Fond funciar. legea nr.18/1991 - plângere. căi de atac.

FOND FUNCIAR. LEGEA NR.18/1991 - PLÂNGERE. 

CĂI DE ATAC.

Curtea a analizat calea de atac ce putea fi

exercitată de părţile litigante, faţă de sentinţa amintită, în

raport de data pronunţării sale, şi a constatat că aceasta este cea

a recursului care, de altfel a fost indicată şi de către instanţă în

dispozitivul acestei hotărâri.

Potrivit art.282/1 alin.(2) Cod pr.civilă,

„hotărârile instanţelor judecătoreşti prin care se soluţionează

plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor publice cu

activitate jurisdicţională şi ale altor organe, cu astfel de

activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel”.

(Decizia civilă nr.974/R din 8 septembrie

2005 a Curţii de Apel Piteşti).

Prin sentinţa civilă nr.5651 din 11 noiembrie 2003, pronunţată de

Judecătoria Râmnicu Vâlcea, a fost admisă acţiunea parohiei în contradictoriu

cu comisia locală de fond funciar, cu consecinţa obligării acesteia din urmă la

punerea în posesie a reclamantei pe suprafaţa de 6.965 m.p., teren echivalent

celui deţinut anterior pe raza localităţii şi să înainteze comisiei judeţene

documentaţia în vederea eliberării titlului de proprietate sub sancţiunea

obligării la plata de daune pe zi de întârziere.

In considerentele sentinţei, s-a reţinut că reclamantele sunt

îndreptăţite la punerea în posesie, conform expertizei tehnice, întrucât nu a

avut loc o punere efectivă în posesie asupra terenurilor, actul invocat în

apărare, nefiind semnat de toţi membrii comisiei şi nefiind însoţit de schiţa

anexă.

Sentinţa a fost apelată, în termen legal, de către pârâtă şi criticată

pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.274 din 26 octombrie

2004, a respins ca nefondat apelul formulat de comisia locală, reţinând, în

esenţă, că fiecare biserică este o instituţie autonomă cu reguli şi canoane,

preotul fiind persoana oficială care reprezintă unitatea parohială.

Analizând actul invocat de apelanta-pârâtă, sub aspectul tuturor

condiţiilor de formă şi de fond, tribunalul a apreciat că acesta este pur formal,

aşa cum de altfel a reţinut şi instanţa de fond.

Situaţia terenurilor a fost analizată pe baza concluziilor expertizei

tehnice, din care rezultă că din totalul suprafeţelor reconstituite şi identificate,

reclamantelor le-a fost atribuită doar o parte, pentru diferenţă impunându-se

obligarea pârâtei la punerea în posesie.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs comisia de aplicare a

Legii nr.18/1991, criticând-o pentru nelegalitate, cale de atac ce a fost

respinsă de Curtea de apel Piteşti, prin decizia civilă nr.974/R, pronunţată la 8

septembrie 2005.

Curtea, din oficiu, a pus în discuţia părţilor excepţia de

inadmisibilitate a recursului, excepţie privită ca întemeiată.

S-a reţinut, că sentinţa civilă nr.5651 din 11 noiembrie 2003, a fost

pronunţată anterior intrării în vigoare a Legii nr.195/2004 şi, prin urmare,

aceasta putea fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit art.725 alin.4 Cod pr.civilă, hotărârile pronunţate înainte

de intrarea în vigoare a legii noi, rămân supuse căilor de atac şi termenelor

prevăzute de legea sub care au fost pronunţate, dispoziţie legală ce se

regăseşte în formă similară şi în dispoziţiile art.1 pct.11 alin.2 din Legea

nr.195/25 mai 2004.

Prin urmare, curtea a analizat calea de atac ce putea fi exercitată

de părţile litigante, faţă de sentinţa amintită, în raport de data pronunţării sale,

şi a constatat că aceasta este cea a recursului care, de altfel a fost indicată şi de

către instanţă în dispozitivul acestei hotărâri.

Potrivit art.282/1 alin.(2) Cod pr.civilă, „hotărârile instanţelor

judecătoreşti prin care se soluţionează plângerile împotriva hotărârilor

autorităţilor publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe, cu astfel de

activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel”.

Legea nr.18/1991, modificată şi republicată, la capitolul IV, prin

art.52 alin.1, a statuat că „în sensul prezentei legi, comisia locală este

autoritate publică cu activitate administrativă, iar comisia judeţeană este

autoritate publică cu activitate administrativ-jurisdicţională”, adică o autoritate

ce desfăşoară o activitate de natura celei amintite de dispoziţiile art.282/1

alin.(2) Cod pr.civilă.

S-a concluzionat în sensul că, recursul a fost deja soluţionat de

Tribunalul Vâlcea, chiar dacă s-a menţionat în dispozitivul deciziei cu recurs

în 15 zile de la pronunţare, această dispoziţie neproducând efecte juridice în

privinţa căii de atac ce poate fi exercitată de părţi, întrucât aceasta curge de la

lege.

Prin urmare, decizia civilă nr.274/2004 este irevocabilă, întrucât a

soluţionat, în realitate, un recurs şi nu un apel, motiv pentru care un nou

recurs declarat împotriva acesteia este inadmisibil.

Domenii speta

Spete similare