Evaziune fiscală. Condmanare. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei

ROMÂNIA

DOSAR NR. 56973/3/2011

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A II-A PENALĂ

SENTINŢA PENALĂ NR. 333

Şedinţa publică din data de 14.05.2012

Tribunalul constituit  din:

PREŞEDINTE: MLADIN GOLEA MANUELA

GREFIER: ROTARU AMELIA SOFIA

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti - a fost reprezentat de procuror  ALBOIU MARIA.

Pe rol pronunţarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul LM - trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 23.04.2012, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru datele de 07.05.2012, respectiv 14.05.2012 când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Prin rechizitoriul Parchetului  de pe lângă Judecătoria sectorului 2 Bucureşti întocmit de procuror la data de 10.08.2011 s-a  dispus trimiterea  în judecată, în stare de  libertate a  inculpatului LM sub  aspectul săvârşirii  infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. de art. 9 alin. 1 lit.b din Legea nr. 241/2005, constând  în acea că, inculpatul, în calitate  de  administrator  al SC  A.I.  SRL, în perioada ianuarie 2009-aprilie 2009, a achiziţionat fără  documente  legale cantităţi importante  de mărfuri, a comercializat  aceste  mărfuri la punctul  de lucru  al societăţii  si nu a evidenţiat operaţiunile  comerciale aferente.

Pentru a  se reţine această  situaţie  de fapt, au fost avute în vedere  următoarele  mijloace de probă: Proces verbal de verificare a S.C. A.I. S.R.L din data de 14.04.2009 şi fişele de inventar întocmite de către DGPMB- Serviciul de Investigare a Fraudelor (filele 13-17, 18-51 volum I); înscrisuri depuse de către inculpatul LM şi procesele verbale de primire a acestor documente din data de 07.05.2009 şi 19.05.2009 cuprinzând: stoc faptic al mărfurilor întocmit de către inculpat, O.P. plată contribuţii sociale, declaraţii fiscale, jurnal vânzări, (filele 52-78, 79, 103-105. 117-243 volum I, volumul II, volumul III); Raport de expertiză contabilă judiciară din data de 23.11.2010 (filele 86-101 volum I); Declaraţii martori: SAC din data de 26.08.2010 (fila 113 volum I), SMA din data de 01.09.2010 (fila 114 volum I) şi BLE din data de 02.09.2010 (fila 115 volum I); Răspuns nr. T/716.393/08.12.2010 ANAF şi declaraţii recapitulative (filele 254-265 volum I); Proces verbal de percheziţionare a sistemelor informatice din data de 14.10.2009 şi suport optic al rezultatelor percheziţiei (filele 251-253, 267 volum I); Declaraţii inculpat LM din data de 27.05.2010, 30.03.2011 (filele 109, 110-112 volum I); Fişă de cazier judiciar a  inculpatului LM (volum 1).

Cauza a  fost  înregistrată pe rolul  Tribunalului Bucureşti-sectia a-II-a  Penală sub nr. 56973/3/12. 08. 2011, cu termen  de judecată la  12.09. 2011.

Cu adresa  nr. 839.617/07. 09. 2011 A.N.A.F., în calitate de reprezentantă a  Statului Român a declarat că se  constituie parte  civilă în cauză cu suma  de 377.589 lei reprezentând  prejudiciul cauzat bugetului de stat, solicitând  totodată, ca  prin  hotărîre  să se  dispună obligarea  inculpatului la plata  obligaţiilor  fiscale accesorii, obligaţii  ce vor fi calculate de  către organele de executare competente, subordonate ANAF de la data  rămânerii  definitive a hotărîrii  judecătoreşti.

Totodată, prin înscrisul  anterior  menţionat, partea  civilă a  solicitat  introducerea  în proces, în calitate  de parte responsabilă civilmente, a  SC A.I.  SRL, cerere  admisă  de tribunal , conform  art. 16 C.p.p.

La termenul  din data de 07. 11. 2011, inculpatului i-au fost aduse la  cunoştinţă prevederile  art. 320/1 C.p.p., acesta învederând  faptul  că recunoaşte în totalitate săvârşirea  faptelor pentru care  s-a  dispus  trimiterea  sa în judecată însă contestă  cuantumul prejudiciului, astfel cum acesta a fost calculat de expert în  cursul urmăririi penale, solicitând  aplicarea  prevederilor  art. 320 ind. 1  C.p.p.,  declaraţia inculpatului fiind  consemnată separat  si ataşată la dosarul cauzei.

Motivat de  faptul  că la  acea dată era  lipsă  de procedură cu  partea  responsabilă civilmente, în cauză  s-a  dispus  termen  de judecată la data de 22. 11.  2011 dată  la care  apărătorul  ales  al inculpatului a depus la dosarul cauzei o adresă prin care aduce la cunoştinţa  instanţei încetarea  contractului de asistenţă juridică ( încheiat  cu inculpatul) la data de 21. 11. 2011.

La termenul  din data de 05. 12. 2011,  inculpatul, prin apărătorul său ales, a învederat  faptul că  nu  înţelege  să  beneficieze de disp. art.320 ind 1 C.p.p.  solicitând  efectuarea  unei noi expertize  contabile, pentru  motivele  ce se regăsesc în practicaua  încheierii întocmite  la acea dată, expertiză încuviinţată  de tribunal în raport de  disp. art. 116 C.p.p.  si faţă de principiul egalităţii armelor  astfel  cum jurisprudenţa organelor  de la Strassbourg l-a definit, conform cu care  fiecare parte trebuie  să beneficieze de o posibilitate rezonabilă  de a-şi expune  cauza în faţa  instanţei  în condiţii care  să nu o  dezavantajeze în mod vădit vis-a-vis de partea adversă.

