Insolvenţă. Închidere procedură. Condiţii

Prin încheierea de şedinţă din 1 februarie 2001, Tribunalul Botoşani – secţia comercială,contencios administrativ şi fiscal, prin judecătorul sindic, a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi falimentului debitoarei SC ”T. D.” SRL Vatra Dornei, la cererea creditoarei SC ”T. F.” SA Iaşi, pentru o creanţă de 7.192.961 lei.

La data de 12 martie 2003, D.G.F.P. Suceava a depus declaraţie de creanţă pentru suma de 6.282.457 lei.

Prin raportul final depus la data de 24.10.2005, lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii reorganizării judiciare şi falimentului debitoarei, motivat de faptul că fostul administrator D.I. refuză să-i pună la dispoziţie documentele contabile, iar debitoarea nu deţine nici un fel de bunuri în patrimoniu.

Creditoarea D.G.F.P. Suceava a depus obiecţiuni împotriva raportului final, solicitând respingerea cererii lichidatorului judiciar privind închiderea procedurii şi în consecinţă, continuarea procedurii.

Prin sentinţa nr.358 din 11 iulie 2006, judecătorul sindic a respins obiecţiunile formulate şi a admis cererea lichidatorului, dispunând închiderea procedurii reorganizării judiciare şi falimentului debitoarei, radierea acesteia din Registrul Comerţului, descărcarea lichidatorului judiciar de orice fel de îndatoriri şi responsabilităţi, precum şi plata comisionului lichidatorului judiciar din fondul de lichidare aflat la dispoziţia judecătorului sindic.

Pentru a se pronunţa astfel, judecătorul sindic a reţinut în esenţă, că obiecţiunile formulate de creditoarea D.G.F.P. Suceava sunt nefondate întrucât în patrimoniul debitoarei nu există nici un fel de bunuri, cheltuielile administrative nu pot fi acoperite, nu există sume legate de averea debitoarei care ar putea fi înscrise în bilanţul general iar fostul administrator D. I. nu a depus ultimul bilanţ al debitoarei şi nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare necesare activităţii de lichidare.

Ca urmare, judecătorul sindic a constatat că în cauză sunt întrunite cerinţele art.130 din Legea nr.64/1995 republicată, dispunând pe cale de consecinţă,  închiderea procedurii falimentului debitoarei.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs creditoarea D.G.F. P. Suceava.

În motivare, recurenta a arătat că soluţia judecătorului sindic de închidere a procedurii falimentului debitoarei este nelegală, întrucât în cauză nu s-a întocmit de către lichidatorul judiciar un bilanţ general care urma să fie comunicat tuturor părţilor şi afişat la uşa tribunalului.

Totodată recurenta a criticat activitatea lichidatorului judiciar, arătând că acesta nu a uzat de art.145 din Legea nr.64/1995 republicată şi nici nu şi-a îndeplinit toate atribuţiile prev. de art.29 din Legea nr.64/1995 republicată, nu a făcut demersurile necesare pentru identificarea eventualelor bunuri în patrimoniul debitoarei, judecătorul sindic nu i-a soluţionat cererea de atragere a răspunderii personale a pârâtului D. I., în sensul de a fi obligat să suporte pasivul reprezentând creanţa D.G.F. P. Suceava.

Examinând recursul declarat de creditoarea D.G.F.P. Suceava, ale cărui motive au fost încadrate în art.304 pct.9 Cod proc. civilă, curtea a constatat că este nefondat.

Primul motiv de recurs vizând neîntocmirea de către lichidatorul judiciar a bilanţului general, nu a putut fi reţinut întrucât art.128 alin.1 din Legea nr.64/1995 republicată, incident în cauză, se referă la întocmirea bilanţului general în situaţia în care „bunurile din averea debitorului au fost lichidate”.

Ori în cauză, inexistenţa bunurilor în averea debitoarei, atrage inaplicabilitatea acestui text legal.

Critica recurentei privind pasivitatea lichidatorului judiciar în sensul că nu a uzat de prerogativa sesizării judecătorului sindic pentru ca acesta să sesizeze la rândul său, organele abilitate cu privire la săvârşirea de către fostul administrator a infracţiunii prev. de art.145 din Legea nr.64/1995 nu a fost primită, întrucât o astfel de sesizare a judecătorului sindic putea fi făcută de recurentă însăşi, cap. V din Legea nr.64/1995 republicată, „Infracţiuni şi pedepse” neprevăzând expres persoanele care ar fi abilitate a uza de prerogativa sus-menţionată.

Totodată din încheierea de şedinţă din 10 decembrie 2002 (f.92 dosar) rezultă că la cererea lichidatorului judiciar (f.38 dosar) fostul administrator al societăţii debitoare Dumbravă Ionel, a fost amendat cu suma de 2.000.000 lei pe fiecare zi de întârziere, pentru nepredarea, către lichidatorul judiciar, a documentelor financiar-contabile ale firmei, dând astfel eficienţă dispoziţiilor art.26 din Legea nr.64/1995 în vechea reglementare, incidentă la data respectivă.

De remarcat este şi faptul că prin cererea aflată la fila 120 dosar, lichidatorul judiciar L.I., a solicitat atragerea răspunderii personale a fostului administrator al societăţii – D.I., soluţionată prin sentinţa nr.1257 din 4 iulie 2003 a Tribunalului Suceava – secţia comercială,contencios administrativ şi fiscal – competent la acea dată, pusă de altfel în executare prin executorul judecătoresc S. R.

Celelalte nemulţumiri referitoare la activitatea lichidatorului judiciar invocate de recurentă nu au fost primite, motivat de faptul că recurenta era îndrituită a solicita înlocuirea lichidatorului judiciar.

Luând în considerare cele învederate, cum motivele invocate de recurentă nu au fost apreciate ca pertinente, judecătorul sindic în mod corect închizând procedura falimentului intimatei dând astfel eficienţă dispoziţiilor art.130 din Legea nr.64/1995, în temeiul art.312 Cod proc. civilă, recursul a fost respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare