Propunere de arestare. Nelegala sesizare a instanţei. Nerespectarea termenului de 24 de ore până la expirarea căruia trebuie soluţionată propunerea de arestare preventivă. Consecinţe

Curtea de Apel Cluj, Secţia penală, decizia nr. 1512/R din 29 septembrie 2011

Tribunalul Cluj prin încheierea penală nr.101/C din 22.09.2011, a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. -  Serviciul Teritorial Cluj.

În temeiul art.1491 C.p.pen. şi art. 148 lit. f C.pr.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor: T.A., C.D.A., M.C.G., C.O.I., M.A.V., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 22.09. 2011 şi până la 20.10. 2011.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

Prin rezoluţia din data de 19.09.2011, ora 08,30  a D.I.I.C.O.T – Serviciul Teritorial Cluj s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc,respectiv droguri de mare risc. Prin ordonanţa din data de 21.09.2011 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţi pentru aceleaşi infracţiuni.

În fapt, s-a reţinut că în cursul anului 2011, inculpaţii au pus în vânzare, au cultivat, au vândut şi oferit canabis, substanţă care se regăseşte pe Tabelul Anexă nr.III la Legea nr.143/2000, mai multor persoane de pe raza municipiilor Dej şi Gherla, jud.Cluj.

În propunerea de arestare preventivă s-a susţinut faptul că din probatoriul administrat până în prezent în cauză rezultă indicii temeinice cu privire la săvârşirea de către inculpaţi a faptelor reţinute în sarcina lor, găsindu-şi incidenţa dispoziţiile art. 681 C.pr.pen., în sensul că din transcrierea convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiilor emise de către Tribunalul Cluj – Secţia penală, coroborat şi cu cumpărările autorizate făcute de către investigatori şi colaboratorii acestora, precum şi din depoziţiile testimoniale, coroborate şi cu cele ale inculpaţilor  audiaţi în cauză, rezultă presupunerea rezonabilă că aceştia au comis faptele menţionate mai sus.

În cauză s-a autorizat, potrivit disp. art.22 alin.1 din Legea nr.143/2000,  folosirea unor investigatori sub acoperire, precum şi a colaboratorilor acestora pentru descoperirea faptelor, identificarea tuturor autorilor şi obţinerea mijloacelor de probă necesare tragerii la răspundere penală a persoanelor implicate.

În dosarul nr.122 D/P/2011 s-a reuşit identificarea numitului „A.” ca fiind învinuitul B.M.A., care a distribuit canabis în municipiul Dej, jud.Cluj  mai multor persoane, printre care şi numiţilor P.C., V.M.I., V.R.A., S.S., numiţilor „M.” şi „K.”, precum şi altor persoane până în prezent neidentificate. La datele de 14.05.2011, 02.06.2011, 19.06.2011 şi 13.08.2011, investigatorul sub acoperire cu nume de cod „R.O.” prin colaboratorul autorizat în cauza respectivă, cu nume de cod „R.A.” a cumpărat de la învinuitul B.M.A. cantitatea totală de 9,6 grame canabis. S-a stabilit faptul că învinuitul B.M.A. îşi procură drogurile de la învinuitul T.D.M., care comercializează şi oferă cu titlu gratuit canabis şi altor persoane printre care numiţilor V.M.I., B.D.C., T.R.C., M.E.A., G.I.I. şi altor persoane până în prezent neidentificate. De asemenea, s-a stabilit faptul că învinuitul T.D.M. îşi procură canabisul de la inculpatul C.D.A.. Acest inculpat distribuie şi oferă cu titlu gratuit canabis mai multor persoane din municipiul Dej, jud. Cluj, printre care numiţilor B.Ş., S.F., G.V.Ş., M.C.I., M.C.G., M.A.S. şi altor persoane până în prezent neidentificate.

Indiciile temeinice în sensul art.143 C.p.p., care dovedesc participarea inculpatului C.D.A.  la săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc, prev.şi ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, se desprind din următoarele mijloace de probă administrate până în prezent în cauză:cumpărările autorizate de canabis efectuate de la învinuitul B.A.M. care se coroborează cu depoziţia învinuitului B., care a arătat cu ocazia audierii sale că „iarbă” cu privire la care a intermediat mai multe tranzacţii provenea de la inculpatul C.D.A.;declaraţia coinculpaţilor, M.A.V., M.C.G. şi T.A.; declaraţiile martorilor audiaţi în cursul zilei de 21.09.2011 de către lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O Cluj – Serviciul Antidrog, din conţinutul cărora se desprinde faptul că inculpatul C.D.A.  a vândut şi oferit canabis;procese-verbale de transcriere a convorbirilor şi comunicărilor telefonice;proces-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare din care rezultă că la locuinţa inculpatului a fost găsit canabis – substanţă care provenea de la coinculpatul T.A.; declaraţia inculpatului C.D.A..

Faţă de acest inculpat incidenţa art.148 lit.f teza a II C.p.p. se desprinde din modul concret în care a acţionat, în sensul că a pus în vânzare droguri de risc, pe o perioadă de câteva luni de zile, în scopul obţinerii unui profit material şi a încercat să nu intre în contact cu foarte mulţi consumatori direcţi.

În urma investigaţiilor efectuate, coroborat şi cu transcrierea convorbirilor şi comunicărilor interceptate şi înregistrate s-a stabilit faptul că singura sursă de canabis pe care o are inculpatul C.D.A. este inculpatul T.A.. Acesta la rândul său îşi procură drogurile din Spania, iar prin intermediul mai multor persoane printre care şi inculpatul C.D.A. le distribuire pe piaţa de consumatori din municipiul Dej. Inculpatul T.A. este ajutat în desfăşurarea activităţii infracţionale de către concubina sa, învinuita R.M..

Inculpatul T.A. a fost cercetat iniţial în dosarul nr. 146D/P/2011, în care prin ordonanţa procurorului D.I.I.C.O.T – Serviciul Teritorial Cluj s-a dispus autorizarea introducerii în cauză a investigatorului sub acoperire cu nume de cod „Pop Emil ” şi a colaboratorului acestuia cu nume de cod „H.U.”. Din datele şi informaţiile oferite de investigatorul sub acoperire s-a reuşit identificarea inculpatului T.A., cauza fiind iniţial înregistrată cu privire la o persoană neidentificată pe nume „Adi”. La datele de 29.06.2011, 08.08.2011, investigatorul sub acoperire prin colaboratorul acestuia au cumpărat de la inculpatul T.A. cantitatea totală de 7,8 grame canabis.

