Modificarea unilaterală a contractului individual de muncă. hotărâre a ca de schimbare a sistemului de plată a salariilor. art.41 codul muncii

Schimbarea modalităţii de acordare a salariilor prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al societăţii, fără acordul salariaţilor reprezintă o încălcare a disp. art.41 alin.3 lit.e Codul muncii şi nu produce efecte asupra salariilor, astfel cum au fost negociate şi prevăzute în CIM-uri şi CCM.

(Curtea de Apel Ploieşti, decizia  civilă nr. 608 din 19 iulie2006)

Reclamanţii CG, CV şi DS au chemat în judecată civilă pe  pârâta SC MUNTENIA SA Filipeştii de Pădure, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată să le plătească diferenţa de salariu dintre cel cuvenit şi cel încasat efectiv pe perioada iulie-decembrie 2003.

În motivarea acţiunii, s-a arătat că în perioada iulie-decembrie 2003 unitatea pârâtă a efectuat reţineri din salariul care li se cuvenea fără a avea un temei legal, că acelaşi procedeu a fost folosit şi în cazul altor salariaţi.

Acţiunile fiecărui reclamant au fost înregistrate separat, iar instanţa a dispus conexarea în baza disp. art.164 C.pr.civ.

În conformitate cu art. 115 C.pr.civ. pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată arătând că prin Hotărârea AGA 3/2003 s-a dispus corelarea salariilor cu producţia marfă realizată.

După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova prin sentinţa nr. 349/2006 a admis acţiunea şi a  obligat pârâta la plata sumei de 619,92 RON pentru CG, 300,18 RON pentru DS şi 333,41 RON pentru CV cu titlu de diferenţe drepturi salariale pe perioada iulie-decembrie 2003 şi 550 RON cheltuieli de judecată.

 Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză de AC, în perioada iulie-decembrie 2003 sistemul de salarizare utilizat de unitatea intimată a fost în regie, astfel cum rezultă din decizia nr. 182/2003 a conducerii unităţii, ipoteză în care reclamanţilor li s-au reţinut în mod nejustificat sumele de 619,92 RON pentru CG, 300,18 RON pentru DS şi 333,41 RON pentru CV din salariul cuvenit, în sumă netă.

Împotriva acestei sentinţe pârâta a declarat recurs, criticând soluţia ca  netemeinică şi nelegală în sensul că în realitate reclamantul ca şi ceilalţi salariaţi nu a fost plătită în regie aşa cum greşit reţine tribunalul, ci în raport cu producţia marfă realizată, astfel cum rezultă din hotărârea AGA nr. 3/2003 şi decizia nr. 182/2003.

Mai mult decât atât deşi nivelul producţiei marfă a fost de 40-45% din producţia stabilită prin bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat de AGA, salariile personalului au fost achitate la nivelul a cel puţin 75% din salariul tarifar şi ca urmare acţiunea reclamantului trebuia respinsă.

Examinând soluţia în raport de probatoriul administrat în cauză, criticile formulate de recurentă şi temeiurile de casare prev. de art. 304 şi 3041 C.pr.civ., Curtea constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, aşa după cum se va arăta în continuare:

Prin hotărârea nr. 3/2003 a Adunării Generale a Acţionarilor din unitatea recurentă s-a stabilit la punctul 4 corelarea salariilor cu producţia marfă realizată, ţinând cont de bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul în curs, iar prin decizia nr. 182/2003 emisă ulterior de directorul general al societăţii recurente s-a dispus ca personalul direct productiv să fie retribuit începând cu data emiterii deciziei şi anume 31 iulie 2003 conform salariului tarifar brut de încadrare şi volumului de produse predate la magaziile de produse finite.

Modul de redactare al acestei decizii confirmă situaţia reţinută în raportul de expertiză efectuat la instanţa de fond că unitatea a decis pentru personalul productiv ca plata salariilor să fie făcută în regie şi nu în acord aşa cum se pretinde prin motivele de recurs pentru că dacă această situaţie ar fi fost reală reclamantul şi ceilalţi salariaţi ai unităţii ar fi primit numai un procent de 40-45% din salariu şi nu de 75% aşa cum recunoaşte pârâta prin motivele de recurs.

Că este aşa, rezultă şi din art.1 al deciziei sus menţionate aflată în  dosarul de fond, care prevede că începând cu data emiterii acesteia se suspendă emiterea de bonuri de manoperă pe termen nelimitat ori pentru a se putea face plăţi în acord este necesară stabilirea volumului de muncă prestat de fiecare salariat, caz în care emiterea de bonuri de manoperă nu putea fi sistată.

Aşa fiind, recursul se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare.

Domenii speta

Spete similare