRL Paşcani, au fost revândute către SC M. C. I.SRL Botoşani.

În lunile octombrie – decembrie 2009, SC A. SRL Paşcani, a furnizat mărfuri (carne de porc şi vită) către SC P. I.SRL Răchiţi cu facturile fiscale seria FF X şi cu numerele:

- X/07 octombrie 2009; X/17 octombrie 2009; X/24 octombrie 2009; X/31 octombrie 2009; X/13 noiembrie 2009; X/20 noiembrie 2009; X/27 noiembrie 2009; X/01 decembrie 2009; X/xx.xx2009; X/xx.xx2009; X/06 decembrie 2009; X/07 decembrie 2009; X/09 decembrie 2009; X/12 decembrie 2009; X/14 decembrie 2009; X/15 decembrie 2009; X/17 decembrie 2009; X/18 decembrie 2009; X/18 decembrie 2009; X/21 decembrie 2009; X/21 decembrie 2009; X/21 decembrie 2009; fără însă ca între cele două societăţi să se fi încheiat un contract în formă scrisă, modalitatea de plată fiind stabilită prin bilete la ordin sau file CEC.

Valoarea totală a mărfurilor achiziţionate în perioada sus-menţionată de SC P. I. SRL Răchiţi a fost de 314.656,62 lei din care s-a achitat doar suma de 61.667,00 lei, rămânând de plătit o diferenţă de 252.989,62 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor cumpărate în luna decembrie 2009.

Pentru suma de 252.989,62 lei au fost emise 14 file CEC, respectiv:

- BRDE1BH nr. X/04 ianuarie 2010; BRDE1BH nr. X/xx.xx.2010; BRDE1BH nr. X/06 ianuarie 2010; BRDE1BH nr. X/07 ianuarie 2010; BRDE1BH nr. X/09 ianuarie 2010; BRDE1BH nr. X/12 ianuarie 2010; BRDE1BH nr. X/14 ianuarie 2010; BRDE1BH nr. X/15 ianuarie 2010; BRDE1BH nr. X/15 ianuarie 2010; BRDE1BH nr. X/17 ianuarie 2010; BRDE1BH nr. X/18 ianuarie 2010; BRDE1BH nr. X/21 ianuarie 2010; BRDE1BH nr. X/22 ianuarie 2010; BRDE1BH nr. X/28 ianuarie 2010, care au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil în cont.

Două dintre filele CEC au fost completate de învinuitul D. A. I., iar celelalte 12 file de inculpata P. C. L., semnătura aparţinându-i învinuitului A. M..

Aceste aspecte au reieşit din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. X din xx.xx2010 şi din declaraţiile inculpatei şi a celor doi învinuiţi.

Filele CEC au fost emise în luna decembrie 2009, pe toate înscriindu-se la rubrica corespunzătoare datei ziua la care fiecare urma să fie introdusă spre decontare.

Având nevoie de un economist care să ţină evidenţa contabilă a SC P. I.SRL Răchiţi, învinuitul A. M. a fost pus în legătură de către numitul C. F. cu contabila B. L., care în fiecare lună a primit actele aferente activităţilor comerciale ale societăţii.

Din luna ianuarie 2010, când a avut loc refuzul la plată al primei file CEC, relaţiile comerciale dintre partea vătămată şi SC P. I.SRL Răchiţi au încetat.

Pentru a justifica lipsa disponibilului în cont şi a crea o aparenţă de bună credinţă au fost concepute două acte de împrumut pe care învinuitul A. M. le-a semnat, respectiv: mai întâi s-a redactat un contract conform căruia numitul B. C.– nepotul inculpatului A. D. i-a împrumutat învinuitului A. M. suma de 208.000 lei cu termen de restituire la data de xx.xx2009. Cei doi s-au deplasat la Notariatul R. A. – A. M. V. din municipiul Botoşani, împreună cu numitul C. F., încheind acest contract de împrumut autentificat sub nr. XXXX din xx.xx2009.

