Schimbarea încadrării juridice a faptei. Art. 334 Cod procedură penală

 Schimbarea încadrării juridice a faptei. Art. 334 Cod procedură penală

 Constată că prin sentinţa penală nr. 219/15.02.2008 pronunţată de Judecătoria Braşov în baza art.250 alin.4 Cod penal raportat la art.258 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului L.Ş., fiul lui M şi D, născut la data de 13.01.2975 în  Z, jud. B, domiciliat în B, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuziva.

 In baza art.81 Cod penal s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate pe o durata de 4 ani reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art.82 Cod penal.

 S-au pus in vedere inculpatului prevederile art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiţionate in cazul săvârşirii unui infracţiuni in termenul de încercare.

 S-a făcut aplicarea art.13 Cod penal  privind neaplicarea art.71 alin.2 si 5 Cod penal.

 In baza art.250 alin.4 Cod penal raportat la art.258 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului B  I, fiul lui I şi V, născut la data de 11.02.1975 în N, jud. V, domiciliat în B., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuziva.

 In baza art.81 Cod penal s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate pe o durata de 4 ani reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art.82 Cod penal.

S-au  pus in vedere inculpatului prevederile art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiţionate in cazul săvârşirii unui infracţiuni in termenul de încercare.

 S-a făcut aplicarea art.13 Cod penal privind neaplicarea art.71 alin.2 si 5 Cod penal.

 In baza art.346 Cod procedură penală raportat la art.998, 999,1000 alin.3 si 1003 Cod  civil a  obligat inculpaţii in solidar cu partea responsabila civilmente SC „D.O. S.” SRL să plătească, părţii civile P  A suma de 10.000 lei cu titlul de daune morale si 30 lei reprezentând daune materiale şi  părţii civile S C J U Braşov suma de 394.952 lei reprezentând contravaloarea prestaţiilor medicale acordate părţii civile P. A.

 În baza art.191  alin.2 si 3 Cod procedură penală a obligat fiecare inculpat în solidar cu partea responsabila civilmente să plătească statului  câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

 Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că în noaptea de 15/16.08.2004 inculpaţii L.Ş. şi B.I., în timp ce se aflau în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au lovit-o cu intenţie pe partea vătămată P A, provocându-i acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 24-25 zile de îngrijiri medicale.

 Prin decizia penală nr. 133/A/3.06.2008 a Tribunalului Braşov  s-a admis apelul exercitat de către partea responsabilă civilmente SC D O S SRL Braşov împotriva sentinţei penale nr. 219/15.02.2008 a Judecătoriei Braşov pe care a desfiinţat-o în ceea ce priveşte obligarea în solidar a părţii responsabile civilmente SC D O S SRL Braşov la plata despăgubirilor  civile şi a cheltuielilor judiciare şi rejudecând în aceste limite, a înlăturat obligarea părţii responsabile civilmente SC D O S SRL Braşov la plata despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare.

A menţinut celelalte dispoziţii din hotărârea apelată.

A respins apelurile exercitate de inculpaţii L.Ş.  şi B.I. împotriva aceleiaşi hotărâri penale.

 În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a  obligat fiecare inculpat apelant la plata către stat a sumei de 40 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

 În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel  au rămas în sarcina acestuia.

 Tribunalul a constatat că situaţia de fapt şi încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpaţi au fost corect reţinute de prima instanţă, care a valorificat corespunzător probele administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti.

 Instanţa de apel a reţinut însă că partea responsabilă civilmente S.C. D.O.S. S.R.L. a fost introdusă în cauză din oficiu cu depăşirea momentului vizat de art. 16 alin. 1 Cod procedură penală, acestei părţi nefiindu-i asigurată exercitarea efectivă a prerogativelor dreptului la apărare.

 Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul legal, inculpaţii L.Ş. şi B.I..

 Inculpaţii au invocat în primul rând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 2 Cod procedură penală şi au solicitat, în baza art. 332 alin. 2 Cod procedură penală, restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov. S-a susţinut că urmărirea penală s-a efectuat de către un organ necompetent, iar sesizarea instanţei s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale deoarece cauza a fost preluată de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov în lipsa acordului procurorului de la care s-a preluat dosarul.

 În al doilea rând, recurenţii-inculpaţi au invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 10 Cod procedură penală şi au solicitat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. c Cod procedură penală, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond. În motivare s-a arătat că Judecătoria Braşov a dispus condamnarea inculpaţilor pentru o altă faptă decât cea cu care a fost sesizată prin rechizitoriu, fără a proceda la schimbarea încadrării juridice.