Indiciile temeinice în sensul art.143 C.p.p., care dovedesc participarea inculpatului T.A. la săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc, prev.şi ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, se desprind din următoarele mijloace de probă administrate până în prezent în cauză:cumpărările autorizate de canabis efectuate de colaboratorul autorizat de la inculpat; declaraţia coinculpaţilor M.A.V., M.C.G., C.D.A. şi C.O.I.; procese-verbale de transcriere a convorbirilor şi comunicărilor telefonice; proces-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare din care rezultă că la locuinţa inculpatului au fost găsite mai multe plante de canabis – cultivate de inculpat şi declaraţia inculpatului T.A..

Faţă de acest inculpat incidenţa art.148 lit.f teza a II C.p.p. se desprinde din modul concret în care a acţionat, în sensul că a pus în vânzare o cantitate importantă de droguri de risc (aproximativ 400 de grame de canabis), pe o perioadă de câteva luni de zile, în scopul obţinerii unui profit material şi a încercat să nu intre în contact cu foarte mulţi consumatori direcţi. De asemenea, întreaga cantitate de droguri distribuită şi-a trimis-o singur din Spania, într-un colet împachetat special, iar după ce a valorificat-o a depus diligenţe pentru a cultiva canabis, astfel încât să obţină în continuare o sursă de venit din aceeaşi activitate.

Inculpatul M.C.G.  a fost cercetat iniţial în dosarul nr. 131D/P/2011 al D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Cluj, în cauza respectivă fiind autorizată introducerea investigatorului sub acoperire cu nume de cod „N.B.” şi a colaboratorului acestuia cu nume de cod „N.F.”. La datele de 11.08.2011 şi 22.08.2011 investigatorul sub acoperire şi colaboratorul acestuia au cumpărat de la inculpatul M.C.G. patru timbre LSD. Întrucât inculpatul M.C.G. deţinea  timbre LSD, acesta a schimbat cu inculpatul C.D.A. drogurile respective cu droguri de risc, respectiv canabis. Pe baza actelor administrate până în prezent s-a stabilit faptul că inculpatul M.C.G. a vândut şi intermediat tranzacţii cu canabis pe piaţa de consumatori din municipiul Dej, canabis pe care l-a procurat prin intermediul inculpatului C.D.A. de la inculpatul T.A.. Cu ocazia efectuării percheziţie domiciliare la locuinţa inculpatului M. au fost găsite 2 timbre LSD şi o folie de plastic care prezenta urme de rezină de canabis.

Indiciile temeinice în sensul art.143 C.p.p., care dovedesc participarea inculpatului M.C.G. la săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi de mare risc, prev.şi ped. de art.2 alin.1 şi 2 din Legea nr.143/2000, se desprind din următoarele mijloace de probă administrate până în prezent în cauză: cumpărările autorizate de timbre LSD; declaraţia coinculpaţilor C.O.I., C.D.A., M.A.V.; declaraţiile martorilor audiaţi în cursul zilei de 21.09.2011 de către lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O Cluj – Serviciul Antidrog, din conţinutul cărora se desprinde faptul că inculpatul M. a vândut şi oferit canabis şi timbre LSD;procese-verbale de transcriere a convorbirilor şi comunicărilor telefonice;proces-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare din care rezultă că la locuinţa inculpatului au fost găsite timbre LSD;declaraţia inculpatului M.C.G..

Faţă de acest inculpat incidenţa art.148 lit.f teza a II C.p.p. se desprinde din modul concret în care a acţionat, în sensul că a pus în vânzare droguri de risc şi de mare risc, a încercat să intre în legătură cu cât mai multe surse de procurare a substanţelor ilicite, a vândut şi oferit droguri de risc şi de mare risc mai multor persoane şi nu s-a dat în lături de la nici o activitate, cum ar fi cultivarea de seminţe de canabis pentru a obţine o sursă suplimentară de venit şi droguri pentru propriul consum.

Din probele administrate s-a stabilit faptul că inculpatul M.C.G. a vândut timbre LSD mai multor persoane printre care şi inculpatului  C.O.I..  Inculpatul C.O.I. a vândut la rândul său şase timbre LSD investigatorului sub acoperire şi colaboratorului acestuia, fiind însoţit la unele tranzacţii de numitul S.I.. În vara anului 2011 a cultivat 54 de plante de canabis cu dimensiuni de aproximativ 1,50 metri înălţime la locuinţa sa situată în com.Mintiu Gherlii, sat Nima, jud.Cluj – droguri pe care aşa cum rezultă din declaraţiile sale le-a cultivat pentru ca ulterior să le valorifice prin intermediul unei persoane din municipiul Dej, respectiv numitul T.A.

Indiciile temeinice în sensul art.143 C.p.p., care au dovedit participarea inculpatului C.O.I. la săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi de mare risc, prev.şi ped. de art.2 alin.1şi 2 din Legea nr.143/2000, se desprind din următoarele mijloace de probă administrate până în prezent în cauză :cumpărările autorizate de timbre LSD efectuate de investigatorul sub acoperire şi colaboratorul acestuia; declaraţia coinculpaţilor M.A.V. şi, M.C.G.; declaraţiile martorilor audiaţi în cursul zilei de 21.09.2011 de către lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O Cluj – Serviciul Antidrog, din conţinutul cărora se desprinde faptul că inculpatul C.O.I. a fost implicat în activităţi legate de tranzacţiile cu droguri;procese-verbale de transcriere a convorbirilor şi comunicărilor telefonice; proces-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare din care rezultă că la locuinţa inculpatului au fost găsite un număr de 54 plante canabis, o parte dintre ele cu inflorescenţă; declaraţia inculpatului C.O.I..

Faţă de acest inculpat incidenţa art.148 lit.f teza a II C.p.p. se desprinde din modul concret în care a acţionat, în sensul că a vândut şi a încercat să vândă timbre LSD, a încercat să tranzacţioneze şi droguri de risc şi a cultivat o cantitate importantă de seminţe de canabis.

Inculpatul M.A.V.  în cursul anului 2011, a consumat, oferit şi vândut canabis – substanţă care se regăseşte pe Tabelul Anexă nr.III la Legea nr.143/2000, pe piaţa de consumatori din municipiul Dej, jud. Cluj, mai multor persoane respectiv numiţilor V.V., R.R., S.R., numiţilor „Ş.” şi „Ş.”  şi altor persoane până în prezent neidentificate, droguri de risc  pe care şi le-a procurat la rândul său din mai multe surse , printre care şi de la coinculpatul M.C.G. .