Ulterior, s-a redactat un al doilea contract de împrumut care poartă tot data de xx.xx2009. Din conţinutul acestuia rezultă că învinuitul A. M. i-a împrumutat numitului D. M. D., din comuna Curteşti – CNP X, suma de 220.000 lei pentru un termen de 6 luni. Acest contract nu a fost autentificat la notariat deşi poartă ştampila Biroului notarial sus-menţionat.

La data de xx.xx2009, numitul B. C. s-a deplasat la notariatul R. A. – A. M. V.  unde a dat o declaraţie din care rezultă că, ar fi primit suma de bani datorată de A. M., nemaiavând nici o pretenţie faţă de acesta, declaraţie care a fost autentificată sub nr. XXXXX din xx.xx2009.

În cursul urmăririi penale, s-au făcut cercetări cu privire la numitul D. M. D., constatându-se că acesta s-a născut în municipiul Botoşani şi a locuit o perioadă în comun Curteşti, judeţul Botoşani, insa în ultimii 18 ani, a domiciliat în comuna Lenauheim din judeţul Timiş. În anul 2009, s-a îmbolnăvit de cancer, iar la data de 01 iulie 2009, avea o stare de sănătate foarte degradată, fiind supus unor intervenţii chirurgicale, la Spitalul municipal din Timişoara şi primind îngrijiri medicale şi la Spitalul din localitatea Jimbolia. În perioada următoare a stat la pat şi nu s-a putut deplasa singur iar, în intervalul XX-XX noiembrie 2009, a fost internat din nou la spitalul din localitatea Jimbolia. Întrucât nu mai avea şanse de supravieţuire, a fost transferat la data de XX noiembrie 2009 la Secţia de oncologie a Spitalului Judeţean Mavromati Botoşani unde a decedat la data de xx.xx2009.

În cursul urmăririi penale s-a efectuat un raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. XXXXX din xx.xx.2011, care a stabilit că semnătura de la rubrica împrumutat de pe contractul de împrumut nu reproduce semnătura numitului D. M. D., neputându-se stabili cine a executat această semnătură.

Reprezentanţii părţii vătămate nu au crezut acest scenariu prezentat de învinuitul A. M. şi, în cursul lunii ianuarie 2010, P. C. N. a luat legătura cu învinuitul D. A. I. pentru a-l întreba ce se întâmplă că au intervenit acele refuzuri la plată pentru lipsa totală de disponibil în cont.

Învinuitul D. A. I. a negat că ar cunoaşte cauza problemei, spunând că va discuta cu A. D., reprezentantul părţii civile programând o întâlnire la sediul SC M. C. I.SRL Botoşani cu acesta, prezentându-se însoţit şi de numitul T. G., director vânzări la SC F. C. SRL Botoşani, acesta din urmă fiind o cunoştinţă a martorului C. F..

În cursul discuţiilor, inculpatul A. D. a arătat că nu are nici o vină în crearea pagubei întrucât administratorul SC P. I.SRL Răchiţi este învinuitul A. M., căruia el i-a achitat contravaloarea mărfurilor care proveneau de la SC A. SRL Paşcani. A mai arătat acesta că, învinuitul a intrat în dificultăţi financiare, arătând situaţia cu cele două contracte de împrumut. La această întâlnire a participat şi învinuitul A. M., care şi-a luat obligaţia că va face tot posibilul pentru achitarea contravalorii mărfurilor.

În încercarea de a dovedi „buna credinţă” a SC M. C. I.SRL Botoşani, la data de xx.xx.2010, când s-a livrat ultima tranşă de marfă, pe factura fiscală nr. X, SC P. I.SRL Răchiţi a fost înlocuită cu SC M. C. I.SRL Botoşani, suma de 8.881,21 lei reprezentând contravaloarea mărfii fiind achitată de societatea administrată de către inculpatul A. D..

Cu toate acestea, administratorul părţii vătămate SC A. SRL Paşcani, numitul P. V.  şi-a dat seama că, în realitate, a fost înşelat de inculpatul A. D., acesta fiind şi motivul pentru care a refuzat oferta de a se asocia intr-o afacere din care să-şi recupereze în primele două luni suma de 252.989,62 lei iar apoi să împartă profitul în cote egale.