 În al treilea rând, recurenţii-inculpaţi au solicitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală achitare lor, fără a indica însă şi vreun caz de casare dintre cele prevăzute de art. 3859 alin. 1 Cod procedură penală. S-a susţinut că în cauză nu se poate aprecia cu certitudine că cei doi inculpaţi se fac vinovaţi de agresarea părţii vătămate. Oricum, nu s-ar putea reţine comiterea infracţiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 Cod penal din moment ce partea responsabilă civilmente S.C. D.O.S. S.R.L. nu a fost obligată în solidar cu inculpaţii la plata despăgubirilor civile.

 Recursurile nu sunt fondate.

 Cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 2 Cod procedură penală şi invocat de inculpaţi vizează nelegala sesizare a instanţei de judecată.

 În dosarul de urmărire penală există dispoziţia nr. 544/P/2006 din data de 24.11.2006 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, prin care s-a dispus preluarea cauzei de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov de către un procuror din cadrul Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov.

 Nu există, într-adevăr, acordul scris al procurorului de caz privind preluarea cauzei la parchetul ierarhic superior.

 Condiţia referitoare la acest acord era prevăzută de art. 209 alin. 41 lit. d Cod procedură penală (introdus prin O.U.G. nr. 60/2006). Prin Decizia nr. 1508/14.11.2007 Curtea Constituţională a stabilit însă că dispoziţiile lit. a, b, c şi d ale art. 209 alin. 41 lit. d Cod procedură penală sunt neconstituţionale.

 Această decizie nu poate avea bineînţeles efect retroactiv, dar nu este lipsită de interes pentru prezenta cauză o parte din motivarea Curţii Constituţionale. Astfel, în decizia menţionată s-a arătat că această condiţie impusă de lege (acordul procurorului) nu numai că este într-o vădită contradicţie cu principiul controlului ierarhic ce guvernează activitatea procurorilor, ci poate crea şi suspiciuni cu privire la modul în care aceşti magistraţi îşi îndeplinesc atribuţiile, întrucât induce ideea posibilităţii unei „negocieri”, pe linie ierarhică, a competenţei de efectuare a urmăririi penale, în funcţie de diversele particularităţi ale unor cauze.

 Revenind la prezenta cauză, se constată că sunt două aspecte esenţiale de care trebuie ţinut cont la analiza acestui caz de casare.

 Primul este faptul că lipsa acestui acord al procurorului pentru preluarea cauzei la parchetul ierarhic superior nu este un aspect care vizează sesizarea instanţei sau competenţa materială. În consecinţă, nerespectarea dispoziţiilor  art. 209 alin. 41 lit. d Cod procedură penală atrage nulitate relativă, în condiţiile art. 197 alin. 1, 4 Cod procedură penală. Nulitatea relativă nu a fost invocată de către inculpaţi în termenul legal, iar luarea în considerare din oficiu nu se impune deoarece anularea actului nu este necesară pentru aflarea adevărului şi pentru justa soluţionare a cauzei.

 În al doilea rând, măsura restituirii cauzei la parchet ar fi acum complet lipsită de sens şi ar duce la depăşirea termenului rezonabil de judecare a cauzei. Restituirea ar fi inutilă şi ar apărea ca o măsură pur formală deoarece în prezent, aşa cum am arătat mai sus, dispoziţiile lit. a, b, c şi d ale art. 209 alin. 41 lit. d Cod procedură penală sunt neconstituţionale, deci nu se mai pot aplica şi dosarul s-ar întoarce la parchet pentru a se obţine acordul procurorului (care poate nici nu mai este încadrat acolo) numai pentru a se constata că acordul procurorului nu mai este necesar.

 Recurenţii-inculpaţi au mai invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 10 Cod procedură penală, susţinând că au fost condamnaţi pentru o altă faptă decât cea cu care instanţa a fost sesizată prin rechizitoriu, fără a se proceda la schimbarea încadrării juridice.

 Cei doi inculpaţi au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal.

 La termenul de judecată din data de 15.11.2007 procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal în infracţiunea de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 Cod penal. Instanţa a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice iar procurorul şi părţile, inclusiv inculpaţii prin apărător, au pus concluzii referitoare la această chestiune, fiind respectate dispoziţiile art. 334 Cod procedură penală. Ulterior, la acelaşi termen de judecată, au avut loc dezbaterile asupra fondului cauzei, iar instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 23.11.2007.

 La data de 23.11.2007 instanţa de fond a pronunţat o încheiere prin care, în temeiul art. 344 Cod procedură penală, a repus cauza pe rol şi a introdus în cauză în calitate de partea responsabilă civilmente S.C. D.O.S. S.R.L.