Indiciile temeinice în sensul art.143 C.p.p., care dovedesc participarea inculpatului M.A.V. la săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc, prev.şi ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, se desprind din următoarele mijloace de probă administrate până în prezent în cauză :declaraţia coinculpaţilor M.C.G. şi C.O.I. ;declaraţiile martorilor audiaţi în cursul zilei de 21.09.2011 de către lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O Cluj – Serviciul Antidrog, din conţinutul cărora se desprinde faptul că inculpatul M.A.V. a fost implicat în activităţi legate de tranzacţiile cu droguri, în sensul că încerca să îşi procure canabis din diferite surse pentru a-l distribui ulterior altor persoane în scopul obţinerii unui profit; procese-verbale de transcriere a convorbirilor şi comunicărilor telefonice; proces-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare din care rezultă că la locuinţa inculpatului au fost găsite un număr de 2 ghivece cu plante canabis, şi 17 plicuri conţinând canabis şi declaraţia inculpatului M.A.V..

Faţă de acest inculpat incidenţa art.148 lit.f teza a II C.p.p. se desprinde din modul concret în care a acţionat, în sensul că întreaga sa activitate infracţională s-a concentrat în jurul obţinerii unui profit material, că a apelat în acest scop la mai multe surse şi că a încercat să coopteze în activitatea sa mai multe persoane.

În acest sens, în cauză sunt  întrunite în mod cumulativ condiţiile prev.de art.136 şi 148 lit.f din Codul de procedură penală, care condiţionează luarea măsurii arestării preventive de săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, precum şi de pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta-o pentru ordinea publică.

În motivarea pericolului social concret pe care lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta-o pentru ordinea publică se impune a fi menţionate următoarele aspecte: cantitatea de droguri descoperită, procurată şi pusă în vânzare de către inculpaţi, cantitate care a fost dovedită atât prin ceea ce s-a găsit cu ocazia percheziţiilor domiciliare, cât şi prin declaraţiile tuturor persoanelor audiate; modul în care au acţionat inculpaţii (în sensul că activitatea infracţională a acestora a implicat un număr mare de persoane dintr-o comunitate mică în care toată lumea se cunoaşte şi în care amploarea fenomenului de trafic de droguri este atât de extinsă încât fiecare dintre inculpaţi îi dea celuilalt marfă, fiecare dintre inculpaţi având mai multe surse de procurare a diferitelor tipuri de droguri – aspect care indică uşurinţa cu care aceştia puteau face rost de astfel de substanţe). Tocmai aceste aspecte sunt relevante pentru a sublinia pericolul social concret pe care lăsarea în libertate a inculpaţilor  ar prezenta-o pentru ordinea publică; toţi inculpaţii au acţionat pentru obţinerea unui profit material, urmărind în acelaşi timp dobândirea în mod gratuit a drogurilor pentru propriul consum.

Având în vedere cele expuse mai sus, în speţă îşi găsesc incidenţa prevederile art. 136 C.pr.pen., în sensul că se impune faţă de motivele învederate luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi tocmai pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal şi pentru a se împiedica sustragerea acestora de la urmărirea penală, de la judecată şi de la executarea pedepsei. În aceste condiţii alte măsuri preventive neprivative de libertate, solicitate în apărare de către inculpaţi, nu îşi găsesc justificarea. Mai mult trebuie reţinut faptul că urmărirea penală nu este finalizată, impunându-se audierea mai multor persoane din aceeaşi comunitate restrânsă, audiere care este necesară pentru clarificarea tuturor aspectelor esenţiale ale cauzei şi pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal. 

Pe cale de consecinţă, propunerea este înteiemată şi în temeiul art.1491 C.p.pen. şi art. 148 lit. f C.pr.pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor T.A., C.D.A., M.C.G., C.O.I., M.A.V., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 22.09.2011 şi până la 20.10.2011.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii T.A., C.D.A., M.C.G., C.O.I., M.A.V..

Inculpatul T.A. prin apărător a solicitat casarea ei în întregime şi rejudecând cauza, cercetarea sa în stare de libertate, având în vedere că în speţă nu sunt întrunite cerinţele pericolului concret pentru ordinea publică prev.de art.148 lit.f C.proc.pen., neexistând suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele imputate.

Acesta arată  că faţă de el se puteau lua alte măsuri restrictive de libertate, cele prev.de art.145 sau 1451 C.proc.pen., obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara, întrucât arestul preventiv are un caracter de excepţie, regula fiind cercetarea inculpaţilor în stare de libertate.

Apărătorul inculpatului C.D.A. a cerut ca efect al admiterii recursului, casarea încheierii tribunalului şi rejudecând cauza, a se dispune respingerea propunerii de arestare formulată de DIICOT, cu punerea de îndată în libertate a recurentului. Învederează că instanţa de fond nu a dispus punerea în libertate a clientului său deşi reţinerea acestuia a expirat la ora 12,25, iar magistratul tribunalului a intrat în sală pentru soluţionarea propunerii de arestare preventivă formulată de DIICOT – Serviciul Teritorial Cluj, la ora 12,28, nemotivând prin încheiere susţinerile apărătorului cu privire la acest aspect, acela al încetării de drept a reţinerii dispusă de procuror.

Pe de altă parte, apărătorul inculpatului precizează că deşi limitele prevăzute de lege pentru infracţiunile imputate clientului său depăşesc 4 ani închisoare, acesta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la împrejurarea că este un element tânăr, a fost sincer şi nu posedă antecedente penale. Învederează că este elev în clasa a XII-a frecvenţă redusă la Liceul „…” din Dej, se întreţine singur în România, mama sa fiind plecată în Spania pentru a realiza venituri materiale necesare subzistenţei familiei.

Avocatul inculpatului apreciază că măsura obligării de a nu părăsi ţara ar fi oportună în acest moment, prin efectele sale, faţă de inculpat, sens în care formulează concluziile, pe care solicită, a le onora Curtea.

Prin motivele orale, apărătorul inculpatului M.C. solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului şi rejudecând dosarul, a se dispune respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de DIICOT – Serviciul Teritorial Cluj întrucât privarea de libertate a clientului său este excesivă raportat la acuzaţiile aduse de procuror. Învederează că activitatea infracţională reproşată recurentului M. se circumscrie la două acte materiale de trafic de droguri, vânzare de timbre către investigatorul sub acoperire şi colaboratorul acestuia.

Precizează că la percheziţia domiciliară s-au găsit doar două timbre şi o folie de plastic, ceea ce dovedeşte că recurentul nu avea o activitate infracţională intensă. În respectarea principiului echităţii, învederează că inculpatul B.M. cercetat de către DIICOT într-un alt dosar, conex cu acesta, se află în stare de libertate, fiind luată faţă de el măsura obligării de a nu părăsi localitatea, câtă vreme clientul său se găseşte arestat preventiv.