In  vederea lămurii  cauzei  sub toate  aspectele  si aflării adevărului dar şi  pentru respectarea  principiului oralităţii, nemijlocirii  si  contradictorialităţii, Tribunalul a procedat la  audierea martorilor PAC ( fila 68), SMA ( fila 69), BLE, martorii arătând  că îşi menţin declaraţiile  date  în cursul urmăririi  penale  si că marfa  ce se afla  la data  controlului  la etajul II al SC A.I. SRL era vândută în regim outlet, practicându-se  un discount  de 70%.

Analizând  conţinutul  mijloacelor  de  probă administrate  în cauză, atât în cursul  urmăririi  penale ( procesul-verbal de verificare, Proces verbal de verificare a S.C. A.I. S.R.L din data de 14.04.2009 şi fişele de inventar întocmite de către DGPMB- Serviciul de Investigare a Fraudelor (filele 13-17, 18-51 volum I); înscrisuri depuse de către inculpatul L.M. şi procesele verbale de primire a acestor documente din data de 07.05.2009 şi 19.05.2009 cuprinzând: stoc faptic al mărfurilor întocmit de către inculpat, O.P. plată contribuţii sociale, declaraţii fiscale, jurnal vânzări, (filele 52-78, 79, 103-105. 117-243 volum I, volumul II, volumul III); Raport de expertiză contabilă judiciară din data de 23.11.2010 (filele 86-101 volum I); Declaraţii martori: SAC din data de 26.08.2010 (fila 113 volum I), SMA din data de 01.09.2010 (fila 114 volum I) şi BLE din data de 02.09.2010 (fila 115 volum I); Răspuns nr. T/716.393/08.12.2010 ANAF şi declaraţii recapitulative (filele 254-265 volum I); Proces verbal de percheziţionare a sistemelor informatice din data de 14.10.2009 şi suport optic al rezultatelor percheziţiei (filele 251-253, 267 volum I); Declaraţii inculpat LM din data de 27.05.2010, 30.03.2011 (filele 109, 110-112 volum I) şi în faza  cercetării judecătoreşti ( rapoarte  de expertiză contabilă, declaraţiile  martorilor,  declaraţiile  inculpatului), Tribunalul  reţine  următoarea  situaţie de fapt:

În data de 14.04.2009, în urma informaţiilor operative care indicau existenţa unor nereguli privind înregistrarea facturilor, precum şi modul de evidenţiere şi plata a obligaţiilor faţă de bugetul de stat de către SC A.I. SRL, DGPMB- Serviciul de Investigare a Fraudelor a desfăşurat un control la punctul de lucru al S.C. A.I. S.R.L. din Bucureşti, str. George Călinescu, nr.13, Sector 1.

Cu ocazia, verificărilor efectuate, consemnate în procesul verbal din data de 14.04.2009 (filele 13-51, vol I), s-au stabilit următoarele: S.C. A.I. S.R.L. are sediul social declarat în …………, fiind înregistrată la O.R.C.M.B. sub nr. -----------------, având C.U.I. ---------------. Obiectul principal de activitate al societăţii este „comerţul cu amănuntul al îmbrăcămintei, în magazine specializate", având COD CAEN --------.  In perioada ianuarie - aprilie 2009, de administrarea societăţii comerciale s-a ocupat exclusiv  inculpatul LM.

La punctul de lucru din ---------------- activitatea societăţii se desfăşura în două magazine amenajate la etajul 1 şi la etajul 2 al imobilului. In incinta celor 2 magazine se comercializează îmbrăcăminte, încălţăminte şi accesorii, produsele fiind etichetate cu mărci cunoscute, precum D&G, Prada, Cavali. In momentul verificării acestor magazine au fost prezenţi administratorul societăţii, LM şi numiţii BLE, SMA, PAC şi PRI. Societatea comercială beneficiază de un spaţiu compus din 3 camere la etajul 1 al imobilului, dintre care o cameră pentru expunerea mărfurilor şi 2 camere pentru depozitarea stocului de mărfuri şi din 2 camere la etajul 2, dintre care o cameră pentru expunerea mărfurilor şi o cameră pentru depozitarea stocului de mărfuri.

Cu ocazia verificării din data de 14.04.2009, administratorul societăţii a susţinut că nu deţine documente care să certifice autenticitatea mărfurilor, că furnizarea produselor din Italia se efectuează ca urmare a contactului direct sau prin intermediul internetului cu comercianţii străini, că nu există un contract scris între societăţile contractante iar plata se face prin intermediul conturilor bancare, anterior livrării mărfurilor. In ceea ce priveşte livrarea efectivă a bunurilor inculpatul LM a declarat că aceasta se face prin intermediari, de regulă prieteni de-ai săi. In acelaşi timp administratorul societăţii a prezentat ca documente justificative: factura nr. 1 din 31.01.2009 emisă de ……. SRL Italia în valoare de 13.775,06 euro şi documentul de transport aferent acestei facturi, factura proformă nr. 1.19 din data de 22.09.2008 emisă de ……. în valoare de 47.545 euro, un packing list aferent facturii nr.13 din 19.01.2009, un număr de patru facturi externe, cu antetul furnizorului tăiat, documente din care reieşea doar tipul produsului. Pe facturile prezentate nu figura decât denumirea generică a produsului şi un cod fără alte menţiuni ce ar fi putut duce la identificarea şi individualizarea bunurilor.

