Reducţiune testament. acţiune introdusă de succesorii cu titlu particular ai moştenitorului rezervatar. lipsă calitate procesuală activă

REDUCŢIUNE TESTAMENT. ACŢIUNE INTRODUSĂ DE

SUCCESORII CU TITLU PARTICULAR AI MOŞTENITORULUI

REZERVATAR. LIPSĂ CALITATE PROCESUALĂ ACTIVĂ.

Potrivit art. 848 Cod civil „reducţiunea liberalităţilor va putea fi cerută numai de erezii rezervatari, de erezii acestora sau de cei care înfăţişează drepturile lor”.

Practica judiciară şi literatura de specialitate sunt constante în a considera că prin persoana care „înfăţişează drepturile”, sunt avuţi în vedere avânzii cauză, adică succesorii universali sau cu titlu universal ai moştenitorilor rezervatari, precum şi creditorii moştenitorilor rezervatari.

Dobânditorii cu titlu particular de la moştenitorul rezervatar (de exemplu cumpărătorul sau donatarul unui bun individual din moştenire) are, în această materie, calitatea de terţă persoană şi prin urmare nu intră în categoria celor ce „înfăţişează drepturile” moştenitorilor rezervatari.

Sursa primară.

Decizia civilă nr. 1188 din 7 iulie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 2264/111/2006.

Constată că, prin sentinţa civilă sentinţa civilă nr. 860 din 10 februarie 2006 pronunţată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 3130/2004, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată şi completată de reclamanţii pârâţi reconvenţionali C.G. şi C.F.T. în contradictoriu cu pârâţii S.P.E., S.N.L., S.E., Statul Român, prin M.F.P., D.G.F.P.  şi C.L. ; s-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâţii reclamanţi reconvenţionali S.N.L. şi S.E.M.în contradictoriu cu reclamanţii pârâţi reconvenţionali C.G. şi C.F.T., s-a dispus anularea în parte a certificatului de moştenitor nr. 70 din 29 martie 2004 eliberat de B.N.P. P.F. în limita cotelor disponibile; s-a constatat că reclamanţii pârâţi reconvenţionali sunt legatari cu titlu particular ai defunctei S.F., decedată la 24 martie 2004, în temeiul testamentului autentificat sub nr. 1931 din 23 septembrie 2003 de B.N.P. B.F.E.;  s-a constatat calitatea de moştenitor rezervatar în calitate de fiu unic al defunctei, a numitului S.I., rezerva succesorală a acestuia reprezentând 1/2 din masa succesorală şi s-a dispus reducţiunea testamentului autentificat sub nr. 1931 din 23 septembrie 2003 potrivit rezervei succesorale; au fost respinse capetele de cerere privind nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2301 din 30 martie 2004 de B.N.P. P.F., încheiat de S.I. şi S.P.E., şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1419/14 aprilie 2004 de B.N.P. M.A., încheiat de S.P.E. în calitate de vânzător, şi S.N.L. (căsătorit cu S.E.M.) în calitate de cumpărător, precum şi radierea drepturilor de proprietate înscrise în baza acestor contracte în C.F. nr. 70192 Oradea; s-au respins capetele de cerere privind înscrierea dreptului de proprietate al reclamanţilor pârâţi reconvenţionali în C.F. nr. 70192 Oradea şi evacuarea pârâţilor reclamanţi reconvenţionali din imobilul în litigiu; s-a luat act de renunţarea la cererea de intervenţie în nume şi interes propriu a pârâtului reclamant reconvenţional S.N.L. şi au fost compensate cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că S.F. a instituit prin testament autentificat, drept legatar cu titlu particular asupra imobilului în litigiu pe reclamanţi, ocazie cu care şi fiul defunctei a semnat o declaraţie olografă în care a menţionat că a luat la cunoştinţă de existenţa testamentului autentic.

Cu toate acestea, după decesul mamei sale, pârâtul S.I. s-a prezentat la notar şi a solicitat deschiderea procedurii succesorale, declarându-se unic moştenitor, sens în care i s-a eliberat un certificat de moştenitor, iar în ziua următoare, la acelaşi notar a încheiat contract de vânzare-cumpărare prin care a înstrăinat imobilul ce făcea parte din masa succesorală pârâtului S.P..