De la dosar lipsesc indiciile şi probele care să justifice că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pe de altă parte, încheierea nu este motivată prin prisma legislaţiei europene, cu referire la  motivele pe care le-a avut în vedere judecătorul fondului cu privire la fiecare inculpat, când a dispus măsura excesivă a privării de libertate, nefiind întrunite nici cerinţele art.136 C.proc.pen. Nu se regăsesc în hotărârea primei instanţe elementele ce vizează persoana recurentului M., iar pe de altă parte, nu s-a analizat oportunitatea luării faţă de acesta a unei alte măsuri, mai puţin restrictive de libertate, aceea a obligării de a nu părăsi ţara.

Prin motivele orale susţinute în faţa Curţii, avocatul inculpatului C.O. a solicitat casarea încheierii tribunalului, respingerea propunerii de arestare formulată de DIICOT – Serviciul Teritorial Cluj, cu consecinţa punerii de îndată în libertate a recurentului întrucât nu există probe care să dovedească pericolul concret pe care l-ar prezenta, liber fiind, acesta.

Învederează că inculpatul nu intenţionează să se sustragă urmăririi penale, nici să obstrucţioneze justiţia, nici să comită alte infracţiuni, sau să tulbure ordinea publică.

Din actele de la dosar, rezultă că recurentul are un loc de muncă stabil, unitate ce-l caracterizează pozitiv, fiind lipsit şi de antecedente penale. Solicitarea procurorului în susţinerea propunerii de arestare, în sensul că traficul şi consumul de droguri reprezintă un flagel împotriva colectivităţii, sens în care a considerat că doar măsura arestării preventive este justificată în prezenta speţă, nu este întemeiată, având un caracter general, judecătorul fondului trebuind să aprecieze cu privire la fiecare inculpat, pericolul concret pe care îl reprezintă aceştia.

Consideră că în speţă este oportună pentru realizarea actului de justiţie luarea faţă de clientul său a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.

Apărătorul inculpatului M.A. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului şi rejudecând cauza, să se dispună respingerea propunerii de arestare formulată de procuror, cu consecinţa punerii în libertate a recurentului.

În privinţa acestuia nu sunt incidente niciunul din temeiurile invocate în art.148 C.proc.pen., nici cel de la lit.f, şi nici cerinţele art.136 şi 143 C.proc.pen. Recurentul a recunoscut faptele comise, a colaborat cu organele de urmărire penală, iar în faţa judecătorului va dori să uzeze de prevederile art.320/1 C.proc.pen. Învederează că inculpatul nu posedă antecedente penale, a fost încadrat în muncă, unitate ce-l caracterizează pozitiv, fiind totodată student la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative. Aprecieri laudative are şi din partea vecinilor, sens în care se depun la dosar mai multe scripte. Părinţii inculpatului se află la muncă în Spania, condiţii în care acesta se gospodăreşte singur, existând astfel suficiente garanţii că şi o măsură mai puţin restrictivă de libertate, cum ar fi aceea a obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea, ar putea contribui la realizarea actului de justiţie.

Curtea examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Instanţa de fond în mod judicios a apreciat că sunt prezente prevederile art.143 şi 148 lit. f C.proc.pen., arestarea inculpaţilor impunându-se în vederea efectuării urmăririi penale, a unei bune administrări a probelor, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Inculpaţii sunt cercetaţi după cum urmează:

T.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc prev. şi ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal (în forma cultivării, punerii în vânzare, vânzării, distribuirii şi oferirii cu orice titlu) şi deţinere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. şi ped. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;

C.D.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc prev. şi ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal (în forma punerii în vânzare, vânzării şi oferirii cu orice titlu) şi deţinere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. şi ped. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;

M.C.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi de mare risc prev. şi ped. de art.2 alin.1 şi 2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal (în forma, vânzării şi oferirii cu orice titlu) şi deţinere de droguri de risc şi de mare risc fără drept pentru consum propriu prev. şi ped. de art.4 alin.1  şi 2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal ;

C.O.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi de  mare risc prev. şi ped. de art.2 alin.1 şi  2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal (în forma, cultivării şi vânzării) şi deţinere de droguri de risc şi de mare risc fără drept pentru consum propriu prev. şi ped. de art.4 alin.1 şi 2 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal;

M.A.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de  risc prev. şi ped. de art.2 alin. 1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal (în forma, vânzării şi oferirii) şi deţinere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. şi ped. de art.4 alin. 1 din Legea nr.143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.

La data de 22 septembrie 2011 s-au emis împotriva inculpaţilor T.A. mandatul de arestare preventivă nr.45 de către Tribunalul Cluj pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 22 septembrie – 20 octombrie 2011; C.D.A. mandatul de arestare preventivă nr.46 de către Tribunalul Cluj pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 22 septembrie – 20 octombrie 2011; M.C.G. mandatul de arestare preventivă nr.47 de către Tribunalul Cluj pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 22 septembrie – 20 octombrie 2011; C.O.I. mandatul de arestare preventivă nr.48 de către Tribunalul Cluj pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 22 septembrie – 20 octombrie 2011; M.A.V. mandatul de arestare preventivă nr.49 de către Tribunalul Cluj pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 22 septembrie – 20 octombrie 2011.

Măsura arestării inculpaţilor s-a luat cu respectarea disp.art.143 şi 148 lit.f C.proc.pen., în sarcina acestora reţinându-se infracţiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege depăşeşte 4 ani închisoare, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Din probele administrate până în această fază a urmăririi penale, rezultă indicii temeinice şi presupunerea rezonabilă  că inculpaţii ar fi comis faptele pentru care sunt cercetaţi, fiind incidente temeiurile arestării preventive prev.de art.148 lit. f C.proc.pen.,

 Împrejurarea că inculpaţii recunosc că sunt vinovaţi de comiterea infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi reprezintă o prezumţie legală, respectată de autorităţi şi care subzistă până la momentul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare.

În consecinţă, prin luarea măsurii arestării preventive, nu s-a înlăturat această prezumţie, ci doar s-au verificat condiţiile limitative prevăzute de art.148 şi următoarele din Codul de procedură penală, în raport de materialul probator administrat până în această fază a urmăririi penale.

Aprecierea probelor se va face de către instanţa de fond sub aspectul reţinerii sau nu a vinovăţiei inculpaţilor.

Analizând încheierea atacată din perspectiva art.5 din CEDO, referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, curtea apreciază că sunt respectate şi aceste dispoziţii, în sensul că inculpaţii recurenţi au fost iniţial arestaţi în vederea aducerii lor în faţa instanţei competente, existând motive verosimile de a bănui că au săvârşit o infracţiune.

În legislaţia română motivele limitative pentru care o persoană poate fi privată de libertate se regăsesc în disp.art.148 C.proc.pen., iar în prezenta cauză, sunt incidente disp.art.148 lit. f C.proc.pen.