In ceea ce priveşte modalitatea de recepţie şi înregistrare a bunurilor în evidenţele societăţii s-a stabilit că în momentul recepţionaţii se introduce în computerul societăţii denumirea produsului, marca, preţul, numărul de bucăţi şi codul de bare al magazinului generat printr-un generator de coduri ataşat sistemului PC. De asemenea s-a stabilit că magazinul de la etajul al 2-lea vindea produse din colecţiile anterioare, în sistem outlet, cu anumite reduceri iar magazinul de la etajul 1 vindea produsele la preţ integral. Produsele aveau aplicate atât preţul în lei cât şi preţul în euro, pentru a evita pierderile datorate fluctuaţiilor de schimb valutar, dar plata de către cumpărători se efectua cu preponderenţă în lei. Fiind analizate produsele s-a stabilit că acestea aveau inscripţionat pe etichete codul de bare din fabrică şi codul de bare al magazinului.

Fiind stabilite aceste elemente a fost efectuat stocul faptic al societăţii la momentul controlului, defalcat pe fiecare magazin în parte, întocmindu-se un tabel detaliat cu toată marfa existentă în magazin, tabel ce conţine pentru fiecare produs în parte denumirea produsului, marca, codul, preţul şi numărul de bucăţi existente (filele 18-51).

In data de 19.05.2009, inculpatul LM a prezentat registrul de casă aferent perioadei ianuarie-martie 2009, jurnalul de vânzări, jurnalul de cumpărări, registrul jurnal şi balanţe de verificare aferente perioadei ianuarie-martie 2009. Pe baza acestor documente s-a stabilit că la data de 01.01.2009 exista un stoc de 476.045 lei, în perioada ianuarie-aprilie 2009 s-au efectuat achiziţii în valoare de 366.082 lei, rezultând un stoc scriptic de 842.127 lei. Având în vedere adaosul comercial de 100% practicat stocul a fost dublat la valoarea de 1.684.254 lei. Vânzările efectuate în perioada ianuarie-aprilie 2009, în cuantum de 104.137 lei au fost scăzute din stocul scriptic stabilit, reieşind un stoc final de 1.580.117 lei. Procedându-se la efectuarea stocului faptic prin calcularea valorii mărfurilor identificate la societate în 14.04.2009, s-a stabilit că valoarea acestuia este de 2.525.747 lei. Comparându-se valorile celor două stocuri, a rezultat că societatea avea un plus de marfa în valoare de 945.630 lei, care nu era acoperită prin documente justificative (facturi de achiziţie), (fila 79)

La momentul întocmirii procesului verbal din data de 19.05.2009 şi cu prilejul audierii inculpatului acesta a declarat faptul că, la momentul efectuării inventarierii, unele produse au fost menţionate în anexă cu preţul de achiziţie din Italia fară discount şi nu cel  pe care îl practica în realitate societatea. Ulterior inculpatul LM a întocmit un al doilea stoc faptic, prezentând aceleaşi caracteristici ca şi stocul faptic din data de 14.04.2009 (filele 52-78). Prin însumarea preţurilor trecute în acest stoc faptic a rezultat că valoarea mărfurilor inventariate la 14.04.2009 este în sumă de 2.518.521 lei, adică cu 7226 lei mai mică decât suma stabilită de organele de poliţie prin procesul verbal din 19.05.2009 (2.525.747 lei - 2.518.521 lei = 7.226 lei).

Fiind audiaţi martorii SAC, la data de 26.08.2010 (fila 113), SMA, la data de 01.09.2010 (fila 114) şi BLE, la data de 02.09.2010 (fila 115) s-a stabilit că marfa de la etajul 2 se comercializa în sistem oulet, practicându-se discount-uri între 50% şi 70%.

In cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile pentru clarificarea modului în care a fost săvârşită infracţiunea şi a prejudiciului creat, expertiză ce a avut în vedere valoarea stocului faptic astfel cum a fost determinată de către inculpat şi elementele care au reieşit din ancheta penală în ceea ce priveşte modalitatea de comercializare a mărfurilor (filele 86-101). În ceea ce priveşte valoarea stocului faptic s-a constatat că suma iniţială de 1.354.274 lei stabilită de învinuit era eronată deoarece învinuitul nu efectuase calculul şi pentru ultimele şapte pagini din stocul faptic întocmit de acesta, aspect ce nu a fost contestat, fiind vorba de o eroare materială. Ulterior, când a fost refăcut calculul de către expert, s-a constatat că suma este de 2.518.521 lei.

În urma efectuării expertizei s-au stabilit aceleaşi date privind înfiinţarea şi funcţionarea SC A.I. SRL ca cele reţinute de către organele de urmărire penală. In ceea ce priveşte modalitatea de organizare a evidenţei contabile s-a stabilit că societatea nu a înregistrat, calculat, plătit şi întocmit deconturi TVA, declaraţii privind impozitul pe profit şi cele privind reţinerile la sursă iar evidenţa contabilă nu a fost organizată şi ţinută în baza unui contract de prestări servicii, culpa pentru aceste nereguli aparţinând în mod exclusiv inculpatului LM. (fila 89)

În ceea ce priveşte circuitul comercial al mărfurilor în perioada 01.01.2009-30.04.2009 s-a stabilit că au fost efectuate aprovizionări din spaţiul intracomunitar în valoare de 367.485,90 lei pentru care există documente justificative, mărfurile au fost vândute prin magazin, prin casa de marcat fiscală, fiind valorificate bunuri în valoare de 353.434 lei, inclusiv TVA. (fila 90)

Prin expertiză s-a stabilit că stocul scriptic la data de 14.04.2009 era în cuantum de 1.234.716 lei, sumă în care este inclus adaosul comercial şi TVA. Din calculele efectuate, a rezultat că S.C. A.I. S.R.L. avea la 14.04.2009 un plus de mărfuri în valoare de 1.283.805 lei (2.518.521 lei (stoc faptic) - 1.234.716 lei (stoc scriptic) = 1.283.805 lei/marfa în plus), sumă în care este inclus T.V.A. Pentru stabilirea preţului de vânzare al mărfurilor constatate în plus, la inventarul din 14.04.2009, s-a efectuat calculul cu un adaos comercial de 70% stabilit ca urmare a comparării mărfurilor valorificate anterior de societate comisioane ce se regăsesc în notele de intrare-recepţie, unde a fost calculat comisionul. Acest comision de 70% este un comision mediu, întrucât unele produse s-au vândut cu un comision mai mic (50%), iar altele cu un comision mai mare (100%). (filele 90-92)

La această sumă de 1.283.805 lei reprezentând valoarea mărfii pentru care nu există documente justificative în cursul expertizei a fost calculat impozitul pe profit şi T.V.A.-ui, datorate bugetului de stat, astfel:

1.283.805 : 119% = 1.078.828 lei baza de impunere

1.078.828 lei x 19% = 204.977 lei, T.V.A.

1.078.828 lei x 16% = 172.612 lei impozit pe profit.

In urma acestor calcule s-a constatat o valoare a prejudiciul creat de S.C. A.I. S.R.L. bugetului de stat de 377.589 lei, reprezentând T.V.A. (204.977 lei) şi impozit pe profit (172.612 lei), (filele 91-92).

Aceiaşi valoare a prejudiciului a  fost stabilită si de expertul desemnat în cauză de către  instanţă si anume d-na Muscă Anca, în faza cercetării judecătoreşti, astfel cum  rezultă  din raportul  de  expertiză  contabilă  depus la dosar pentru termenul de judecată  din data de 27.02. 2012.

La acest  raport  de expertiză contabilă inculpatul, prin  apărător  ales,a  formulat obiecţiuni  raportate  la  împrejurarea  că expertul MA nu a avut în vedere, la realizarea expertizei, declaraţiile  martorilor BL, PAC şi SMA, aceştia  menţionând aplicarea pentru  produsele  vândute la etajul II al magazinului un discount de 70 %; pentru  considerentele  menţionate în practicaua  încheierii  din data de 22. 03. 2012, instanţa a dispus efectuarea  unui supliment  de expertiză în sensul menţionat în încheierea  arătată, supliment ce a fost întocmit  de acelaşi expert şi depus la dosar pentru  termenul  din data de 23.04. 2012.

Cu privire la  cele  două  rapoarte  de expertiză contabilă ( cel întocmit  în cauză în cursul  urmăririi penale de expert contabil BD  si cel întocmit  în faza  cercetării  judecătoreşti  de expert contabil MA)  conţinând  concluzii  similare  cât priveşte  cuantumul  sumei  datorate de inculpat  si partea  responsabilă civilmente pentru plusul  de marfă constatat în baza  verificării organelor  de control, sume  ce reprezintă  valoare TVA si impozit  pe profit datorate  bugetului de stat ( în total 377.589 lei) si suplimentul la raportul  de expertiză contabilă  efectuat în cursul  cercetării judecătoreşti,  Tribunalul  va reţine  concluziile  primelor două  rapoarte  si va  înlătura  suplimentul la raport  pentru  următoarele  considerente:

Ceea  ce s-a  contestat  de  către  inculpatul ML încă de la data  de 07.11. 2011, data  audierii  sale iniţiale,  dată la  care acesta a  declarat că recunoaşte  în totalitate comiterea  faptelor  pentru care  s-a  dispus  trimiterea  sa în judecată, a constat în cuantumul  sumei  stabilite  de expert  ca  reprezentând  TVA si impozit  pe  profit pentru  plusul  de mărfuri, susţinându-se că la  calcularea  acestei sume, pentru mărfurile  existente  la  data  controlului  la  cel de-al doilea etaj al SC A.I. SRL  nu a fost avut în vedere discountul de 70% aplicat la  vânzare.

Tribunalul observă că, într-adevăr din declaraţiile  date de  martorii BL, PAC si SMA, atât  în cursul urmăririi penale, cât  şi în faza  cercetării  judecătoreşti, rezultă că pentru produsele vândute la etajul II al  societăţii se practica, la data  controlului,  un discount  de 70%, declaraţii  ce vin  în  sprijinul  susţinerii  inculpatului în acelaşi sens,  reducere  specifică modalităţii  de vânzare în sistem „outlet”.

Totodată, Tribunalul  din  analiza  celor  două rapoarte  de  expertiză contabilă  dar si a suplimentului la cel  de-al  doilea raport,  coroborat  cu  înscrisurile  aflate  la dosar, că  deşi vânzarea  de produse în sistem „ outlet” este o vânzare cu  amănuntul  cu reducere  de preţ, în documentele  de casă  si  documentele  contabile din  perioada ianuarie –martie 2009, ataşate la  dosarul  cauzei (  bonuri fiscale, documente justificative ale  registrului de  casă) nu  sunt înregistrate  reduceri de preţ; astfel spus,  din documentele  contabile aflate  la dosarul  cauzei nu rezultă  că s-au aplicat reduceri de preţ.

Cu toate acestea , vânzarea produselor  de la etajul II al  societăţii în sistem „outlet” , ca  situaţie  de fapt  reală  este  confirmată, aşa cum am  arătat, de  declaraţiile martorilor si cele date de inculpat în ambele  faze  ale  procesului (urmărire penală  si  cercetare  judecătorească  pînă la acest moment), astfel că instanţa va reţine  ca dovedită această împrejurare.