La data de 9 aprilie 2004, reclamanţii au depus o cerere la Biroul de carte funciară în vederea notării procesului în coala funciară a imobilului, la data de 14 aprilie 2004 imobilul a fost vândut de către S.P. cumpărătorilor pârâţi S.N. şi S.E.M., dreptul acestora fiind înscris în cartea funciară.

Prima instanţă a reţinut că deşi reclamanţii aveau calitate de moştenitori ai defunctei, subdobânditorii au fost de bună credinţă, prezumţie care în speţă nu a fost răsturnată, dat fiind faptul că S.I. a prezentat un certificat de moştenitor în baza căruia apărea ca şi unic proprietar al imobilului.

Totodată a reţinut că la data încheierii celui de-al doilea contract atacat, procesul nu era efectiv notat în cartea funciară, fiind înregistrată doar cererea de notare a procesului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii C.G. şi C.F., solicitând schimbarea în parte a acesteia în sensul admiterii acţiunii formulate şi completate, respingerii acţiunii reconvenţionale, cu consecinţa lipsirii de efecte juridice a certificatului de moştenitor nr. 70/29 martie 2004 şi a tuturor actelor subsecvente şi a predării imobilului în favoarea legatarilor particulari. Au solicitat apelanţii şi obligarea intimaţilor la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate.

Prin decizia civilă nr. 370 din 5 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 2264/111/2006, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de intimatul C.L.O.; s-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelanţii C.G. şi C.F.T. şi a fost schimbată în parte sentinţa instanţei de fond în sensul că s-a admis acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamanţii – pârâţi reconvenţionali; s-a respins acţiunea reconvenţională formulată de pârâţii – reclamanţi reconvenţionali; s-a dispus anularea certificatului de moştenitor nr. 70 din 29 martie 2004 eliberat de Biroul Notarului Public P.F. şi radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea lui S.I., de sub B 2, din C.F. nr. 70192 Oradea; s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2301/30 martie 2004 de B.N.P. P.F., încheiat între S.I. şi S.P.E., şi s-a dispus radierea dreptului de proprietate de sub B 3, din C.F. nr. 70192 Oradea; s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1419 din 14 aprilie 2004 de B.N.P. M.A., încheiat de S.P.E., în calitate de vânzător, şi S.N.L. – căsătorit cu S.E.M., în calitate de cumpărători, şi s-a dispus radierea drepturilor înscrise sub B 4-5 în C.F. nr. 70192 Oradea.

S-a constatat că reclamanţii au calitate de legatari cu titlu particular ai defunctei S.F., decedată la 24 martie 2004, în temeiul testamentului autentificat sub nr. 1931 din 23 septembrie 2003 de B.N.P. B.F.E. şi  s-a dispus înscrierea dreptului lor de proprietate cu titlu de moştenire – bun comun în C.F. nr. 70192 Oradea; s-a dispus evacuarea pârâţilor S.N.L. şi S.E.M. din imobilul înscris în C.F. nr. 70192 Oradea; s-a respins acţiunea faţă de pârâtul C.L.O., pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi au fost obligaţi intimaţii S.P.E., S.N.L. şi S.E. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.679 lei în favoarea apelanţilor.

Pentru a pronunţa în acest mod, tribunalul a reţinut următoarele:

La 23 septembrie 2003, S.F. întocmeşte un testament autentic prin care îi instituie legatari cu titlu particular pe reclamanţii apelanţi, făcând menţiunea că are un moştenitor rezervatar şi că legatul se face cu scutire de raport. Această menţiune este lipsită de relevanţă deoarece legatarii nu se încadrează în categoria moştenitorilor cărora li se aplică dispoziţiile privind raportul succesoral, C.F.T. fiind nepoata de soră a testatoarei. Obiectul legatului este constituit de imobilul înscris în C.F. nr. 70192 Oradea.

Ceea ce prezintă relevanţă însă, este faptul că fiul testatoarei a avut cunoştinţă de existenţa acestui testament, fapt necontestat ulterior pe perioada cercetărilor penale.

