Excepţie de neconstituţionalitate şi cerere de recuzare formulate concomitent. Ordinea de soluţionare.

 Excepţie de neconstituţionalitate şi cerere de recuzare formulate concomitent. Ordinea de soluţionare.

 Prin încheierea şedinţei publice din 28 ianuarie 2008, pronunţată în dosarul nr. 4171/62/2007 de către Tribunalul Braşov, instanţa a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1 Cod procedură civilă raportate la art. 20 din Constituţia României şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă raportate la dispoziţiile art. 24 alin. 1 şi 2 din Constituţia României.

 Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că excepţiile invocate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, motiv pentru care, în temeiul art. 29 alin. 1 din legea nr. 4771999, astfel cum a fost modificată şi republicată, a respins cererea de sesizare.

 Împotriva acestei încheieri a declarat recurs mandatar contestatorilor.

 În dezvoltarea motivelor de recurs recurenţii, prin mandatar,critică soluţia primei instanţe susţinând că noua formulare a Legii nr. 47/1992, aşa cum a fost modificată, prin art. 29 alin. 1, lărgeşte cadrul şi cazurile în care se poate invoca excepţia de neconstituţionalitate, ce poate viza atât norme de drept substanţial cât şi norme de drept procesual. În acest context, textele invocate ca fiind neconstituţionale, referitoare la dreptul de apărare şi dreptul la un judecător imparţial, au legătură cu soluţionarea cauzei. Mai mult, prima instanţă a soluţionat cererea de recuzare anterior pronunţării asupra cererii de trimitere a excepţiei de neconstituţionalitate, acest fapt constituind o încălcare gravă a priorităţii soluţionării cererilor formulate în procesul civil.

 Recursul este nefondat.

 Potrivit art. 29 alin. 1 din legea nr. 47/1992 republicată Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

 În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate, invocată de parte trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

 În speţă, contestatorii au formulat concomitent o cerere de recuzare a judecătorilor cauzei şi au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a art. 30 alin. 1 Cod procedură civilă.

 Contrar celor susţinute în motivarea recursului, instanţa nu putea să analizeze cu prioritate excepţia invocată, pentru că, potrivit art. 31 alin. 3 Cod procedură civilă în cursul judecării cererii de recuzare nu se poate face nici un act de procedură.

 În consecinţă, ordinea legală de soluţionare a cererilor formulate de parte a fost respectată de instanţă, care a soluţionat mai întâi cererea de recuzare, şi abia apoi a păşit la examinarea admisibilităţii cererii de trimitere a excepţiei de neconstituţionalitate.

 Pentru că legea instituie în sarcina judecătorului care a fost recuzat o interdicţie de a efectua orice act de procedură, acesta nu poate examina cererea privitoare la excepţia de neconstituţionalitate, iar această din urmă cerere nu se trimite în mod automat către Curtea Constituţională, ci trebuie analizat cu prioritate dacă are sau nu legătură cu soluţionarea cauzei. Pe de altă parte, completul investit cu soluţionarea cererii de recuzare nu are căderea a se pronunţa asupra altor cereri făcute de către părţi în dosar pentru că el nu este investit decât cu soluţionarea cererii de recuzare.

 În ceea ce priveşte legătura dintre excepţiile invocate şi judecarea cauzei. Prin sintagma judecarea cauzei legiuitorul a avut în vedere posibilitatea ca părţile să critice neconstituţionalitatea unor texte de lege care au incidenţă directă asupra judecării cauzei şi care nu pot fi remediate pe altă cale decât excepţia de neconstituţionalitate. Or, în speţa de faţă, contestatorii critică în abstract dispoziţiile art. 30 alin. 1 Cod procedură civilă întemeindu-se pe motive de subiective, nefăcând nici o trimitere motivată la textul art. 20 din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie şi ignorând faptul că împotriva încheierii prin care se respinge cererea de recuzare se poate declara recurs odată cu fondul, iar instanţa de control judiciar, în compunerea căreia nu mai intră magistraţi din cadrul aceleaşi instanţe, va verifica legalitatea soluţiei pronunţate în acest incident procedural

 Nici art. 156 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă, pentru care a fost invocată a doua excepţie de neconstituţionalitate, nu are legătură cu judecarea cauzei pentru că nu a existat nici o cerere formulată în temeiul acestui act normativ, iar el priveşte reguli procedurale aplicabile tuturor părţilor din proces şi care asigură soluţionarea cu celeritate şi într-un termen rezonabil a procesului civil.

 Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul a fost respins.

 Decizia civilă nr. 43/R/12.02.2008- R.T.

Domenii speta

Spete similare