Insă,  pentru a  înlătura  suplimentul la raportul  de expertiză contabilă aflat la dosar, tribunalul are în vedere faptul  că, atât expertiza  efectuată în cursul  urmăririi penale  cât şi cea  efectuată de  expert contabil MA , au avut în vedere  valoarea  stocului  faptic astfel  cum aceasta a fost determinată de inculpat în cursul urmăririi  penale,  inculpatul personal calculând această valoare  prin  reţinerea  preţurilor de  vânzare a mărfurilor  aflate la etajul II al  societăţii cu  discountul  de 70%  practicat.

Astfel, dacă valoarea  stocului  faptic  stabilită  de organele de urmărire  penală prin calcularea  valorii mărfurilor identificate la societate în data de 14. 04. 2009 a  fost de 2.525.747 lei, aceiaşi  valoare calculată  de inculpat  cu reţinerea  preţurilor  produselor de la etajul II cu discountul practicat a  fost  de 2.518.521 lei, această din urmă valoare fiind  reţinută  si de  cei doi experţi.

Reţinând  suplimentul  la raportul  de expertiză contabilă  ar însemna să se reţină  de două ori discountul de 70% practicat  de societate  ceea  ce nu  ar fi  nici legal si nici  conform  situaţiei de fapt reale.

De altfel, chiar  inculpatul  menţionează în cursul  urmăririi  penale (  fila 78 verso VOL I) următoarele: „ Aceste  sume (  reprezentând  cumularea  tuturor preţurilor produselor reprezentând stocul  faptic la  data de 14.04. 2009-2.518.521 lei n.i.) au fost  calculate  de mine întrucât la momentul  controlului nu au fost  aplicate  discounturile la preţurile  de la etajul 2- respectiv outlet”,  menţiune făcută  de inculpat  la data de 17. 11. 2010.

In drept

Fapta  inculpatului LM care, în calitate de administrator al SC A.I. SRL, în perioada ianuarie 2009- aprilie 2009, a achiziţionat fără documente legale cantităţi importante de mărfuri, a comercializat aceste mărfuri la punctul de lucru al societăţii şi nu a evidenţiat operaţiunile comerciale aferente întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Conform dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 este incriminată omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii în actele contabile sau în alte documente legale, a operaţiunilor economice efectuate sau a veniturilor realizate în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 sunt aplicabile oricărei persoane care are obligaţia de a urma un anumit regim contabil impus de lege. Raportat la acest fapt, subiectul activ al infracţiunii este calificat, calitatea specială cerută acestuia fiind cea de persoană obligată să conducă evidenţe financiar contabile.

Prin raportare la dispoziţiile Codului fiscal şi ale Legii nr. 82/1991 obligaţia de a ţine evidenţele financiar-contabile revine contribuabilului, prin contribuabil înţelegându-se conform art. 2 din Legea nr. 241/2005 şi art. 17 alin. (2) din C. proc. fisc. orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat. Raportat la subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 sfera noţiunii de contribuabil se reduce, norma fund aplicabilă doar contribuabilului datorând impuneri în sistem real. In concret obligaţia de a conduce evidenţele contabile şi fiscale este exercitată personal de către contribuabil sau este delegată unei persoane fizice sau juridice. In cauză, inculpatul, în calitate de administrator al SC A.I. SRL, avea obligaţia de a conduce evidenţe financiar contabile în partidă dublă. Inculpatul avea calitatea de gerant de drept al societăţii SC A.I. SRL iar infracţiunea îi este imputabilă deoarece era singura persoană care avea atribuţii de gestionare a patrimoniului persoanei juridice, el având controlul asupra situaţiei de fapt şi de drept relevante fiscal. Efectuarea unei operaţiuni sau realizarea unui venit este atribuţia exclusivă a gerantului iar evidenţierea, în sensul legii penale, nu presupune simpla înregistrare a operaţiunii, ci evidenţierea acesteia în scopul de a produce efecte juridice proprii acestei operaţiuni, de drept comercial, societar sau fiscal.

Subiectul pasiv al infracţiunii este instituţia publică beneficiară a veniturilor fiscale eludate, în speţă ANAF.

Sub aspectul laturii obiective, premisa infracţiunii de evaziune fiscală în modalitatea indicată anterior constă în efectuarea de operaţiuni comerciale sau realizarea de venituri de către făptuitor. Operaţiunile comerciale vizate de norma de incriminare cuprind faptele de comerţ, astfel cum sunt ele enumerate în art. 3 C. com., actele de comerţ şi celelalte operaţiuni supuse evidenţierii în contabilitate. Prin venituri realizate se înţelege venitul realizat din orice sursă, care este supus impunerii conform Codului fiscal. Venitul se consideră realizat la data naşterii dreptului de creanţă al contribuabilului contra unui debitor, şi nu la data plăţii, plata fiind doar o modalitate de stingere a creanţei. În cauză, din coroborarea declaraţiilor inculpatului cu concluziile raportului de expertiză contabilă şi cu constatările consemnate în procesul verbal de verificare s-a stabilit că inculpatul a efectuat operaţiuni comerciale, achiziţionând în repetate rânduri produse textile şi încălţăminte, plătind aceste bunuri şi oferindu-le apoi spre vânzare în magazinele situate în …………….. astfel încât situaţia premisă cerută de lege este îndeplinită.

Elementul material al infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 constă în omisiunea de a evidenţia, în tot sau în parte, operaţiunile comerciale efectuate sau veniturile realizate. Având în vedere situaţia premisă de existenţă a unor operaţiuni comerciale efectuate sau a unor venituri realizate de către făptuitor, contribuabilul personal sau presupusul contabil are obligaţia de a evidenţia operaţiunea sau venitul.

