Revendicare

Dosar nr. XXXXX/193/2011

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. XXXX

Şedinţa publică de la xx.xx.xxxx

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Judecător

Judecător

Grefier

Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurenţii - pârâţi B. M., B. A. şi recurenţii-reclamanţi M. C., M. E., având ca obiect revendicare imobiliară  împotriva deciziei numărul XXXX din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoşani.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, se prezintă reprezentantul recurenţilor-pârâţi şi av. S. M. pentru recurenţii-reclamanţi.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei că dosarul se află la primul termen de recurs şi s-a depus la dosar întâmpinare din partea recurenţilor-pârâţi însoţită de dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 505,00 lei.

Se înmânează reprezentantului recurenţilor-reclamanţi duplicatul întâmpinării.

Reprezentantul recurenţilor –reclamanţi depune la dosar împuternicire şi dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 37,50 lei.

Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat instanţa acordă cuvântul asupra recursului.

Av.S. M. pentru recurenţii-reclamanţi solicită admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei recurate. Arată că soluţia primei instanţe este temeinică şi legală iar această speţă reprezintă o particularitate a acţiunii în revendicare care include şi o analiză a veridicităţii titlului de proprietate, recurenţii fiind singurii care au făcut intabularea în cartea funciară. Astfel nu se mai justifică acţiunea în revendicare iar simplul fapt că înainte cu o lună de proces s-a eliberat titlul de proprietate nu poate fi relevant în cauză. Susţine că este evident faptul că preferabil este ca primul  proprietar care a făcut intabularea în cartea funciară este cel care are prioritate iar în ultimii 3 ani părţile şi-au discutat titlul de proprietate iar o admitere a acţiunii în revendicare ar fi incorectă. Arată că pretenţiile de 15.000 lei nu provin de la un raport juridic ci sunt solicitate în baza prejudiciilor rezultate deoarece recurenţii s-au trezit cu un titlu de proprietate care nu este preferabil iar sorgintea pretenţiilor a fost guvernată de vechea lege iar dispoziţiile art.998,999 Cod civil nu sunt date în cauză. Susţine că recurenţii pârâţi trebuie să urmărească moştenitorii pentru titlul de proprietate .Solicită plata cheltuielilor de judecată.

Reprezentantul recurenţilor –pârâţi solicită admiterea recursului declarat de B. M. şi B. A. şi lasă la aprecierea instanţei recursul declarat de M. C. şi M. E. cu obligarea acestora la plata sumei de 15.000 lei. Arată că autoarea care a vândut de două ori imobilul este decedată iar recurenţii-reclamanţi nu s-au prezentat să o îngrijească pe bătrână şi nici nu au plătit impozit . Susţine că nu s-ar fi făcut vânzarea dacă primăria nu ar fi emis adeverinţa .

INSTANŢA

Asupra cauzei civile de faţă constată că :

Prin s.c.nr.XXXX/xx.xx.xxxx dată de secţia civilă a Judecătoriei Botoşani a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea având ca obiect revendicare imobiliară formulată de reclamanţii M. C. şi M. E.. Totodată s-a respins ca nefondată cererea reconvenţională formulată de pârâţii reclamanţi B. M. şi B. A. şi s-au respins capetele de cerere referitoare la cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că acţiunea în revendicare formulată de către reclamanţi este neîntemeiată raportat la disp.art.563 N.C.Civil, deoarece este de esenţa acţiunii în revendicare să existe un posesor neproprietar şi un proprietar neposesor, ipoteză care nu se regăseşte în cauză.

În acest sens s-a reţinut că defuncta P. A. a transmis nuda proprietate asupra suprafeţei de 1.826 m.p. teren situate în intravilanul satului Cordun, com.Flămânzi, jud.Botoşani, în p.c.XXX, poziţia cadastrală nr.XX ce se învecinează cu C. N., D.N.28 B, M. G. şi C.F.R. reclamanţilor M. C. şi M. E. prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat la B.N.P Ana Ţăranu sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx, contract ce a fost înscris în cartea funciară sub nr.cadastral XX prin încheierea nr.XXXXX/xx.xx.xxxx.

În ceea ce priveşte valabilitatea actului, pârâţii nu au contestat-o, reproşând însă reclamanţilor nerealizarea procedurilor de publicitate imobiliară în timp util. Ei susţin că dacă o asemenea publicitate ar fi fost efectuată, nu ar mai fi încheiat la rândul lor cu aceeaşi vânzătoare P. A., în prezent decedată, contractul de întreţinere autentificat sub nr. XXXX/xx.xx.xxxx.

Instanţa de fond a analizat ambele titluri de proprietate, a constatat că provin de la acelaşi autor şi a dat preferinţă celui dintâi întocmit şi intabulat în cartea funciară, apreciind că prin intermediul celui de-al doilea contract încheiat cu pârâţii, autoarea vânzătoare nu mai putea transmite dreptul de proprietate care nu se mai afla în patrimonial acesteia.