Ulterior, reprezentanţii A. SRL Paşcani au formulat plângere penală pentru infracţiunea de înşelăciune care face obiectul prezentului dosar.

La sfârşitul lunii ianuarie 2010, martorul C. F., a redactat o plângere penală în numele lui A. M., acesta semnând-o, plângerea fiind îndreptată împotriva numitului P. C. N. cu motivarea că acesta ar fi comis infracţiunea de instigare la înşelăciune.

În cuprinsul plângerii, s-au reluat susţinerile referitoare la cele două contracte de împrumut ca motiv al neefectuării plăţii celor 252.989,62 lei, arătându-se că acesta i-ar fi impus lui A. M. să achiziţioneze mărfuri de la diverse societăţi pentru plata cărora să elibereze filele CEC fără acoperire iar marfa să o livreze societăţii pe care o reprezintă pentru recuperarea prejudiciului creat.

Prin Rezoluţia nr. XXX/P/2010 din xx.xx.2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P. C. N. pentru infracţiunea prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 215, alin. 1, 4 şi 5 Cod penal întrucât fapta nu există.

Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor faţă de A. M. pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal şi art. 290 Cod penal, noul dosar primind nr. X/P/2011 fiind conexat la prezenta cauză, prin ordonanţa din xx.xx.2011.

Situaţia de fapt descrisă mai sus a fost dovedită cu plângerea reprezentanţilor SC A. SRL Paşcani (filele 18-19, 23 dosar urmărire penală), filele CEC în original şi în copie xerox (filele 24-37, 39-45, 74-80, 473 dosar urmărire penală), facturile fiscale (filele 46-73, 472, 474 dosar urmărire penală), declaraţiile învinuiţilor A. M. (filele 81-94 dosar urmărire penală şi fila 78 instanţă), D. A. I. (filele 113-120 dosar urmărire penală şi fila 95 instanţă), contractele de împrumut (filele 121-125, 131-134, 154-155, 184-185 dosar urmărire penală), declaraţia notarială a lui B. C. (fila 126, 135 dosar urmărire penală), certificatele de deces ale numiţilor D. M. D. şi B. C.(filele 127-130, 136-138, 153 dosar urmărire penală), actele medicale ale numitului D. M. D. (filele 140-152 dosar urmărire penală), rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică nr. X din xx.xx2010 (filele 168-174 dosar urmărire penală) şi nr. X din xx.xx.2011 (filele 178-182 dosar urmărire penală), declaraţiile martorilor P. C. N. (fila 190-195 dosar urmărire penală şi fila 80 instanţă), B. L. (fila 196-197 dosar urmărire penală şi fila 96 instanţă), C. F. (fila 198-200 dosar urmărire penală şi fila 98 instanţă), B. S(fila 201-202 dosar urmărire penală şi fila 79 instanţă), B. M. (fila 203-204 dosar urmărire penală şi fila 54 instanţă), M. L. C. (fila 205-208 dosar urmărire penală şi fila 97 instanţă), A. P. (fila 209 dosar urmărire penală), P. P. (fila 210-213 dosar urmărire penală şi fila 94 instanţă), declaraţia martorei L. E. D. (fila 93 instanţă), A. I. (fila 123 instanţă), coroborate şi cu declaraţiile inculpaţilor A. D. (filele 95-102 dosar urmărire penală şi fila 125 instanţă) şi P. C. L. (fila 102-112 dosar urmărire penală şi fila 124 instanţă).

La termenul de judecată din data de xx.xx 2013, instanţa a constatat terminată cercetarea judecătorească şi a acordat cuvântul părţilor pentru dezbateri pe fond, amânându-se pronunţarea la data de xx.xx.2013.

După închiderea şedinţei, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani a depus concluzii scrise, solicitând a fi avute în vedere la pronunţarea sentinţei.

Prin aceste concluzii, a solicitat ca inculpaţii să fie condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, instanţa să constate că faptele au fost comise în modalitatea participaţiei penale improprii în condiţiile art. 31 Cod penal, inculpatul A. D. ca instigator şi inculpata P. C. L. comiţând fapta în calitate de complice.

