Anulare concurs ocupare post asistent universitar. Termen de formulare a acţiunii. Tardivitate. Competenţa instanţei de contencios administrativ în soluţionarea capătului din acţiune referitor la drepturi salariale

Anulare concurs ocupare post asistent universitar. Termen de formulare a acţiunii. Tardivitate. Competenţa instanţei de contencios administrativ în soluţionarea capătului din acţiune referitor la drepturi salariale

Depăşirea termenului de 30 zile prevăzut de art. 7(1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului-administrativ de la luarea la cunoştinţă a actului administrativ vătămător pentru formularea procedurii prealabile prevăzută de acelaşi text, se sancţionează cu tardivitatea acţiunii.

Decizia nr. 155/C.A. din 7 mai 2007

Prin sentinţa civilă nr. 357/E/10.04.2006 a Tribunalului Iaşi a fost respinsă acţiunea reclamantei C.I.-E. În contradictoriu cu pârâta U.M.F. „Gr. T. Popa” Iaşi având ca obiect anularea concursului organizat cu pârâta în luna ianuarie 2005 pentru ocuparea postului de asistent universitar, cu obligarea şi la restituirea sumelor neplătite cu titlu de salariu începând cu luna februarie 2005 până la zi.

A reţinut instanţa de fond prin contestaţia formulată că reclamanta nu reclamă vicii ale modului de organizare a concursului sau cauze de nulitate a acestuia, ci se referă la aspecte privitoare la contracandidata sa. De asemenea, referitor la critica neaprobării de către senatul universităţii a transformării postului de preparator în cel de asistent universitar, aceasta nu poate fi primită întrucât nu face obiectul prezentei cauze; transformarea postului a avut loc anterior organizării concursului şi nu a fost contestat la vremea respectivă.

Cu privire la contestaţia formulată împotriva rezultatelor concursului, se constată din procesul-verbal încheiat la data de 03.02.2005 că aceasta a fost rezolvată chiar în prezenţa reclamantei, căreia i s-au adus la cunoştinţă baremurile şi i s-a explicat modalitatea de corectare.

Constatând că în cauză nu există motive de nulitatea a concursului organizat de pârâtă în luna ianuarie 2005, instanţa a respins acţiunea formulată de reclamantă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat cerere de recurs reclamanta C.I.-E. Prin care invocă nulitatea sentinţei de fond, întrucât aceasta nu cuprinde motivele de fapt şi de drept avute în vedere la pronunţarea soluţiei.

Curtea a pus în discuţia părţilor excepţiile privind tardivitatea acţiunii reclamantei, raportat dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, precum şi cea privind competenţa materială a instanţei de contencios administrativ privind soluţionarea capătului din cererea reclamantei privitor la plata drepturilor salariale începând cu luna februarie 2005.

Prin precizările depuse la dosar, precum şi prin concluziile scrise, recurenta arată că prin acţiunea introductivă a înţeles să conteste concursul organizat de pârâtă în luna ianuarie 2005 cu tot ce presupune acesta, inclusiv hotărârea senatului U.M.F. „Gr.T. Popa”  Iaşi din data de 28.02.2005 de validare a concursului.

În luna aprilie 2005 a solicitat pârâtei reintegrarea sa în postul ocupat anterior, motivat de împiedicarea sa în a-şi continua activitatea, solicitare la care nu a primit nici un răspuns, aşa cum nu i s-a răspuns nici la contestaţia formulată împotriva rezultatelor concursului din februarie 2005.

Întrucât în cuprinsul cererii formulate în aprilie 2005 recurenta a menţionat contestaţia la refuzul intimatei de a-i permite să-şi desfăşoare activitatea, consideră că aceasta se corelează cu contestaţia depusă în luna februarie 2005, la care nu a primit nici un răspuns, aşa încât cele două înscrisuri îndeplinesc condiţiile legale de a fi considerate o plângere în sensul art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, situaţie în care în cauză a fost respectat termenul de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. 7 din Legea contenciosului administrativ.

Cât privesc drepturile băneşti solicitate în calitate de salariată, consideră recurenta că hotărârea instanţei de contencios administrativ este competentă a soluţiona şi acest capăt de cerere, cu atât mai mult cu cât este un accesoriu al capătului principal din acţiune.

Curtea, verificând prioritar excepţiile dirimate sus-evocate reţine următoarele:

În luna ianuarie 2005, intimata U.M.F. „Gr.T. Popa” Iaşi a organizat concurs pentru ocuparea postului de asistent la disciplina „Endocrinologie”, finalizat prin procesul-verbal din data de 02.02.2005, ce a declarat admisă pe dr. L.L., ce a dobândit o notă superioară celei obţinute de reclamantă.

La data de 03.02.2005, în prezenţa reclamantei, are loc la cererea acesteia, recorectarea tezelor, cu menţinerea notelor deja stabilite, în data de 23.02.2005 având loc validarea rezultatelor concursului în cadrul Consiliului profesoral al Facultăţii de Medicină şi Farmacie (proces-verbal înregistrat sub nr. 2265/25.02.2005 la instituţia intimată).

 Conform memoriului din data de 17.10.2005 adresat rectorului U.M.F. „Gr. T. Popa” Iaşi, reclamanta critică desfăşurarea concursului pentru ocuparea postului de asistent disciplinar endocrinologie ca „ilegal”, invocând faptul că a mai formulat memorii privind acest aspect şi către Preşedinţia României – nr. 27.174/05.08.2005 şi Ministerul Învăţământului  - nr. 17.694/31.05.2005.

Potrivit art. 7(1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 zile de la comunicarea actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există”, doar pentru „motive temeinice” alin. 7 al aceluiaşi articol prevăzând posibilitatea prelungirii termenului de 30 zile până la 6 luni.

În cauză, reclamanta a contestat modul de corectare a tezelor aferente concursului din ianuarie 2005, nemulţumirea sa fiind rezolvată în data de 03.02.2005 de comisia de concurs, cu participarea recurentei, astfel că partea vătămată procedează la data de 23.02.2005 la validarea rezultatelor, în data de 04.03.2005 fiind emisă decizia nr. 160 de numire în funcţia de asistent a contracandidatei L.L.

Abia după aproximativ 7 luni ulterioare epuizării acestei etape, recurenta se adresează rectorului cu un memoriu în care critică pentru nelegalitate concursului din ianuarie-februarie 2005, cu depăşirea evidentă însă a termenului legal de 30 zile pentru formularea unei contestaţii privind nelegalitatea procedurii de desfăşurare a concursului, în condiţiile în care şi acţiunea introductivă la instanţă – înregistrată la dat de 02.11.2005 – apare ca fiind formulată cu depăşirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea contenciosului administrativ, dacă se consideră ziua de 03.02.2005 ca dată a soluţionării contestaţiei în prezenţa recurentei.

Împrejurarea că reclamanta s-a adresat organului ierarhic superior cu un memoriu, după expirarea termenului de 30 zile prevăzut de art. 7 şi fără a putea justifica existenţa „unor motive temeinice” pentru eventuala prelungire a acestuia până la 6 luni, nu este de natură a înlătura incidenţa excepţiei de tardivitate invocată de curte din oficiu.

Domenii speta

Spete similare