Ţinând cont de predispoziţia inculpaţilor în săvârşirea faptelor ce aduc atingere relaţiilor sociale referitoare la protejarea persoanelor împotriva traficului şi consumului de droguri, având în vedere gradul extrem de ridicat al pericolului social al faptelor presupus a fi comise de către aceştia, concretizat prin limitele mari de pedeapsă prevăzute de normele de drept încălcate, lăsarea acestora în libertate ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, dar acestea prezintă puncte de interferenţă, astfel că, în practica judiciară s-a conturat un punct de vedere majoritar, în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport cu datele referitoare la fapte, adică natura şi gravitatea infracţiunilor comise, cât şi cu rezonanţa socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârşirii acestora, datele referitoare la persoana inculpaţilor, antecedentele penale ale lor. Numai criteriul referitor la pericolul social concret sau generic al infracţiunilor săvârşite de inculpaţi nu poate constitui temei pentru luarea sau menţinerea măsurii arestării preventive. O parte a doctrinei naţionale a susţinut că pentru infracţiuni deosebit de grave, cum este traficul şi deţinerea de droguri pentru consum propriu, probele referitoare la existenţa acestor infracţiuni şi identificarea făptuitorilor constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au o rezonanţă şi implicaţii negative asupra siguranţei colective.

Prin urmare, există anumite tipuri de infracţiuni care, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, fie prin amploarea socială a fenomenului infracţional pe care îl presupun şi îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivităţi, şi care justifică luarea măsurii arestării preventive.

Art.5 paragraf 1 lit c din Convenţie şi implicit practica CEDO au dezvoltat noţiunea autonomă de „motive plauzibile” (cauza Fox, Campbell şi Hartley contra Regatului Unit, hotărârea din 30 august 1990). Această noţiune depinde de circumstanţele particulare ale fiecărui caz. Faptele pe care se bazează aceste motive plauzibile trebuie să fie nu doar autentice, ci şi să convingă un observator independent că acea persoană este posibil să fi comis acea infracţiune, motive puse în evidenţă de circumstanţele particulare ale speţei de faţă.

Din piesele dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că luarea măsurii arestării preventive s-a făcut atât cu respectarea procedurii prevăzute de legea procesual penală, prin raportare şi la dispoziţiile constituţionale cât şi la cele din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Pe de altă parte, este de observat că orice faptă contrară normelor de conduită, care constituie substanţa ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea de drept, cât şi mediul social.

Această tulburare, coroborată cu riscul repetabilităţii unor atari atitudini neconforme, de încălcare a legii penale, creează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale şi, concomitent, un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivităţii.

Ori, exigenţele impuse de necesitatea restabilirii ordinii de drept încălcate se realizează, între altele, prin îndeplinirea cu promptitudine a actelor procedurale, cu asigurarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor.

De aceea, asigurarea respectării termenelor prevăzute de lege pentru desfăşurarea activităţilor specifice procesului penal, în cadrul cărora împiedicarea făptuitorilor de a se sustrage urmăririi penale constituie un deziderat major, impune luarea măsurilor preventive.

Măsura arestării este justificată şi de împrejurarea că infracţiunile pentru care sunt cercetaţi inculpaţii nu au fost clar stabilite, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte în mod clar şi indubitabil implicarea recurenţilor în comiterea acestora.

Probele ce trebuie administrate în cauză sunt dintre cele mai diverse şi, astfel, există posibilitatea ca inculpaţii să influenţeze administrarea lor.

Este de remarcat că aprecierea pericolului social concret pentru ordinea publică are în vedere şi modalitatea în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, precum şi reacţia generată în rândul societăţii civile de faptul că împotriva unor asemenea infracţiuni, organele statului nu acţionează eficient.

În acest context, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă nu numai un real pericol pentru ordinea publică, dar şi pentru buna desfăşurare a procesului penal.

Instanţa de recurs reţine că infracţiunile pentru care inculpaţii sunt cercetaţi (trafic de droguri de risc – T.A., C.D.A., M.A. şi trafic de droguri de risc şi de mare risc – inculpaţii M.C.G. şi C.O.I. – precum şi deţinerea acestora de către toţi cei 5 recurenţi, prezintă o gravitate sporită, acestea având o rezonanţă în rândul opiniei publice şi determinând reacţia negativă a acesteia faţă de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzaţii sunt judecate în stare de libertate.

În plus, Curtea reţine că existenţa şi persistenţa unor indicii grave de vinovăţie constituie, conform jurisprudenţei CEDO „factori pertinenţi care legitimează o detenţie provizorie”, măsura arestării preventive a tuturor inculpaţilor fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracţiune”, măsura arestării preventive este justificată şi prin prisma aceleiaşi jurisprudenţe.

Curtea apreciază că în baza art.136 C.proc.pen.pentru desfăşurarea în condiţii corespunzătoare a procesului penal şi pentru a se împiedica sustragerea inculpaţilor de la urmărirea penală sau de la judecată este oportună măsura arestării preventive, subzistând temeiurile invocate de procuror şi reţinute de judecătorul fondului.

