Anulare act administrativ

Dosar nr. 45406/3/2010

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

SECŢIA A IX-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ NR.33

Şedinţa publică din data de 04.01.2011

Completul constituit din:

PREŞEDINTE -  Roxana Budulan

GREFIER -  Florentina Şerban

Pe rol se află soluţionarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta SC E  A  SRL, în contradictoriu cu pârâtele A  F  P  a O  V  şi A  F  pentru M , având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, a răspuns reclamanta prin avocat, lipsă fiind pârâtele.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, se constată că reclamanta a depus la dosar, precizări prin care arată că renunţă la capătul 1 din cererea introductivă, ce viza anularea actului administrativ reprezentat de chitanţa TS2A nr. 9682722/20.10.2008 emis de AFP V  şi prin care a fost achitată taxa de poluare în cuantum de 12394 lei.

Tribunalul ia act de cererea de renunţare la judecata primului capăt de cerere privitor la anularea chitanţei seria TS2A nr. 9682722/20.10.2008 emisă de AFP V , după care acordă cuvântul pe cele 2 excepţii invocate de pârâta AFP V  prin întâmpinare.

Apărătorul reclamantei solicită instanţei respingerea excepţiei inadmisibilităţii primului capăt de cerere ca rămasă fără obiect, în raport de cererea de renunţare la primul capăt de cerere. În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, solicită respingerea acesteia, întrucât reclamanta critică taxa de poluare, dispoziţiile OUG nr. 50/2008 fiind discriminatorii.

Tribunalul acordă cuvântul pe solicitarea de probe.

Apărătorul reclamantei solicită administrarea probei cu înscrisurile ataşate dosarului.

Tribunalul, în temeiul art. 167 cpc, încuviinţează părţilor proba cu înscrisurile ataşate dosarului, şi constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fond.

Apărătorul reclamantei solicită admiterea cererii astfel cum a fost motivată şi dovedită, fără cheltuieli de judecată.

Tribunalul rămâne în pronunţare pe exceptia inadmisibilitatii si pe fondul cererii de chemare în judecată.

TRIBUNALUL,

Deliberînd, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 45406/3/2010, reclamanta S.C. E  A  S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A  F  P  V , a solicitat ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, sa se dispuna anularea chitantei seria TS2A nr. 9682722/20.10.2008, precum si să fie obligată pîrîta la restituirea către reclamantă a sumei de de 12.934 lei achitată conform chitanţei cu nr. de mai sus, cu dobânda legală de la data achitării taxei şi până la data restituirii efective.

În fapt, reclamanta a aratat că la data de 3.09.2008, a achiziţionat o autoutilitara marca Iveco pentru înmatricularea căruia a fost obligata la plata taxei speciale de înmatriculare, în cuantum de 12.934 lei, deşi autoturismul fusese anterior înmatriculat in Olanda, la data de 30.09.2007.

 Reclamanta consideră că taxa prevăzută de art. 214/1 din Codul fiscal contravine art. 110 (fost 90) din Tratatul Comunităţii Europene, fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate faţă de produsele interne, reglementat de art. 28 şi 90 din Tratat. În acest sens, taxa specială se aplică doar autovehiculelor second-hand, achiziţionate din spaţiul comunitar şi introduse în România în vederea înmatriculării, nu şi celor achiziţionate pe teritoriul României,

Reclamanta a mai susţinut că, faţă de disp. art. 148 din Constituţie, prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate faţă de legislaţia internă, iar instanţele au obligaţia de a ţine seama de acestea şi a le aplica prioritar faţă de normele interne contrare.

În drept, reclamanta a invocat Tratatul CE, art. 11 si 148 din Constitutia Romaniei, OUG 50/2008.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilitatii capatului de cerere vizand anularea chitantei, precum si exceptia inadmisibilitatii actiunii, raportat la prevederile art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004, iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii, susţinând că taxa a fost legal percepută, iar in prezent procedura de restituire este reglementată de OUG nr.50/2008.

Totodata, parata a solicitat introducerea in cauza a Administratiei Fondului pentru Mediu, institutie cu personalitate juridica proprie invocand in acest sens prevederile art. 5 alin. 4 din OUG 50/2008, conform carora “taxa se plateste de catre contribuabil intr-un cont distinct la unitatile Trezorerie Statului pe numele A  F  pentru M .”

Avand in vedere pozitia paratei, precum si cererea reclamantei exprimata oral, la termenul de judecata din data de 23.11.2010 instanta, vazand si prevederile art. 16 ind. 1 din Legea 554/2004, a dispus introducerea in cauza in calitate de parata a Administratiei Fondului pentru Mediu.

La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri privind plata taxei speciale auto, dovada îndeplinirii procedurii prealabile.

Prin cererea precizatoare inregistrata la data de 21.12.2010, reclamanta a invederat instantei ca intelege sa renunte la capatul de cerere privind anularea chitantei seria TS2A nr. 9682722/20.10.2008, urmand ca tribunalul sa ia act de cererea de renuntare formulate, in acord cu prevederile art. 246 Cpc.