S.Fl.a decedat la 24 martie 2004, fiul acesteia, S.I., se prezintă la Biroul Notarului Public P.F. şi obţine la 29 martie 2004, certificatul de moştenitor nr. 70 care atestă că, în calitate de fiu, este singurul moştenitor al defunctei. Reaua sa credinţă şi falsitatea declaraţiilor sale sunt confirmate prin ordonanţa din 26 octombrie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, prin care acestuia i se aplică o amendă administrativă datorită lipsei pericolului social al faptei. Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea solicită însă instanţei civile, lipsirea de efecte a certificatului de moştenitor, dosar nr. 8927/2004 al Judecătoriei Oradea.

La 9 aprilie 2004, legatarii C.G. şi C.F. formulează acţiune civilă împotriva fiului defunctei pentru a obţine lipsirea de efecte a certificatului de moştenitor şi recunoaşterea calităţii lor de legatari, solicitând totodată predarea legatului.

La aceeaşi dată o copie a acţiunii este depusă, împreună cu o cerere de notare în C.F. nr. 70192 Oradea, la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Oradea.

S.I. înstrăinează prin contract autentic imobilul la 30 martie 2004 intimatului S.P.E., care, la rândul său, îl înstrăinează intimaţilor S. la 14 aprilie 2004, tot prin act autentic.

În prezentul proces, pârâţii S.N.L. şi S.E.M., pe calea acţiunii reconvenţionale, au solicitat reducţiunea legatului până la limita de 1/2 parte pentru respectarea rezervei moştenitorului rezervatar – fiu.

O cerere similară nu a fost însă formulată de titularul ei – S.I., şi nici de S.P.E., care la 6 decembrie 2005 (fila 106 dosar fond) învederează instanţei că achiesează la acţiunea reconvenţională formulată de pârâţii S., deoarece a fost cumpărător de bună credinţă.

Potrivit art. 119 alin. 2 Cod procedură civilă, cererea reconvenţională trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, ori este evident că acest înscris depus de pârât nu îndeplineşte condiţiile cerute de art. 112 Cod procedură civilă. Că este aşa, o dovedeşte chiar sentinţa instanţei de fond, care nu se pronunţă asupra nici unei cereri formulată de S.P..

Potrivit art. 848 Cod civil, reducţiunea poate fi cerută de rezervatar şi de creditorii acestuia, ori pârâţii reconvenţionali nu se regăsesc în nici una din aceste categorii. Practic, nu există nici o creanţă certă, lichidă şi exigibilă a soţilor S. faţă de moştenitorul S., raportul juridic existând între S. şi S., pe de o parte, iar pe de altă parte între S. şi S. Acţiunea oblică nu conferă calitate procesuală creditorului legatarului, iar pe de altă parte, existenţa creanţei este condiţionată de producerea evicţiunii.

În legătură cu acest aspect, se constată că nelegal instanţa de fond a admis acţiunea în reducţiunea testamentului formulată de un terţ care evident are interesul de a formula această cerere, dar este lipsit de dreptul conferit de legiuitor unei categorii extrem de stricte de subiecte de drept, astfel încât, sub acest aspect, sentinţa a fost schimbată în temeiul art. 296 Cod procedură civilă.

Ajungând în punctul de a analiza validitatea celor două contracte de vânzare-cumpărare încheiate de vânzătorii neproprietari ai imobilului ce face obiect al convenţiilor, instanţa a cercetat, prin prisma normelor aplicabile, efectele acestor convenţii, cercetare solicitată de legatarii particulari care, în urma respingerii acţiunii reconvenţionale, vor culege în întregime legatul.

Certificatul de moştenitor a fost eliberat la 29 martie 2004, fiind de neînţeles cum pentru contractul din 30 martie 2004, cumpărătorul ar fi putut verifica situaţia de carte funciară. Este adevărat că pârâtul S. ar fi putut să vadă extrasul de carte funciară în care să apară înscris numele antecesoarei lui S.I. şi certificatul de moştenitor.

