Fond funciar. legea nr.18/1991 - reconstituirea în natură.

FOND FUNCIAR. LEGEA NR.18/1991 - RECONSTITUIREA

ÎN NATURĂ.

Schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor,

nu este de natură să determine o stare de

indisponibilizare permanentă a acestora, în condiţiile în care

din suprafaţa totală de 447 ha. păşune existentă s-au

transferat deja 251 ha. la categoria arabil,terenuri ce,

ulterior, au făcut obiectul unor contracte de asociere între

cetăţenii comunei şi  primărie şi pe care s-au cultivat cereale.

Astfel,în mod corect instanţele au reţinut că nu

sunt incidente în cauză dispoziţiile art.33 din Legea

nr.18/1991, republicată,nefăcându-se dovada că terenurile

rămase în urma retrocedării provin din fostele izlazuri

comunale aflate în folosinţa C.A.P.

(Decizia civilă nr.940/R din 5 septembrie 2005).

Prin sentinţa civilă nr.1053 din 20 decembrie 2004, Judecătoria

Costeşti a admis plângerea petentului şi, în consecinţă, a modificat, în parte,

hotărârea comisiei judeţene de fond funciar, în sensul reconstituirii dreptului

de proprietate în natură şi nu în echivalent valoric, asupra terenurilor de 1,75

ha. şi, respectiv, 4,45 ha.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în localitate

există teren agricol pentru a satisface integral cererea petentului, prin care a

solicitat reconstituirea în natură a suprafeţelor de teren ce au aparţinut

autorilor săi. 

Sentinţa a fost criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie atât de

petent, cât şi de intimata comisia locală, ambele apeluri fiind respinse ca

nefondate de Tribunalul Argeş, prin decizia civilă nr.548 din 11 mai 2005.

Cu privire la apelul declarat de petent, s-a reţinut că, într-adevăr a

achitat onorariul de expert, sumă la care este îndreptăţit potrivit art.274 Cod

pr.civilă, însă cele două comisii nu au patrimoniu propriu şi, în mod corect,

nu au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la apelul intimatei, în esenţă, s-a reţinut că este

neîntemeiat, întrucât din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză,

rezultă că în anul 1999, în inventarul primăriei figura la poziţia 14, suprafaţa

de 497 ha. păşune comunală, din care 251 ha. au fost transferate în anul 2001

la categoria arabil, terenuri ce au făcut ulterior obiectul unor contracte de

asociere între cetăţenii comunei şi primărie pentru cultivarea de cereale.

Apelanta nu a înţeles să formuleze obiecţiuni la concluziile acestei lucrări,

însuşindu-şi-le astfel în mod tacit.

Din actele dosarului, s-a mai reţinut de către tribunal că o parte

din suprafaţa de 448 ha., păşune comunală, a fost cumpărată de către Obştea

satului de la Casa Şcoalelor în anul 1921.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs petentul, sub aspectul

cheltuielilor de judecată şi intimata, încadrat în drept în prevederile art.304

pct.7, 9 şi 10 Cod pr.civilă.

Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilă nr.940/R din 5

septembrie 2005, a admis recursul petentului, cu consecinţa modificării

deciziei, în parte, în sensul admiterii apelului formulat de petent împotriva

sentinţei şi a obligării  pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, menţinând

celelalte dispoziţii ale deciziei.

Prin aceeaşi decizie a fost respins ca nefondat recursul comisiei

locale.

Pentru a hotărî astfel, curtea a reţinut, aşa cum de altfel a motivat

şi tribunalul, că petentul a achitat onorariu de expert şi taxele de timbru

aferente acţiunii iar, în încheierea în care au fost consemnate dezbaterile de

fond, s-a menţionat solicitarea acestuia de a i se acorda cheltuielile de

judecată, cerere asupra căreia prima instanţă nu s-a pronunţată, iar tribunalul a

privit-o ca neîntemeiată.

Cum intimatele au căzut în pretenţiuni, ca urmare a admiterii

plângerii, în conformitate cu prevederile art.274 Cod pr.civilă, s-a impus

obligarea celor două pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate de

petent la instanţa de fond.

Recursul intimatei comisia locală a fost privit ca nefundat, în

condiţiile în care aceasta nu a făcut dovada că terenurile rămase după

retrocedare provin din fostele izlazuri comunale şi s-au aflat în folosinţa

C.A.P-ului, pentru a se apăra, invocând incidenţa art.33 din Legea

nr.18/1991.

Schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor nu este de natură

să determine o stare de indisponibilizare permanentă a acestora, în condiţiile

în care din suprafaţa totală de 447 ha, păşune existentă, s-au transferat deja

251 ha. la categoria arabil, terenuri ce, ulterior, au făcut obiectul unor

contracte de asociere.

Domenii speta

Spete similare