Neevidenţierea se raportează, în sensul legii penale, la acte contabile sau alte documente legale, înţelegând prin acestea toate documentele legale întocmite în activitatea de ţinere a evidenţei contabile şi fiscale. Sunt acte contabile sau alte documente legale: formularele unice pe economie, cu regim juridic de document justificativ, registrele contabile, exclusiv cele obligatorii, situaţiile financiare recapitulative şi declaraţiile fiscale. Aceste înscrisuri au un regim strict de întocmire pe fond şi pe formă şi de arhivare, lipsa unui element din conţinutul unui document legal nefiind de natură să vicieze existenţa lui atât timp cât caracterul infracţional al operaţiunii nu derivă din eroarea scriptică.

Evidenţierea unei operaţiuni efectuate sau a unui venit realizat presupune mai multe etape: întocmirea documentului justificativ, înregistrarea documentului justificativ, sintetizarea operaţiunilor efectuate şi completarea declaraţiilor fiscale. Evidenţierea pentru orice operaţiune sau venit este rezultatul unor consemnări succesive în acte de natură diferită, ansamblul înregistrărilor cu privire la acea operaţiune sau acel venit realizând conţinutul obligaţiei de evidenţiere. Iniţial, operaţiunea efectuată sau venitul realizat presupune întocmirea sau receptarea unui document justificativ: factură, bon de consum, bon de primire, notă de recepţie, chitanţă, stat de salarii, proces verbal de recepţie. Pe baza acestui document se efectuează înscrierea operaţiunii în registrele contabile ale societăţii. Pe baza acestor registre contabile se întocmesc, la finele perioadei fiscale (lunar, trimestrial sau anual) situaţiile financiar-contabile recapitulative iar ulterior, pe baza situaţiei financiare recapitulative, contribuabilul depune declaraţia fiscală, la termenele indicate de lege. Faţă de aceste etape se analizează elementul material al infracţiunii de evaziune fiscală în modalitatea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Astfel, omisiunea de a evidenţia poate să fie totală sau parţială, în noţiunea de neevidenţiere fiind inclusă şi inexistenţa actului contabil. Omisiunea totală presupune ca un contribuabil să omită evidenţierea în contabilitate a tuturor operaţiunilor efectuate sau a tuturor veniturilor realizate. Omisiunea constă fie în neorganizarea unei evidenţe contabile şi fiscale, fie în organizarea unei asemenea evidenţe fară a face nicio înregistrare. În cazul neînregistrării, contribuabilul declară iniţial desfăşurarea activităţii economice, cu respectarea condiţiilor speciale privind autorizarea sau funcţionarea, însă omite să evidenţieze şi să declare venitul impozabil. Astfel comerciantul este înregistrat din punct de vedere fiscal şi are exercitată opţiunea pentru impozitarea în regim real dar nu conduce evidenţa contabilă şi fiscală şi nu depune declaraţia de venit estimat pentru perioada fiscală următoare, în scopul de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale. Omisiunea de a evidenţia are caracter permanent, atunci când contribuabilul nu face nicio operaţiune de evidenţiere contabilă de la data începerii activităţii şi are caracter temporar dacă nu a face nicio evidenţiere pentru o anumită perioadă de timp.

Elementul material al infracţiunii implică patru inacţiuni: neîntocmirea documentului justificativ, neînregistrarea documentului justificativ, neîntocmirea situaţiei financiare anuale şi nedepunerea declaraţiei fiscale în ipoteza în care contribuabilul ignoră integral obligaţiile sale financiar contabile. Infracţiunea are caracter continuu, se consumă la data efectuării unei operaţiuni neevidenţiate şi se epuizează la data încetării activităţii infracţionale.

Raportat la infracţiunea cercetată în prezentul dosar penal, din coroborarea concluziilor expertizei contabile cu inventarul întocmit de către organele de urmărire penală, cu declaraţia  inculpatului şi procesul verbal de verificare precum şi raportat la documentele depuse la dosar s-a constatat faptul că inculpatul, cu titlu de uzanţă, nu a ţinut o evidenţă contabilă care să poată produce efecte juridice, nu a depus declaraţiile justificative şi nu a înregistrat operaţiunile comerciale efectuate. Raportat la perioada ianuarie-aprilie 2009, s-a stabilit faptul că inculpatul nu a deţinut nici un act de provenienţă şi nici un act justificativ pentru mărfurile introduse în magazin, nu le-a evidenţiat în nici un act contabil şi nu a întocmit situaţiile şi documentele fiscale. Momentul final al activităţii ilicite a fost determinat de intervenţia organelor de urmărire penală şi de cercetarea inculpatului în prezentul dosar penal.

Urmarea imediată constă în diminuarea sarcinii fiscale a contribuabilului, infracţiunea existând de la data exigibilităţii obligaţiei fiscale, indiferent de termenul de scadenţă a acesteia, între activitatea ilicită a făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe un raport de cauzalitate direct, în acest sens diminuarea sarcinii fiscale fiind efectul omisiunii de evidenţiere a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

Sub aspectul laturii subiective infracţiunea de evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 se comite eu intenţie directă calificată prin scop. Scopul săvârşirii infracţiunii este sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Din analiza actelor dosarului se constată că inculpatul LM a acţionat cu intenţie directă, activitatea sa ilicită având o întindere mare în timp, acesta cunoscând faptul că mărfurile nu pot fi individualizate şi nu se pot percepe obligaţiile financiar-fiscale în lipsa evidenţierii lor în contabilitate.

Inculpatul, prin  apărătorul său ales, a  solicitat  aplicarea  disp. art. 10  din  Legea nr. 241/2005, în raport de valoarea prejudiciului, astfel cum  aceasta a  fost stabilită prin suplimentul la raportul  de expertiză  contabilă, si pe  cale de consecinţă, dispunerea  unei  sancţiuni administrative.