Referitor însă la contractul încheiat de vânzătorul S. cu cumpărătorii S., se constată că la data încheierii acestuia (14 aprilie 2004) era deja depusă la Biroul de carte funciară cererea apelanţilor de notare a procesului înregistrat la 9 aprilie 2004.

Potrivit art. 31 din Decretul Lege nr. 115/1938, înscrierile în cartea funciară îşi produc efecte de la data înregistrării cererilor de înscriere, ordinea înregistrării statornicindu-le rangul. Norma este preluată de art. 27 din Legea nr. 7/1996, potrivit căruia înscrierile de carte funciară devin opozabile faţă de terţi de la data înregistrării cererii.

Faţă de aceste prevederi legale, contractul din 14 aprilie 2004 a fost încheiat pe riscul cumpărătorilor, astfel încât aceştia nu se pot preleva de buna lor credinţă.

Pe de altă parte însă, buna credinţă a cumpărătorilor este lipsită de relevanţă prin prisma normelor care reglementează opozabilitatea faţă de terţii subdobânditori, chiar de bună credinţă, a acţiunii în rectificare de carte funciară. Art. 38 din Legea nr. 7/1996 preia reglementarea corespunzătoare din Decretul Lege nr. 115/1938, condiţionat de formularea acesteia în termen de 3 ani de la data  înregistrării cererii pentru înscrierea dreptului a cărui rectificare se cere, ori această acţiune a fost formulată la câteva zile de la înscrierea dreptului lui S.I. în calitate de moştenitori al mamei sale.

Făcând aplicarea dispoziţiilor legale enunţate, instanţa a constatat nulitatea celor două contracte de vânzare-cumpărare analizate, a dispus restabilirea situaţia de carte funciară şi, constatând calitatea necontestată a reclamanţilor de legatari particulari, a dispus înscrierea dreptului lor în cartea funciară şi evacuarea pârâţilor S., care au în acest moment posesia apartamentului în litigiu.

Instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.L. deoarece calitate procesuală pentru moştenirea vacantă rămasă în urma decesului pârâtului S.I. are D.G.F.P. B., care a fost citată în cauză.

Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs pârâtul S.P.E. solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului declarat de numiţii C. şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr. 860/2006 a Judecătoriei Oradea.

În motivarea recursului se arată că în mod greşit instanţa de apel a dispus anularea totală a certificatului de moştenitor emis pe seama numitului S.I., întrucât acesta avea calitatea de moştenitor rezervatar, prin testamentul făcut de antecesoarea sa, fiindu-i încălcată rezerva succesorală, ce reprezintă 1/2 din imobil.

Referitor la reducţiunea testamentului, este evident faptul că S.I. nu a renunţat la acest drept nici expres şi nici tacit, iar pe de altă parte, intimaţii S. – care au devenit ulterior proprietarii imobilului prin act translativ de proprietate, aveau calitatea de a solicita reducţiunea conform art. 848 Cod civil, încadrându-se în categoria celor „care înfăţişează drepturile”, noţiune care include atât creditorii, cât şi pe avânzii cauză (succesorii cu titlu particular), intimaţii S. incluzându-se în această din urmă categorie.

În ceea ce-l priveşte pe recurent, la data la care a fost introdus în cauză, acesta nu se mai afla în proprietatea imobilului, nemaiavând astfel nici un interes în a solicita reducţiunea.

Referitor la contractul încheiat între recurent şi numitul S.I., în mod greşit s-a dispus anularea lui, nefiind dovedită reaua credinţă a recurentului.

Recurs au declarat şi pârâţii recurenţi S.N.L. şi S.E.M., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului şi menţinerii hotărârii instanţei de fond.

În motivarea recursului se arată că nu se poate reţine în sarcina acestora reaua credinţă la încheierea contractului, în condiţiile în care la acea dată în cartea funciară apărea ca proprietar intimatul S.P., iar la foaia de sarcini nu apărea notat procesul pornit de apelanţi pentru anularea certificatului de moştenitor.

În altă ordine de idei, certificatul de moştenitor nu putea fi anulat în întregime, deoarece S.I. era moştenitor rezervatar după S.F. pentru cota de 1/2-a parte, iar recurenţii S. aveau calitatea de a solicita reducţiunea testamentului în calitate de succesori cu titlu particular ai acestuia.