Având în vedere această cerere a parchetului, care nu a fost susţinută oral cu ocazia dezbaterilor ci a fost formulată prin concluziile scrise, depuse potrivit art. 342 Cod procedură penală, instanţa a apreciat că se impune repunerea cauzei pe rol pentru a fi pusă în discuţia părţilor această cerere, care se referă practic la o schimbare a încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, în acest sens, pronunţându-se şi Curtea de Apel Timişoara prin decizia penală nr. 349 din 14 octombrie 2004 (B.J. 2004, p. 245), fixându-se termen la data de xx.xx.2013.

Analizând situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpatului, în raport cu cererea formulată de către parchet, instanţa o constată întemeiată motiv pentru care o va admite pentru următoarele considerente:

Aşa cum rezultă din actul de sesizare, inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciunii prev. şi ped. de art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal, infracţiune comisă în formă continuată.

Actuala reglementare a dispoziţiilor art. 215 alin. 4 Cod penal are trei variante de comitere care constau în faptul că subiectul activ comite una din următoarele activităţi:

- emite un CEC cunoscând că nu există provizia sau acoperirea necesară;

- retrage provizia după emitere CEC-ului în total sau în parte;

- interzice trasul de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare a CEC-ului.

Situaţia de fapt reţinută în prezenta cauză întruneşte elementele constitutive ale primei dintre aceste variante.

Spre deosebire de celelalte forme de înşelăciune, infracţiunea prev. de art. 215 alin. 4 Cod penal, activitatea de inducere în eroare este suplinită de fapta emiterii filei CEC în condiţiile contrare legii. Analiza literară a textului demonstrează că sunt necesare numai două elemente esenţiale care constau în urmărirea scopului de a obţine pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust şi în pricinuirea unei pagube posesorului CEC-ului.

Un specific al acestei încadrări îl constituie faptul că infracţiunea prev. de art. 215 alin. 4 Cod penal se comite între subiecţi calificaţi vizând comerţul şi activitatea bancară, derularea acestor activităţi presupunând bună-credinţă şi încredere între parteneri, activitate corelată cu respectarea scopului în care a fost creat şi reglementat CEC-ul, ca instrument de plată, care suplineşte operaţiunile în numerar.

În concluzie, cerinţele esenţiale ale laturii obiective a infracţiunii, reglementată de art. 215 alin. 4 constă în emiterea unui CEC, cunoscând că pentru valorificare lui nu există provizia sau acoperirea necesară şi urmărirea scopului arătat în alin. 1 din art. 215 Cod penal, de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, respectiv pricinuirea unei pagube.

Subiectul activ al acestei infracţiuni este persoana fizică sau juridică în numele căreia se emite CEC-ul. Nu poate fi subiect activ al acestei infracţiuni, cel care emite CEC-ul în mod fraudulos, fără a avea nici un drept în acest sens, pentru că, prin semnarea şi stampilare CEC-ului la rubrica destinată titularului acestuia, se comite de fapt o infracţiune de fals în înscrisuri oficiale în varianta oficială reglementată de art. 282 Cod penal.

Subiectul activ deci nu poate fi orice persoană întrucât infracţiunea poate fi săvârşită numai de cel care este deţinător legal al formularelor de CEC-uri, el fiind singurul care poate emite CEC-uri în limita disponibilului.

În cauza de faţă, inculpaţii trimişi în judecată nu pot avea calitatea de autori ai acestei infracţiuni, având în vedere că nu sunt reprezentanţii legali ai societăţii care a emis acele file CEC, astfel încât, instanţa va analiza activitatea infracţională a acestora în modalitatea participaţiei improprii ca instigator şi complice.

Pentru aceste considerente, instanţa, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, va schimba încadrarea juridică a infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului A. D. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracţiunea prev. de art. 25 Cod penal, raportat la art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 31 Cod penal iar în ce priveşte pe inculpata P. C. L. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracţiunea prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 31 Cod penal.