Tribunalul  constată că în  cauză  nu sunt incidente  prevederile  legale menţionate  pentru  considerentele ce urmează:

Astfel, cât  priveşte  suplimentul la raportul  de expertiză contabilă, pentru  argumentele  dezvoltate  la  secţiunea „ Situaţia  de fapt”,  acesta a  fost înlăturat , valoarea prejudiciului creat urmare  faptei inculpatului fiind  de 377.589 lei reprezentând  TVA (204.977 lei ) si impozit  pe  profit ( 172.612 lei), valoare ce  depăşeşte  suma  de 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale si care  ar conduce  la aplicarea  unei sancţiuni administrative, care se înregistrează în cazierul  judiciar.

Pe de altă parte,  conform art. 10  alin. 1  din Legea nr. 241/2005 „ în cazul  săvârşirii unei infracţiuni  de evaziune  fiscală  prevăzute de prezenta lege, dacă în  cursul  urmăririi  penale sau al judecăţii, pînă la  primul termen  de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral  prejudiciul  cauzat, limitele pedepsei  prevăzute  de lege pentru fapta  săvârşită  se reduc la jumătate. Dacă  prejudiciul cauzat si recuperat în aceleaşi  condiţii  este  de pînă  la 100.000 euro, în echivalentul  monedei  naţionale, se poate aplica pedeapsa  cu amendă. Dacă prejudiciul  cauzat  si recuperat în aceleaşi condiţii este  de pînă la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se  înregistrează în cazierul judiciar”.

Ori, în prezenta  cauză, nu numai  că valoarea  prejudiciului  creat urmare  săvârşirii  faptei de către inculpat  este mai mare  de 50.000 euro dar indiferent  de suma  pe care inculpatul  apreciază  că o  datorează statului  acesta  nu a  înţeles să o  achite  nici în cursul  urmăririi penale  si nici pînă la primul  termen de judecată,  astfel încât,dispoziţiunile  art. 10 din Legea nr. 241/2005  nu  sunt incidente  în cauză.

Referitor la  susţinerea  inculpatului, prin apărător ales, în sensul că fapta  sa nu  constituie infracţiune  nefiind  prevăzută de legea  penală  (  sens în  care a  solicitat  achitarea sa în temeiul  disp. art. 11 pct. 2  lit a C.p.p. comb. cu  art.10 lit b C.p.p.) întrucât „ plusul în gestiune” nu poate fi  privit  ca infracţiune , tribunalul o priveşte  ca neîntemeiată, fapta  inculpatului  constând  în omisiunea  evidenţierii în actele  contabile  ori în alte  documente legale, a  operaţiunilor  comerciale  efectuate  sau a  veniturilor realizate, faptă  prev.  de art. 9 alin. 1 lit b din Legea nr. 241/2005, ale  cărei elemente  constitutive  au fost analizate de instanţă în prezenta secţiune  si nu de creare  de plusuri în gestiune  astfel  cum inculpatul  susţine.

La  realizarea procesului  de individualizare a pedepsei ce se  va aplica  inculpatului vor  fi  avute în  vedere  criteriile  generale prev. de art. 72  Cod penal, limitele  de pedeapsă prevăzute de lege (de la 2 ani la 8 ani), circumstanţele  de fapt  si modul  concret  de comitere a  acesteia ( astfel  cum au fost descrise  la  Secţiunea „ Situaţia de fapt”), circumstanţele  vizând  persoana  inculpatului.

Lipsa  antecedentelor  penale ce relevă o bună  conduită a  inculpatului  anterior  comiterii  faptei pentru care se va  dispune  condamnarea acestuia prin  prezenta, conduita acestuia pe  parcursul  desfăşurării procesului pînă la acest moment, faptul  că are  un loc de muncă  ce-i  permite obţinerea de venituri în mod  licit, împrejurarea  că inculpatul  este  absolvent  de studii superioare ce  creează premisa conştientizării de către inculpat a  gravităţii faptei sale si evitarea  comiterii de fapte penale  pe viitor sunt  tot  atâtea  elemente  ce conduc  instanţa  la  concluzia că scopul  pedepsei poate  fi atins  chiar  fără  executarea  acesteia, că pronunţarea  condamnării  constituie un avertisment  pentru inculpat  si acesta  nu va mai săvârşi infracţiuni astfel că,  se va face  aplicaţiunea  prevederilor  art. 81  C.p., dispunându-se suspendarea  condiţionată a  executării  pedepsei pe o durată a termenului  de încercare  calculată  conform  art. 82 C.p.

Va atrage atenţia  inculpatului  asupra  disp. art. 83 C.p. privitoare  la  revocarea în cazul  săvârşirii  unei  infracţiuni.

Referitor la  pedeapsa accesorie  si  cea  complementară, tribunalul se va raporta la  Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, la Protocoalele Adiţionale şi la jurisprudenţa CEDO în materie ( ex. cauzele Hirst c. Marii Britanii, Sabău şi Pîrcălab c. României s-a) care  în conformitate  cu art. 11 alin. 2 şi la art. 20 din Constituţie fac parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenţiei de către  România prin Legea nr. 30/1994, dar şi la decizia nr. 74/2007 pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea  recursului în interesul legii.

Curtea  Europeană a  Drepturilor Omului a  apreciat  că nu trebuie  să se  realizeze o aplicare  automată, în temeiul  legii, a pedepsei accesorii a dreptului de a  vota, întrucât  astfel se încalcă art. 3 din Primul Protocol adiţional.