Recurs a declarat şi M.E.F.– prin D.G.F.P. solicitând modificarea hotărârii atacate,în sensul respingerii acţiunii faţă de acesta, reţinând lipsa calităţii procesuale pasive, neaflându-ne în prezenţa unei moşteniri vacante.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimaţii C.G. şi C.F.T.au solicitat respingerea recursurilor declarate ca nefondate.

Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, precum şi din oficiu, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Referitor la certificatul de moştenitor nr. 70 din 29 martie 2004 eliberat de Biroul Notarului Public P.F., prin care se atesta calitatea de unic moştenitor a lui S.I. după defuncta S.F., acesta a fost emis cu încălcarea evidentă a prevederilor art. 88 din Legea nr. 36/1995, dezbaterea succesorală desfăşurându-se în lipsa legatarilor cu titlu particular instituiţi în baza testamentului autentic nr. 1931/2003, aceştia nefiind citaţi, deşi S.I. cunoştea de existenţa testamentului.

Falsul declaraţiilor sale, date în faţa notarului, a fost stabilit prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea din 26 octombrie 2004, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia, aplicându-i-se o amendă administrativă.

În ceea ce priveşte validitatea celor două contracte de vânzare – cumpărare, în mod corect instanţa de apel a reţinut nulitatea absolută a acestora, întemeiată pe reaua credinţă a părţilor la încheierea lor.

Astfel, din declaraţia dată de S.I. în faţa organelor de urmărire penală (fila 12 din dosarul nr. 2407/P/2004), rezultă că deşi a avut cunoştinţă de testamentul întocmit de mama sa în favoarea intimaţilor reclamanţi, a întocmit documentele pentru succesiune în faţa notarului, declarând că este moştenitor unic, fiind sprijinit de o persoană cu numele S., care a fost cu acesta în toată această perioadă.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea contract, este de reţinut faptul că la data încheierii acestuia (14 aprilie 2004), la Biroul de carte funciară era înregistrată încă din 9 aprilie 2004 o cerere a intimaţilor reclamanţi de notare a prezentului proces, cerere care potrivit art. 31 din Decretul-Lege nr. 115/1938 este opozabilă terţilor de la data înregistrării, având prioritate faţă de orice altă cerere.

Pe de altă parte, potrivit art. 36 din Legea nr. 7/1996, care preia reglementarea din Decretul-Lege nr. 115/1938, acţiunea în rectificare se va putea îndrepta şi împotriva terţilor subdobânditori, cu titlu oneros, chiar dacă aceştia sunt de bună credinţă, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, ori prezenta acţiune a fost formulată înlăuntrul acestui termen.

În mod corect a fost respinsă şi cererea reconvenţională formulată de petenţii S.; astfel, potrivit art. 848 Cod civil, reducţiunea liberalităţilor va putea fi cerută numai de erezii rezervatari, de erezii acestora sau de cei care înfăţişează drepturile lor.

Practica judiciară şi literatura de specialitate sunt constante în a considera că prin persoanele care „înfăţişează drepturile” sunt avuţi în vedere avânzii cauză, respectiv succesorii universali sau cu titlu universal ai moştenitorilor rezervatari, precum şi creditorii moştenitorilor rezervatari.

Dobânditorii cu titlu particular de la moştenitorul rezervatar (de exemplu cumpărătorul sau donatarul unui bun individual din moştenire) au în această materie, calitatea de terţe persoane şi prin urmare nu intră în categoria celor ce „înfăţişează drepturile” moştenitorilor rezervatari.

În fine, nefondat este şi recursul declarat de M.E.F. prin D.G.F.P. acesta fiind introdus în cauză în reprezentarea Statului, pentru moştenire vacantă, numitul S.I. fiind decedat, fără moştenitori.

Faţă de considerentele mai sus reţinute, Curtea urmează în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 316 şi 296 Cod procedură civilă, să respingă recursurile declarate ca nefondate, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă, să-i oblige pe recurenţi la 1.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaţilor C., reprezentând onorariu avocaţial.

Domenii speta

Spete similare