Probele şi indiciile temeinice în speţă sunt: pentru inculpatul C.D.A. cumpărările autorizate de cannabis efectuate de la învinuitul B.A.M. care se coroborează cu depoziţia învinuitului B., care a arătat cu ocazia audierii sale că „iarba” cu privire la care a intermediat mai multe tranzacţii provenea de la inculpatul C.D.A.;declaraţia coinculpaţilor, M.A.V., M.C.G. şi T.A.; declaraţiile martorilor audiaţi în cursul zilei de 21.09.2011 de către lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O Cluj – Serviciul Antidrog, din conţinutul cărora se desprinde faptul că inculpatul C.D.A.  a vândut şi oferit cannabis; procesele-verbale de transcriere a convorbirilor şi comunicărilor telefonice interceptate; procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare din care rezultă că la locuinţa inculpatului a fost găsit cannabis – substanţă care provenea de la coinculpatul T.A.; declaraţia inculpatului C.D.A.; pentru inculpatul T.A., probele şi indiciile temeinice rezultă din: cumpărările autorizate de cannabis efectuate de colaboratorul autorizat, de la inculpat; declaraţia coinculpaţilor M.A.V., M.C.G., C.D.A. şi C.O.I.; procesele-verbale de transcriere a convorbirilor şi comunicărilor telefonice interceptate; procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare din care rezultă că la locuinţa inculpatului au fost găsite mai multe plante de cannabis – cultivate de acesta şi propria declaraţie a inculpatului T.A.; pentru inculpatul M.C.G. acestea rezultă din: cumpărările autorizate de timbre LSD; declaraţia coinculpaţilor C.O.I., C.D.A., M.A.V.; declaraţiile martorilor audiaţi în cursul zilei de 21.09.2011 de către lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O Cluj – Serviciul Antidrog, din conţinutul cărora se desprinde faptul că inculpatul M. a vândut şi oferit cannabis şi timbre LSD; procesele-verbale de transcriere a convorbirilor şi comunicărilor telefonice; procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare din care rezultă că la locuinţa inculpatului au fost găsite timbre LSD; propria declaraţie a inculpatului M.C.G.; pentru inculpatul C.O.I. probele şi indiciile temeinice reies din: cumpărările autorizate de timbre LSD efectuate de investigatorul sub acoperire şi colaboratorul acestuia; declaraţia coinculpaţilor M.A.V. şi, M.C.G.; declaraţiile martorilor audiaţi în cursul zilei de 21.09.2011 de către lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O Cluj – Serviciul Antidrog, din conţinutul cărora se desprinde faptul că inculpatul C.O.I. a fost implicat în activităţi legate de tranzacţiile cu droguri; procesele-verbale de transcriere a convorbirilor şi comunicărilor telefonice interceptate; procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare din care a rezultat că la locuinţa inculpatului au fost găsite un număr de 54 plante cannabis, o parte dintre ele cu inflorescenţă; şi propria declaraţie a inculpatului C.O.I.; pentru inculpatul M.A.V., acestea rezultă din: declaraţia coinculpaţilor M.C.G. şi C.O.I.; declaraţiile martorilor audiaţi în cursul zilei de 21.09.2011 de către lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O Cluj – Serviciul Antidrog, din conţinutul cărora se desprinde faptul că inculpatul M.A.V. a fost implicat în activităţi legate de tranzacţiile cu droguri, în sensul că încerca să îşi procure cannabis din diferite surse pentru a-l distribui ulterior altor persoane în scopul obţinerii unui profit; procesele-verbale de transcriere a convorbirilor şi comunicărilor telefonice interceptate; procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare din care rezultă că la locuinţa acestuia au fost găsite un număr de 2 ghivece cu plante cannabis, şi 17 plicuri conţinând aceeaşi substanţă şi propria declaraţie a inculpatului M.A.V..

Curtea de Apel efectuând un examen propriu al cauzei, va analiza garanţiile oferite de CEDO împotriva privării arbitrare de libertate a inculpaţilor, de către autorităţi, prin prisma existenţei temeiurilor de arestare vizate de art.148 lit. f C.proc.pen., în prezenta speţă.

Referitor la tulburarea ordinii publice, prin prisma cauzelor Dinler contra Turciei din 31 mai 2005, Dumont-Maliverg contra Franţei din 31 mai 2005, CEDO recunoaşte că prin gravitatea lor particulară şi prin reacţia publicului la săvârşirea lor, anumite infracţiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenţie provizorie, cel puţin pentru un anume timp. Acest factor nu este pertinent şi suficient decât dacă se bazează pe fapte de natură să demonstreze  că eliberarea deţinutului ar tulbura liniştea publică. În plus, detenţia nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică continuă să fie efectiv ameninţată; menţinerea în detenţie preventivă nu poate fi dispusă numai în anticiparea unei pedepse privative de libertate. Aşadar, conform jurisprudenţei Curţii, riscul de tulburare a ordinii publice nu trebuie să fie apreciat în mod abstract, motivarea instanţei cu privire la prelungire trebuind să se refere la toate temeiurile ce impun detenţia provizorie.

Curtea apreciază că atâta timp cât urmărirea penală este la debut, urmând a fi audiaţi şi confruntaţi inculpaţii între ei, administrare de probe testimoniale şi ştiinţifice cu privire la natura substanţelor deţinute, audierea investigatorilor şi a colaboratorilor sub acoperire, este oportună pentru o bună administrare a actului de justiţie, pentru a nu fi periclitată realizarea probaţiunii, menţinerea inculpaţilor, momentan, în stare de arest preventiv.

Pe de altă parte, gravitatea infracţiunii – existenţa unei bănuieli puternice de participare la săvârşirea unor infracţiuni grave, Curtea apreciază că legitimează şi singură o detenţie provizorie (cauza Naus c.Poloniei din 16 sept.2008).

Pericolul ca acuzaţii să se sustragă de la procesul penal.

Un asemenea pericol nu se poate aprecia numai pe baza gravităţii pedepsei pe care o riscă persoana respectivă (cauza Kalay c.Turciei-22 sept.2005; Kankowski c.Poloniei – 4 oct.2005; Karagoz c.Turciei – 20 oct.2005; Muller c.Franţei – 17 martie 1997). Alte circumstanţe, cum ar fi caracterul celui interesat, moralitatea, domiciliul, profesia, resursele, legăturile familiale, legăturile de orice natură cu ţara în care sunt urmăriţi, pot să confirme existenţa pericolului de sustragere de la proces, sau să-l facă să pară atât de redus încât să nu justifice detenţia provizorie. De asemenea, ar putea fi avut în vedere faptul că, înaintea arestării cel în cauză se sustrăsese urmăririi penale şi arestării (cauza Kozik c.Poloniei – 18 iulie 2006). Probele dosarului, aşa cum s-a arătat deja învederează că cei 5 inculpaţi recurenţi nu posedă cazier judiciar, nu au mai fost confruntaţi cu legea penală, neexistând pericolul ca liberi fiind, să se sustragă judecăţii. Inculpaţii M.A.V. şi M.C.G., deşi au avut locuri de muncă la data arestării, resurse materiale din care să-şi asigure existenţa, un domiciliu stabil, nu există nicio garanţie faţă de modul de derulare a activităţii infracţionale, perioada de timp în care au acţionat, într-un grup infracţional compus din mai multe persoane, că puşi în libertate, nu s-ar deda la comiterea de noi fapte penale, câtă vreme acestea au reprezentat un mijloc de subzistenţă. Această aserţiune este valabilă pentru toţi inculpaţii recurenţi.

Pericolul de influenţare a procesului .

CEDO acceptă în unele cauze faptul că autorităţile apreciază că trebuie să păstreze un suspect în detenţie, cel puţin la începutul anchetei, pentru a-l împiedica să o perturbe, în special dacă este vorba despre o cauză complexă care necesită cercetări delicate şi multiple. După o perioadă, imperativele anchetei nu mai sunt suficiente, chiar într-o asemenea cauză, pentru a justifica detenţia: în mod normal, pericolele respective diminuează cu timpul, pe măsură ce sunt efectuate investigaţiile necesare, sunt luate depoziţiile persoanelor implicate şi realizate toate verificările cerute de circumstanţele cauzei. (cauza W.c.Elveţiei – 25 ianuarie 1993).