A mai reţinut prima instanţă şi împrejurarea că reclamanţii stăpânesc terenul în litigiu efectiv din xx.xx.xxxx, deci cu o lună înainte de a  introduce acţiunea şi că figurează ca plătitori de impozite la Primăria Flămânzi din xx.xx.xxxx.

Reţinând deci că reclamanţii au calitatea de proprietari şi de posesori, iar pârâţii pe aceea de neproprietari şi neposesori, s-au respins ambele cereri în revendicare formulate de către părţi pe cale de acţiune şi de cerere reconvenţională. S-a mai reţinut că în ceea ce priveşte pretenţiile băneşti ale pârâţilor, acestea nu sunt cuvenite deoarece au fost efectuate oricum în considerarea unui alt contract de întreţinere încheiat de aceştia cu defuncta, autentificat sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx.

Pârâţii-reclamanţi reconvenţionali au solicitat prin cererea de recurs depusă la f.3-5 casarea sentinţei atacate, rejudecarea cauzei şi obligarea intimaţilor la plata sumei de 15.000 de lei, reprezentând cheltuielile făcute cu îngrijirea şi înmormântarea numitei P. A., precum şi cheltuielile efectuate în decursul anilor 2006-2010.

În motivarea recursului se arată că între pârâţi şi defuncta P. A. s-a încheiat contractul de întreţinere nr.XXXX/xx.xx.xxxx, văzând că terenul înstrăinat prin contract nu este grevat de sarcini, astfel cum rezulta din certificatul nr.XXXX/xx.xx.xxxx.

Este criticată şi soluţia de respingere a cererii de daune în temeiul răspunderii civile delictuale a reclamanţilor, argumentându-se că suma de 15.000 de lei pretinsă cu titlu de prejudiciu nu ar fi fost cheltuită şi nu s-ar fi realizat raportul obligaţional de întreţinere cu beneficiara P. A. dacă reclamanţii şi-ar fi intabulat dreptul de proprietate dobândit prin contractul nr.XXXX/xx.xx.xxxx, astfel încât să cunoască despre acesta în anul 2005 când au încheiat actul de întreţinere.

Se combate de către pârâţii recurenţi argumentul invocat de reclamanţi că ar fi fost împiedicaţi să efectueze formalităţile de înscriere în C.F., deoarece au respectat dreptul de uzufruct rezervat de către vânzătoare, susţinându-se că în intervalul de timp cuprins între 1999 şi 2005 nu a existat un astfel de uzufruct.

Arată pârâţii că la decesul vânzătoarei ei au devenit proprietarii terenului în cauză, exercitând toate prerogativele dreptului- posesie, folosinţă şi dispoziţie.

În ce priveşte dovedirea daunelor, recurenţii indică înscrisurile depuse la dosarul de fond, respectiv chitanţele de plată a impozitului pe imobil şi martorii ce au relatat despre cheltuielile de înmormântare.

În drept se invocă disp.art.488 alin.8 din N.C.P.C. Aceste apărări sunt dezvoltate şi în concluziile scrise formulate de recurenţi şi depuse la f.17-19.

Reclamanţii au formulat la rândul lor recurs, f.6-8, prin care au criticat sentinţa instanţei de fond ca fiind parţial nelegală şi netemeinică sub aspectul soluţionării acţiunii principale.

Astfel, se arată că, deşi în mod corect instanţa a dat preferinţă titlului lor de proprietate, în mod greşit ar fi reţinut că exercitarea posesiei la data introducerii acţiunii face ca acţiunea în revendicare să fie neîntemeiată şi că mai adecvat ar fi fost să fie apreciată acţiunea ca fiind lipsită de interes. Cu toate acestea, reclamanţii susţin că acţiunea în revendicare este temeinică, ei având interes în cauză prin prisma faptului că dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu este pretins de două persoane în baza a două acte deosebite, ce provin de la acelaşi autor.

De aceea, în opinia reclamanţilor recurenţi, instanţa trebuie să stabilească pentru viitor cu putere de lucru judecat care dintre cele două titluri este preferabil, pentru a evita litigii ulterioare, existând o temere justificată a acestora că se vor repeta şi în viitor  situaţiile de tulburare a exploatării terenului, de distrugere a gardului şi recoltelor şi de exercitare de violenţe contra reclamanţilor, pentru care a fost necesară intervenţia poliţiei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că este investită cu judecarea a două cereri de recurs formulate pentru motivele generice de nelegalitate şi netemeinicie reglementate de art.304 indice 1 C.proc.civ.vechi, aplicabil în cauză, împotriva unei hotărâri pronunţate în material revendicării şi daunelor, reglementată de art.563-566 N.C.Civil.

Ambele cereri de recurs sunt nefondate şi vor fi respinse ca atare.