Analizând prioritar exceptiile invocate in cuprinsul intampinarii, in raport de prevederile art. 137 alin. 1 Cpc, tribunalul reţine următoarele:

Pe aspectul exceptiei inadmisibilitatii capatului de cerere privind anularea chitantei seria TS2A nr. 9682722/20.10.2008, instanta urmeaza sa respinga exceptia ca ramasa fara obiect, avand in vedere cererea reclamantei de renuntare la judecarea acestui capat de cerere.

In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii, tribunalul o va respinge ca neîntemeiată, avînd in vedere disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004, care reglementeaza procedura prealabila, raportate la disp. art.1 şi 11 din legea nr.554/2004, care dau posibilitatea persoanei vătămate printr-un act administrativ fiscal să se adreseze instanţei de contencios administrativ şi fiscal pentru repararea pagubei.

Tribunalul nu poate retine sustinerile paratei din intampinare in sensul ca reclamantul nu a contestat decizia prin care a fost instituita taxa de poluare.

In acest sens, argumentele paratei in sensul ca reclamantul nu a contestat in prealabil decizia de calcul a taxei de poluare nu prezinta relevanta, atata timp cat in raport de obiectul prezentei actiuni (obligarea paratei la restituirea sumei percepute cu titlu de taxa de poluare) reclamantul a facut dovada faptului ca a adresat in prealabil o cerere de restituire paratei (filele 13-14).

Legiuitorul a asimilat, conform art. 2 al. 2 din Legea nr. 554/2004 actelor administrative unilaterale si refuzul de a rezolva o cerere ce priveste un drept sau un interes legitim. Refuzul emiterii actului, implicit de a solutiona cererea de restituire, se circumscrie sferei controlului contenciosului administrativ, asimilarea având ca scop instituirea pentru persoana respectiva, careia i s-a refuzat emiterea actului, a dreptului la acces la justitie.

De altfel, decizia respectiva a fost emisa in acord cu normele legale in vigoare la data emiterii, nefiind contestata modalitatea de calcul (formula) aplicata de pârâta, raportat la caracteristicile autoturismului.

Fondul spetei vizeaza incompatibilitatea dispozitiilor OUG nr. 50/2008 cu cele ale Tratatului CE, art. 90, cu consecinta caracterului nejustificat al refuzului de restituire a a taxei de poluare, fara a se contesta insa legalitatea deciziei de calcul.

Pe fondul cauzei, tribunalul reţine că reclamanta a achiziţionat în septembrie 2008 un autoturism înmatriculat anterior in UE, data primei inmatriculari fiind 30.09.2007, iar pentru înmatricularea acestuia in România a plătit taxă specială pentru autoturisme în cuantum de 12.394 lei achitată conform chitanţei seria TS2A nr. 9682722.

Reclamanta s-a adresat pîrîtei pentru restituirea acestei taxe, considerată discriminatorie în raport de prevederile europene, fara a primi insa un raspuns favorabil in acest sens.

Tribunalul consideră că refuzul de restituire a taxei integral către reclamantă este nejustificat, fiind irelevant faptul că in prezent există o procedură de restituire prev. de OUG nr.50/2008, cît timp art.11 din acest act normativ nu prevede restituirea întregii sume către plătitor, ci doar a diferenţei între suma achitată anterior de contribuabil şi cuantumul prevăzut de noul act normativ.

Faptul că există posibilitatea ca plătitorul să formuleze şi o cerere administrativă pentru restituirea diferenţei de taxă nu este de natură a afecta litigiul de faţă, pîrîta fiind obligată să îşi execute obligaţiile stabilite de acte normative sau de instanţei, inclusiv prin organizarea unor evidenţe cu privire la restituirea taxelor auto prin care să se evite restituirea de două ori a unor sume sau părţi din sume achitate cu acest titlu.

Problema dedusă judecăţii constă în a lămuri dacă taxa de înmatriculare, a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de Codul fiscal, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza dispoziţiilor Codului Fiscal şi a Normelor de aplicare, privitoare la problema dedusă judecăţii, să aibă în vedere şi dispoziţiile art. 11 şi 148 din Constituţia României, Legii nr. 157/2005 şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie Europene.

Astfel, se constată că, în reglementarea internă, taxa de primă înmatriculare a autoturismelor a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 110/2006, fiind introduse, prin aceasta, în Codul fiscal, articolele 214/1 – 214/3, care stabilesc obligaţia achitării, modul de calcul al taxei şi scutirile de la plata acesteia:

„  Art. 2141. - (1) Intră sub incidenţa taxei speciale autoturismele şi autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepţia celor special echipate pentru persoanele cu handicap şi a celor aparţinând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi membrilor acestora, precum şi altor organizaţii şi persoane străine cu statut diplomatic, care îşi desfăşoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele şi autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 şi pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziţionării de pe piaţa internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.