Riscul presiunilor asupra martorilor sau al obstrucţionării anchetei în alte moduri nelegale nu justifică întreaga perioadă de detenţie. (cauza Krawczak c.Poloniei – 4 oct.2005). Aşa cum s-a mai învederat, în prezent urmărirea penală este de abia la început, urmează a fi administrat un probatoriu complex testimonial şi ştiinţific, confruntări între inculpaţi, precum şi între aceştia şi martori, condiţii în care până la finalizarea anchetei, inculpaţii pot obstrucţiona derularea procesului, impunându-se astfel luarea măsurii arestării preventive.

Negarea culpabilităţii de către reclamanţi

Orice acuzat are dreptul la tăcere şi de a contesta faptele care îi sunt reproşate şi nu se poate fundamenta menţinerea în detenţie numai pe faptul că inculpaţii neagă orice vinovăţie sau refuză să răspundă întrebărilor care le sunt puse, aceştia fiind prezumaţi nevinovaţi de-a lungul procesului (cauza Gerard Bernard c.Franţei – 26 sept.2006). Autorităţile judecătoreşti nu ar putea să susţină că, negând faptele, inculpaţii ar fi impus practic menţinerea lor în detenţie (Dumont-Maliverg c.Franţei – 31 mai 2005). După cum se cunoaşte, inculpatul T., în faţa procurorului a recunoscut comiterea faptelor imputate, aceeaşi poziţie a avut-o şi recurentul C.D.A., precum şi inculpatul M.C., recurentul C.O. şi inculpatul M.A. care a învederat că în faţa tribunalului va şi solicita aplicarea art.320/1 C.proc.pen. Cu toate acestea, urmărirea penală fiind abia la început, până la terminarea audierii martorilor şi finalizarea rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică din care să rezulte natura substanţelor traficate de inculpaţi, se impune menţinerea acestora în stare de arest, pentru o bună desfăşurare a actului de justiţie.

Pericolul de repetare al faptelor

Gravitatea unei inculpări poate să conducă autorităţile judiciare să plaseze şi să lase suspectul în detenţie provizorie pentru a împiedica tentativele de a comite noi infracţiuni. Mai este nevoie, în plus faţă de alte condiţii, ca circumstanţele cauzei şi mai ales antecedentele şi personalitatea celui acuzat să facă plauzibil pericolul şi adecvată măsura (cauza Clooth c.Belgiei – 12 nov.1991). Câtă vreme s-a dovedit că la domiciliile inculpaţilor C.D.A., T.A., M.C.G., C.O.I., M.A.V. s-au descoperit droguri, substanţe ce făceau obiectul tranzacţionării, în vederea obţinerii de importante resurse materiale, nu există nicio garanţie la acest moment incipient al anchetei, că liberi fiind, inculpaţii nu ar recurge la săvârşirea aceluiaşi gen de fapte pentru a-şi asigura subzistenţa.

Nimic nu va împiedica instanţa de fond sau chiar pe cea de recurs, ca după administrarea probelor testimoniale, dacă se va impune efectuarea şi a celor ştiinţifice, pentru a nu se prelungi durata rezonabilă a arestării, să dispună înlocuirea privării de libertate cu o altă măsură, mai puţin restrictivă de drepturi, în privinţa recurenţilor.

Nu în ultimul rând, Curtea reţine prin prisma deciziei CEDO „N contra Austriei” din 27 iunie 1968 că la menţinerea unei persoane în detenţie, magistraţii nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci şi la alte circumstanţe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia.  Atât prin referire la conţinutul acestei decizii, cât şi a celei pronunţate în cauza Dolgova c. Rusiei din 2 martie 2006 şi Scundeanu c.României din februarie 2010, Curtea învederează că în privinţa fiecărui inculpat recurent sunt întrunite cerinţele vizate şi temeiul de arestare reglementat de art.148 lit.f C.proc.pen.

Astfel, inculpatul T.A. este în vârstă de 30 ani, nu este căsătorit, nu are copii minori,  a recunoscut comiterea faptelor imputate, nu este cunoscut cu antecedente penale, dar a pus în vânzare o cantitate importantă de droguri respectiv 400 gr.de cannabis, pe o perioadă de câteva luni de zile în cursul anului 2011, în scopul obţinerii unui profit material, încercând să nu intre în contact direct cu mulţi consumatori. De remarcat că întreaga cantitate de droguri pe care a distribuit-o şi-a remis-o din Spania, iar după ce a vândut-o, a depus diligenţe pentru a cultiva cannabis, pentru a-şi asigura şi pe viitor o sursă de subzistenţă.

Aceste circumstanţe personale, precum şi cele reale referitoare la faptele presupus a fi comise justifică menţinerea stării de arest.

În privinţa inculpatului C.D.A. se reţine că acesta este în vârstă de 20 de ani, este domiciliat în Dej, nu are un loc de muncă din care să-şi asigure resursele materiale zilnice, nu este căsătorit, nu are copii minori. Din actele depuse în faţa instanţei de recurs reiese că acesta este elev în clasa a XII-a cu frecvenţă redusă, la Liceul „…” din Dej. Potrivit susţinerilor avocatului, mama recurentului se află la muncă în Spania, astfel că inculpatul îşi asigură existenţa zilnică atât prin forţele proprii, cât şi ajutat  de aceasta. Deoarece din actele de la dosar nu rezultă că inculpatul ar avea o ocupaţie stabilă, care să-i asigure cu caracter de continuitate veniturile necesare, singura concluzie ce se impune este aceea că desfăşurarea unor acte ilicite, apare ca fiind o  sursă de existenţă a acestuia, ceea ce a impus luarea măsurii arestării preventive faţă de recurent şi apreciată ca justificată de către Curte. Din actele depuse la dosarul de urmărire penală, rezultă probe şi indicii în sensul că recurentul a pus în vânzare droguri de risc pe o perioadă de câteva luni de zile, în scopul obţinerii unui profit material, încercând să evite intrarea în contact direct cu consumatorii.

Apărătorul inculpatului C.D.A. a învederat că încheierea Tribunalului Cluj prin care s-a dispus arestarea acestuia, a fost pronunţată de o instanţă nelegal investită, deoarece a fost sesizată cu soluţionarea cererii de arestare preventivă, după expirarea măsurii reţinerii de 24 de ore luată faţă de inculpat, de către procuror. În aceste condiţii, inculpatului i-a fost încălcat dreptul la libertate prev.de art.23 alin.2 din Constituţia României, care prevede că reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzută de lege. S-a susţinut că Tribunalul Cluj a demarat soluţionarea propunerii de arestare la ora 12,28, câtă vreme reţinerea expirase la ora 12,25.