Faţă  de jurisprudenţa Curţii Europene în  materie,  Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au pronunţat în acelaşi sens în soluţionarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. LXXIV(74)/2007, stabilind că dispoziţiile  art. 71 C.p. referitoare la  pedepsele  accesorii se interpretează în sensul că  interzicerea  drepturilor  prevăzute  de art. 64 lit.a  teza I C.p. nu se va  face în mod automat, prin  efectul legii, ci se va supune  aprecierii instanţei , în funcţie de criteriile  înscrise în art. 71 alin. 3 C.p.

 În prezenta  cauză, faţă  de natura faptelor săvârşite de inculpat, Tribunalul apreciază că nu se justifică şi interzicerea  dreptului de a alege,  prevăzut de art. 64 alin.1 lit.a teza I din  Codul  penal, nefiind proporţională faţă  de scopul limitării acestui drept.

Restrângerea exerciţiului drepturilor şi  libertăţilor poate fi dispusă doar dacă este necesară, iar o astfel de măsură trebuie să fie proporţională cu situaţia  care a  determinat-o. O aplicare automată a pedepsei  accesorii a dreptului de a vota, încalcă atât principiul proporţionalităţii cât  si art.3 din  Primul Protocol  adiţional.

Referitor la  sumele  solicitate de  ANAF reprezentând prejudiciul  cauzat  bugetului  de stat de inculpat prin  fapta  comisă,  având în vedere  mijloacele de probă administrate în cauză, menţionate la secţiunea „ Situaţia de fapt” din cuprinsul cărora rezultă  caracterul cert  al acestuia  si cuantumul, Tribunalul faţă de disp. art. 346 C.p.p.  si art. 14 C.p.p., va admite  acţiunea  civilă  promovată şi va obliga  inculpatul  si partea  responsabilă civilmente SC A.I. SRL, în solidar, la plata sumei totale de 377.589 lei, din care suma de 204.977 lei reprezintă T.V.A., iar suma de 172.612 lei impozit pe profit precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii, obligaţii ce vor fi calculate de către organele de executare subordonate ANAF de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Cât priveşte obligativitatea  luării măsurilor  asiguratorii în cazul în care s-a  săvârşit o infracţiune  prevăzută de Legea nr. 251/2005 ( art. 11 din  lege), Tribunalul  constată  că urmare  verificărilor  efectuate de  organele  de urmărire  penală s-a  stabilit că inculpatul  nu deţine  bunuri asupra  cărora  să se  poată institui  măsuri  asigurătorii (  fila 8 VOL I dup).

Referitor la  menţiunea  ce se regăseşte la  fila 9 a  rechizitoriului întocmit în cauză  si anume „ având în vedere  cele  consemnate în procesul-verbal  din data de 14. 04. 2009  si faptul  că bunurile  găsite  cu ocazia  controlului la punctul  de lucru  al SC A.I. SRL  nu aveau acte  de provenienţă, instanţa urmează a  se pronunţa  cu privire la bunurile  lăsate  în custodia  inculpatului LM în data de 14. 04. 2009”, Tribunalul  constată din analiza procesului-verbal aflat la  fila 13-17 VOL I dup că la data de 14.04. 2009, DGPMB- Serviciul  de Investigaţii a Fraudelor a  lăsat în custodia  inculpatului întreaga  cantitate  de marfă identificată  de acesta  pînă la  momentul  prezentării  de către inculpat a  documentelor  societăţii, documente ( registru de casă, jurnal de vânzări, jurnal  de  cumpărări,  registru –jurnal  si  balanţe  de verificare) prezentate de acesta  la data de 19.05. 2009, dată la care organele  de urmărire  penală n-au instituit  nici o măsură  cu privire  la  bunurile în cauză, astfel încât  la  acest moment, practic Tribunalul nu are  asupra a  ce se pronunţa.

 În baza art.191 C.p.p.va  obliga inculpat la plata sumei de 4500 lei cheltuieli judiciare către  stat (din care suma de 4000 lei reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăriri penale astfel cum rezultă din dispozitivul rechizitoriului).

PENTRU  ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art.9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005 condamnă pe inculpatul LM la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art.9 alin.1 din Legea 241/2005 comb. cu art.65 C.p. aplică inculpatului LM pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza II-a şi lit.b C.p. pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei.

Face aplicarea art.71, 64 alin.1 lit.a teza a-II-a şi lit.b C.p. ( ca pedeapsă accesorie).

În baza art.81 C.p. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată a termenului de încercare de 4 (patru) ani calculată conform art.82 C.p.

Conform art.71 alin.1 ultim C.p. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art.83 C.p. privitoare la revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

În baza art.346 C.p.p. şi art.14 C.p.p.

Admite acţiunea civilă promovată de A.N.A.F. şi obligă inculpatul LM şi  partea responsabilă civilmente S.C. A.I. SRL, în solidar, la plata către partea civilă A.NA.F. ( pentru statul român) a sumei totale de 377.589 lei reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat de inculpat, prin fapta comisă, din care suma de 204.977 lei reprezintă T.V.A., iar suma de 172.612 lei impozit pe profit precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii, obligaţii ce vor fi calculate de către organele de executare subordonate ANAF de la data rămânerii definitive de condamnare.

În baza art.192 C.p.p. obligă inculpatul LM la plata sumei  de 4500 lei cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 4000 lei reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăriri penale astfel cum rezultă din dispozitivul rechizitoriului). 

Cu apel în 10 zile de la pronunţare pentru procuror şi de la comunicare pentru părţi ( inculpat, parte responsabilă civilmente, parte civilă).

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14.05.2012.

PREŞEDINTE, GREFIER,

MLADIN GOLEA MANUELAROTARU AMELIA-SOFIA

9

Domenii speta

Spete similare