(2) Intră sub incidenţa taxei speciale şi autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepţia autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum şi a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forţele armate, forţele de securitate a statului, poliţie, jandarmerie, poliţie de frontieră, de serviciile de ambulanţă şi medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu.

(3) Sumele datorate bugetului de stat drept taxe speciale se calculează în lei, după cum urmează: …

(4) Nivelul coeficienţilor de corelare şi de reducere a taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 5 care face parte integrantă din prezentul titlu.

(5) Vechimea autoturismului/autovehiculului rulat se calculează în funcţie de data fabricării acestuia.

Art. 214/2 - Taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.

 Art. 2143. - Sunt scutite de plata taxelor speciale autoturismele, atunci când sunt:

a) încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare;

b) provenite din donaţii sau finanţate direct din împrumuturi nerambursabile, precum şi din programe de cooperare ştiinţifică şi tehnică, acordate instituţiilor de învăţământ, sănătate şi cultură, ministerelor, altor organe ale administraţiei publice, structurilor patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional, asociaţiilor şi fundaţiilor de utilitate publică, de către guverne străine, organisme internaţionale şi organizaţii nonprofit şi de caritate.”

Din economia textelor redate mai sus, rezultă că taxa de înmatriculare se datorează doar pentru autoturismele noi, ca şi pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state şi reînmatriculate în România, după aducerea lor în ţară şi după data de 1 ianuarie 2007, aceeaşi taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.

În conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunităţii europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare”.

Se constată că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naţionale, ceea ce rezultă din Constituţia României, din jurisprudenţa Curţii de Justiţie Europene, precum şi din prevederile Legii nr. 157/2005.

Astfel, potrivit art. 11 al. 1 şi 2 din Constituţie, „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.

Art. 148 al. 2 şi 4 din Constituţie statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului 2”.

Din prevederile constituţionale citate şi faţă de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.

Chiar dacă statul român a adoptat, prin introducerea art. 214/1-214/3 din Codul fiscal, norme de discriminare fiscală între produsele importate şi cele similare autohtone, se constată că dispoziţiile dreptului comunitar au prioritate faţă de dreptul naţional, în temeiul principiului supremaţiei dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forţă juridică superioară normelor naţionale, chiar şi atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, relua aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic naţional şi de acela al normei comunitare.

Obligativitatea instanţelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată şi prin Hotărârile pronunţate de CJE în cauzele Flaminio Costa v. Enel (15 iulie 1964), precum şi  Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).

Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la intrarea în vigoare a Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanţele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reţinut că „o instanţă naţională ce este chemată, în limitele competenţei sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligaţia de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislaţia naţională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanţa să ceară sau să aştepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituţională”. Aceeaşi obligaţie a judecătorilor naţionali rezultă şi din prev. art. 10 din Tratat.

Este de menţionat că, pe rolul Curţii de Justiţie Europene, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi şi Ilona Nemeth contra autorităţilor ungare, soluţionate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autorităţile române.

În aceste condiţii, este evident că normele interne ce reglementează obligaţia de plată a taxei de primă înmatriculare în România contravin dispoziţiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie şi care încalcă principiul liberei circulaţii a mărfurilor.

Pe cale de consecinţă, tribunalul constată că refuzul pârâtei de a restitui taxa este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerinţele art. 1 al. 1, 2 al. 2 şi 8 al. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, pentru ca reclamanta să se adreseze instanţei de contencios administrativ, în vederea recunoaşterii dreptului pretins şi reparării pagubei.

Pentru considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse, văzând şi prev. art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, tribunalul va admite in parte acţiunea şi va obliga pârâta la restituirea catre reclamant a sumei de 12.394 lei, precum si la plata dobanzii legale aferente incepand cu data de 20.10.2008 pana la data restituirii efective, impunîndu-se repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamant de la data achitării taxei şi pînă la restituirea efectivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Ia act de renuntarea la judecata primului capat de cerere, privitor la anularea chitantei seria TS2A nr. 9682722/20.10.2008.

Respinge exceptia inadmisibilitatii primului capat de cerere ca ramasa fara obiect.

Respinge exceptia inadmisibilitatii actiunii ca neintemeiata.

Admite actiunea formulată de reclamanta SC E  A  SRL, cu sediul ales în Bucureşti,  , în contradictoriu cu pârâta A  F  P  a O  V , cu sediul în Bucureşti, şi A  F  p  M , cu sediul în sector  , Bucureşti.

 Obliga paratele A  F  P  a O  V  şi A  F  p  M , la restituirea in favoarea reclamantului a sumei de 12.394 lei si a dobanzii legale aferente, incepand cu data de 20.10.2008 si pana la data restituirii efective.

Ia a ct ca nu se solicita cheltuieli de judecata.

Cu recurs in 15 zile de la comunicare.

Pronuntata in sedinta publica azi, 4.01.2011.

Preşedinte, Grefier,

Red. RB/5 ex.

Domenii speta

Spete similare