Criticile recurentului C.D.A. vizând nelegala sesizare a instanţei de fond precum şi încetarea de drept a măsurii reţinerii cu consecinţa nelegalităţii propunerii de arestare preventivă sunt nefondate.

Astfel, cum rezultă şi din cuprinsul art.149/1 C.proc.pen., Parchetul are competenţa de a sesiza instanţa de judecată cu propunerea de arestare preventivă. În privinţa inculpatului reţinut legea nu prevede niciun termen în care parchetul trebuie să sesizeze instanţa cu propunerea de arestare preventivă, nesesizarea acesteia înainte de expirarea duratei reţinerii, având consecinţa legală a expirării acestei durate şi nu a inadmisibilităţii ori nelegalităţii unei propuneri de arestare preventivă. În speţă, aşa cum rezultă din citativul tribunalului acesta a fost realizat la ora 11,37, reieşind astfel că propunerea de arestare preventivă a procurorilor a fost înaintată instanţei, anterior acestei ore, deci înainte de expirarea duratei reţinerii.

Instanţa este datoare în temeiul alin.3 al art.149/1 din Codul de procedură penală să fixeze ora de soluţionare a propunerii de arestare preventivă până la expirarea celor 24 de ore de reţinere. În cauză, ora desfăşurării dezbaterilor, deşi nu este menţionată în încheierea de şedinţă, Curtea o va aprecia ca fiind corectă cea indicată de apărătorul recurentului, ora 12,28. Deşi la momentul dezbaterii cauzei, inculpatul C.D.A. nu mai era sub puterea ordonanţei de reţinere, soluţia instanţei de fond nu este lovită de nulitate. Neîncadrarea în termenul de 24 de ore nu împietează asupra legalităţii încheierii pronunţate de instanţa fondului. Respectarea acestui termen este menită să asigure participarea inculpatului la judecată în stare privativă de libertate şi să înlăture posibilitatea sustragerii sale de la desfăşurarea procedurii, iar nerespectarea lui are consecinţe doar în acest plan.

Corespunde realităţii că la momentul judecării propunerii de arestare preventivă formulată de către DIICOT – Serviciul Teritorial Cluj, inculpatul C.D.A. nu mai era sub puterea ordonanţei de reţinere, condiţii în care dacă acesta nu a părăsit sala de judecată, având acest drept, măsura privativă de libertate fiind încetată, prin admiterea cererii Parchetului, soluţia dispusă de instanţă fiind executorie, el a rămas la dispoziţia magistratului, iar prin exercitarea recursului, hotărârea a şi devenit definitivă la data de 29 septembrie 2011.

În privinţa inculpatului M.C.G. se justifică luarea măsurii arestării, deşi acesta a avut în faza de urmărire penală o atitudine de sinceritate. Recurentul este în vârstă de 23 de ani, este domiciliat în comuna Mintiu Gherlii, a avut o ocupaţie stabilă la data arestării la SC A.I. SRL Gherla, unitate ce-l caracterizează pozitiv, studii medii, necăsătorit, fără antecedente penale. Deşi avea un loc de muncă, a preferat potrivit probelor şi indiciilor existente să se implice în activităţi cu caracter infracţional pentru a realiza venituri ilicite, ceea ce explică ca fondată soluţia instanţei de fond, la acest moment procesual. Luarea măsurii arestării se justifică datorită faptului că recurentul a pus în vânzare droguri de risc şi de mare risc, a intrat în legătură cu mai multe surse de procurare a drogurilor şi nu în ultimul rând, a cultivat seminţe de cannabis pentru a obţine o sursă suplimentară de venituri şi droguri pentru propriul consum.

În privinţa inculpatului C.O.I. se justifică luarea măsurii arestării, deşi acesta a avut în faza de urmărire penală o atitudine de sinceritate. Recurentul este în vârstă de 21 de ani, nu a avut o ocupaţie stabilă la data arestării, are studii medii, necăsătorit, fără antecedente penale. Luarea măsurii arestării se justifică datorită faptului că inculpatul a vândut timbre LSD, a încercat să tranzacţioneze şi droguri de risc şi a cultivat o cantitate importantă de seminţe de cannabis.

În privinţa inculpatului M.A.V. se justifică luarea măsurii arestării, deşi acesta a avut în faza de urmărire penală o atitudine de sinceritate. Recurentul este în vârstă de 25 de ani, este domiciliat în Gherla, a avut o ocupaţie stabilă la data arestării la SC A.I. SRL Gherla, unitate ce-l caracterizează pozitiv, studii medii, necăsătorit, fără antecedente penale. Deşi avea un loc de muncă, a preferat potrivit probelor şi indiciilor să se implice în activităţi cu caracter infracţional pentru a realiza venituri ilicite, ceea ce explică ca fondată soluţia instanţei de fond, la acest moment procesual. Luarea măsurii arestării se justifică datorită faptului că recurentul a încercat să coopteze în activitatea infracţională mai multe persoane fizice, în vederea obţinerii unui important profit material. Chiar dacă în faţa procurorului a învederat că doreşte să contribuie sincer la realizarea cu celeritate a întregii urmăriri penale, prin demascarea tuturor persoanelor implicate în activitatea de trafic de droguri, precizând că în faţa instanţei va uza de prevederile art.320/1 C.proc.pen., aceste aspecte vor fi apreciate de către judecători cu ocazia individualizării sancţiunilor.

Poziţia de sinceritate a tuturor celor 5 inculpaţi recurenţi, lipsa antecedentelor penale, cooperarea cu organele judiciare, vârsta acestora, sunt elemente care vor fi avute în vedere de către magistraţi cu ocazia deliberării şi a individualizării judiciare a pedepselor , în soluţionarea fondului  cauzei. 

În sinteză, ţinând cont de gravitatea presupuselor fapte comise de cei cinci recurenţi, modalitatea de realizare a infracţiunilor justifică concluzia că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că ele subzistă şi fac necesară în continuare privarea de libertate, iar perioada de 7 zile de când recurenţii se află în stare de arest preventiv nu încalcă termenul rezonabil consacrat de dispoziţiile art.5 parag.1 lit.a din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, acest termen fiind analizat în raport de circumstanţele specifice cauzei, numărul mare de persoane implicate în activitatea infracţională, care au acţionat în mai multe  localităţi din judeţul Cluj.

Faţă de cele ce preced, se impune menţinerea stării de arest a inculpaţilor, iar pe de altă parte nu este judicioasă luarea faţă de aceştia a unor alte măsuri restrictive de libertate, prev de art 145, sau 1451 Cod procedură penală, la acest moment procesual, pentru motivele pe larg expuse în considerentele hotărârii.

Aşa fiind, se vor respinge ca nefondate recursurile promovate în temeiul art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen. (Judecător Delia Purice)

Domenii speta

Spete similare