Astfel, în ceea ce priveşte cererea de recurs formulată de pârâţi, prin care se invocă neacordarea daunelor pretinse la fond ca urmare a faptei delictuale a reclamanţilor constând în omisiunea efectuării formalităţilor de publicitate imobiliară cu privire la terenul în litigiu, după cumpărarea lui, pretenţie respinsă ca nefondată prin sentinţa recurată, instanţa de recurs constată că această soluţie este legală şi temeinică.

În acest sens, s-a verificat existenţa faptei delictuale reclamate de pârâţi ca fiind cauzatoare de prejudicii în sumă de 15.000 lei, cheltuită cu întreţinerea şi înmormântarea defunctei şi s-a reţinut că pârâţii s-au obligat la asemenea cheltuieli şi prin alt act de vânzare-cumpărare şi întreţinere, nu numai prin acela opus titlului prezentat de reclamanţi. 

Chiar pârâţii arată în întâmpinarea formulată la fond şi depusă la f.21-23 că au mai încheiat cu defuncta P. A. contractul de vânzare-cumpărare şi întreţinere nr.XXXX/xx.xx.xxxx, prin care au dobândit casa în care a locuit aceasta  şi o suprafaţă de teren, astfel că erau obligaţi să întreţină şi să înmormânteze pe vânzătoare, independent de încheierea actului ulterior.

 Împrejurarea că nu se pot folosi de dreptul transmis prin al doilea act reprezintă o culpă directă a vânzătoarei, care a garantat la încheierea contractului pentru existenţa în circuitul civil a imobilului, cf.f.17.

Lipsa de diligenţă a reclamanţilor pentru intabularea dreptului de proprietate  pentru terenul dobândit în anul 1999  le-a cauzat  prejudicii ambelor părţi din cauză, însă de altă natură decât acelea reclamate, respectiv i-a expus prezentului litigiu, dar nu a condus nemijlocit la producerea în patrimoniul pârâţilor recurenţi a cheltuielilor cu îngrijirea şi înmormântarea vânzătoarei, care izvorăsc dintr-un alt act referitor la alte bunuri înstrăinate de aceasta.

Deşi nu formulează expres, ca motiv de recurs distinct, pârâţii invocă totuşi în expunerea pe larg a cererii lor că au dobândit un drept de proprietate preferabil celui al reclamanţilor, deoarece au intrat în posesia terenului după decesul vânzătoarei, xx.xx.xxxx.

Prima instanţă a observat corect că momentul decesului vânzătoarei este foarte important, la această dată intervenind dobândirea în întregime de către reclamanţi a dreptului de proprietate, deoarece la nuda proprietate dobândită în 1999 s-a adăugat şi uzufructul exercitat până la deces de vânzătoare. Prin urmare la momentul decesului în patrimonial vânzătoarei  nu a mai existat vreun drept care să fie preluat de către pârâţi, în virtutea contractului de întreţinere autentificat sub nr.XXXX/xx.xx.xxxx. Pentru acest motiv, în mod correct instanţa de fond a apreciat că titlul pârâţilor nu le conferă calitate de proprietari, iar lipsa posesiei nu le permite să stea într-un proces de revendicare, ei neputând fi obligaţi la eliberarea vreunui teren.

Această parte a hotărârii este atacată în al doilea recurs formulat în cauză de către reclamanţi, care apreciază că simpla preferinţă acordată titlului lor de proprietate  obţinut mai întâi ar fi trebuit să constituie temei al unei soluţii de admitere, iar nu de respingere a acţiunii, pentru a-l pune la adăpost de tulburări ulterioare din partea pârâţilor.

Motivul de recurs astfel invocat nu este întemeiat faţă de dispoziţiile art.563 N.C.Civil în care se defineşte acţiunea în revendicare şi cu privire la care prima instanţă a făcut o aplicare corectă.

Astfel, potrivit acestui text : “Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept”.

Prin urmare, cum în cauză pârâţii nu deţineau terenul în litigiu la data formulării acţiunii, nu exista acest drept de a revendica bunul, fără a distinge după provenienţa titlului pârâtului, distincţie pe care nici legea nu o face şi nici judecătorului nu îi este permis să o facă.

Intenţia reclamanţilor de a obţine recunoaşterea dreptului lor de proprietate faţă de pârâţi printr-o procedură judiciară este legitimă, dar nu în cadrul acţiunii în realizare - revendicarea , nefiind întrunite cerinţele acesteia, ci în cadrul unei acţiuni în constatare a existenţei dreptului lor de proprietate şi respectiv a inexistenţei acestui drept în patrimonial pârâţilor, după regulile consacrate în dreptul civil român atunci când ambele părţi au titluri ce provin de la acelaşi autor şi care au fost corect observate şi în hotărârea dată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile formulate de pârâţii B. M. şi Ana, AMBII domiciliaţi în loc.Storeşti, com.Frumuşica, jud.Botoşani şi de reclamanţii M. C. şi M. E., domiciliaţi în Botoşani, X, nr.Y, sc.Z, ap.T, jud.Botoşani, împotriva sentinţei civile XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoşani.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din xx.xx.xxxx.

Domenii speta

Spete similare