 În această încheiere judecătorul fondului analizează pe larg cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror şi, cu argumente corecte şi coerente, ajunge la concluzia că se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal în infracţiunea de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. 4 Cod penal raportat la art. 258 Cod penal.

 Tocmai acesta este şi motivul pentru care cauza a fost repusă pe rol, în noua situaţie apreciindu-se că este necesară introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a S.C. D.O.S. S.R.L.

 În dispozitivul încheierii nu se regăseşte menţiunea expresă că s-a dispus schimbarea încadrării juridice. O asemenea menţiune nu se regăseşte nici în sentinţă.

 Curtea reaminteşte faptul că nerespectarea dispoziţiilor art. 334 Cod procedură penală atrage sancţiunea nulităţii relative, în condiţiile art. 197 alin. 1, 4 Cod procedură penală. Or, în speţă, recurenţii-inculpaţi nu au suferit nicio vătămare a drepturilor lor procesuale, apărătorul lor punând concluzii atât cu privire la cererea de schimbarea încadrării juridice (la termenul de judecată din data de 15.11.2007), cât şi cu privire la fondul cauzei în raport de noua încadrare juridică (la termenul de judecată din data de 31.01.2008, după repunerea cauzei pe rol).

 Mai trebuie subliniat şi faptul că această neregularitate nu a fost invocată de către inculpaţi în apel. Dimpotrivă, când această chestiune a fost semnalată de procuror în apel, apărătorul inculpaţilor a arătat (f. 34 dosar apel) că la instanţa de fond a solicitat achitarea inculpaţilor în raport de noua încadrare juridică a faptei.

 În ceea ce priveşte solicitarea inculpaţilor recurenţi privind achitarea lor în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, fără a indica însă şi vreun caz de casare dintre cele prevăzute de art. 3859 alin. 1 Cod procedură penală, trebuie făcute unele precizări.

 Potrivit art. 3856 alin. 2 Cod procedură penală, instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 Cod procedură penală.

 Aspectele invocate de către recurenţi ar putea fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală.

 Însă, prin comiterea unei erori grave de fapt, în sensul art. 3859 alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, se înţelege denaturarea probelor administrate în cursul procesului, precum şi stabilirea unei situaţii de fapt ce nu este confirmată de probe.

 Nu se poate reţine că instanţa de fond sau cea de apel ar fi comis o eroare gravă de fapt, pentru a îşi găsi incidenţa acest caz de casare. Astfel, aşa cum a remarcat şi tribunalul, instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt, în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză.

 Aşa cum au reţinut şi instanţele anterioare, curtea constată că plângerea şi declaraţiile părţii vătămate P.A. se coroborează cu declaraţiile martorilor B D I, T A, C V G, A C, cu actele medico-legale din care reies leziunile produse părţii vătămate P.A., cu adresa nr. 756/18.11.2005 emisă de S.C. D.O.S. S.R.L. conform căreia inculpaţii L.Ş. şi B.I., în calitate de agenţi de pază şi intervenţie, au alcătuit echipa de intervenţie care s-a deplasat în noaptea de 15/16.08.2004 la obiectivul „Bella Casa”.

 Chiar inculpatul B.I. a arătat, în declaraţia dată la judecătorie, că în noaptea respectivă s-a deplasat împreună cu un coleg, după ce intervenţia lor a fost solicitată de un alt coleg prin dispeceratul societăţii de pază, la un obiectiv situat în cartierul Tractorul din municipiul Braşov.

 Se constată aşadar că nu s-a produs nicio eroare gravă la stabilirea situaţiei de fapt.

 În sfârşit, este vădit neîntemeiată susţinerea recurenţilor-inculpaţi că nu se poate reţine comiterea infracţiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 Cod penal din moment ce partea responsabilă civilmente S.C. D.O.S. S.R.L. nu a fost obligată în solidar cu inculpaţii la plata despăgubirilor civile.

 Acest aspect vizează numai latura civilă a cauzei. Nerespectarea de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 16 alin. 1 Cod procedură penală nu poate avea nicio consecinţă asupra laturii penale a procesului (deci nici asupra încadrării juridice).

 De altfel, partea civilă P.A. are la dispoziţie o acţiune civilă separată împotriva S.C. D.O.S. S.R.L.

 Având în vedere toate aceste considerente, curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.Ş. şi B.I. împotriva deciziei penale nr. 133/A/3.06.2008 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. 9722/197/2006, pe care a menţinut-o.

 În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală fiecare recurent-inculpat a fost obligat să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Decizia penală Nr. 828/R din 13 noiembrie 2008

Domenii speta

Spete similare