Infracţiunea prev. de art. 215 alin. 4 Cod penal poate fi realizată şi în forma participaţiei improprii reglementată de art. 31 Cod penal. Pentru existenţa infracţiunii comisă sub această formă, este necesar ca o persoană să o determine sau să o ajute pe alta, care comite fapta de a emite CEC-ul, în condiţiile prevăzute de art. 215 alin. 4 Cod penal din culpă sau fără vinovăţie.

În concluzie, instigatorul şi complicele care comit infracţiunea de înşelăciune sub forma participaţiei improprii acţionează cu intenţie iar autorul săvârşeşte fapta fie din culpă fie fără vinovăţie.

În mod practic, pentru caracterizarea unei anumite activităţi ca instigare sau complicitate sub forma participaţiei improprii şi pentru sancţionarea ei cu pedeapsa legală a faptei comise cu intenţie este suficient să se constate că s-a săvârşit de către o altă persoană o faptă prevăzută de legea penală, din culpă sau fără vinovăţie (persoana să fie iresponsabil, minor sau care are vârsta sub 14 ani).

Ori, în cauza de faţă, nu sunt îndeplinite aceste condiţii pentru a se reţine în sarcina inculpaţilor săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu încadrarea trimisă prin actul de sesizare sub forma participaţiei improprii, având în vedere că nu există autorul care să fi comis din culpă fapta prevăzută de legea penală.

Astfel, prin actul de sesizare, persoana care este reprezentantul legal al SC P. I.SRL a semnat şi stampilat filele de CEC în dauna părţii vătămate SC A. SRL Paşcani este învinuitul A. M., faţă de care parchetul a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală, cu motivarea că fapta nu a fost comisă de către acesta.

Având în vedere temeiul scoaterii de sub urmărire penală a autorului infracţiunii pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, instanţa este în imposibilitate a reţine vinovăţia celor doi inculpaţi pentru infracţiunea în cauză sub forma participaţiei improprii în calitate de complice şi, respectiv, instigator, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de participaţie raportată la infracţiunea de înşelăciune sub aspect obiectiv.

Aşa fiind, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, va achita pe inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii pentru care au fost trimişi în judecată, avându-se în vedere schimbarea încadrării juridice dispusă la acest termen.

În ce priveşte latura civilă, având în vedere că inculpaţii au fost achitaţi întrucât în cauză nu există întrunită latura obiectivă a infracţiunii, va respinge ca nefondată acţiunea civilă formulată faţă de aceştia.

Instanţa va ridica sechestru asigurator instituit prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani din xx.xx.2011, cu privire la apartamentul – proprietatea inculpatei P. C. L., dispunând radierea menţiunilor efectuate la Oficiul de Cadastru – Serviciul de Publicitate Imobiliară Botoşani.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Admite cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani cu privire la schimbarea încadrării juridice.

În temeiul art. 334 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului A. D., din infracţiunea prev. de art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracţiunea prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 31 Cod penal iar în ce priveşte pe inculpata P. C. L. din infracţiunea prev. şi ped. de art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracţiunea prev. şi ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 31 Cod penal.

1. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, achită pe inculpatul A. D. – fiul lui G.e şi E., născut la X în comuna Hlipiceni, judeţ Botoşani, cu domiciliul în municipiul Botoşani, str. X, nr. Y, judeţ Botoşani, CNP X1, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 25 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 31 Cod penal.

2. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, achită pe inculpatul P. C. L. – fiica lui D. şi A., născută la X în municipiul Botoşani, cu acelaşi domiciliu, str. X, nr. Y, sc. Z, et. T, ap. U, CNP X, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 31 Cod penal.

Respinge, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de partea civilă SC A. SRL Paşcani.

Ridică sechestru asigurator instituit prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani din xx.xx.2011 cu privire la apartamentul situat în Botoşani, str. X, nr. Y, bl. Z, sc. T, et. U, p. V, (actual Botoşani, str. Mihail Kogălniceanu, nr. X, sc. Y, et. T, ap. V), aflat în proprietatea inculpatei P. C. L. şi dispune radierea menţiunilor efectuate la Oficiul de Cadastru – Serviciul de Publicitate Imobiliară Botoşani.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu apel în termen de 10 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi xx.xx.2013.

Preşedinte,Grefier,

Domenii speta

Spete similare