Proxenetism. Elementul material al laturii obiective a acestei infracţiuni.

Cod procedură penală, art. 329,alin.1

Elementul material al laturii obiective al infracţiunii de proxenetism constă în una din acţiunile de îndemnare, înlesnire sau de tragere de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană, astfel că  fapta inculpatei care a învăţat o altă persoană să practice prostituţia  şi primirea unei părţi din banii astfel obţinuţi în urma practicării prostituţiei de către acea persoană întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prevăzut de art. 329, al. 1 Cod procedură penală.

Prin sentinţa penală nr.1070/2.09.2008 pronunţată de Judecătoria Tg Mureş în dosar nr. 620/320/2006, s-a dispus, în temeiul art. 345 alin. l şi 3 Cod pr.penală, coroborat cu art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. l lit. a Cod pr.penală, achitarea inculpatei M. Z, de sub acuza săvârşirii infracţiunii de proxenetism, prevăzută şi pedepsită de art. 329 alin. l Cod Penal

In temeiul art. 192 alin. 3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză au rămas în sarcina statului.

In considerente s-a arătat că prin rechizitoriul din 28.07.2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatei M. Z, pentru săvârşirea de către aceasta a infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 329 alin. l Cod penal.

 S-a reţinut faptul că în data de 12.09.2005, învinuita K. V, a fost surprinsă în timp ce practica prostituţia pe şoseaua de centură a municipiului Târgu-Mureş. În cuprinsul actului se sesizare s-a arătat că inculpata a fost filmată în timp ce se deplasa cu mai mulţi clienţi la autoturismele acestora iar, la un moment dat, întorcându-se de la un autoturism al unui client, i-a făcut semn numitei M. Z. să se apropie, aceasta ieşind din nişte tufe, după care cele două s-au deplasat urcând un deal, moment după care filmul fotografic nu a mai putut surprinde activitatea celor două.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa de fond a stabilit că la data de 12.09.2005, inculpata M. Z, a fost surprinsă de către organele de poliţie pe centura municipiului Târgu-Mureş, împreună cu martora K. V, în timp ce întreţineau relaţii sexuale cu diferite persoane contra unor sume de bani. Inculpata şi martora au fost legitimate de către organele de poliţie şi în urma percheziţiei corporale efectuate s-a constatat că martora K.V. avea asupra sa suma de 1.200.000 lei rol, bani obţinuţi din întreţinerea de raporturi sexuale cu diferiţi clienţi.

A mai constatat că, în acea perioadă, martora K. V, locuia împreună cu inculpata la locuinţa acesteia din urmă aflată în Valea Rece, împreună mergând pe şoseaua de centură a oraşului în vederea practicării prostituţiei. De asemenea, din probele administrate (declaraţia martorului L. L.) a rezultat că inculpata obţinea venituri legale din ajutorul social şi alocaţiile pentru cei doi copii minori pe care îi are în întreţinere.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti nu s-a putut stabili că fapta reţinută în sarcina inculpatei a fost săvârşită în modalitatea îndemnului sau a înlesnirii practicării prostituţiei de către martora K. V.

Cu privire la cea de-a treia modalitate prevăzută de textul legal, respectiv tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană, instanţa de fond a constatat că, la momentul legitimării şi percheziţiei corporale efectuate asupra martorei K, asupra acesteia, au fost găsite sumele de bani obţinute în acea zi, ca urmare a întreţinerii de relaţii sexuale cu diverse persoane şi nu asupra inculpatei M. Z. Pe de altă parte, în cursul declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, martora K, a arătat că au fost situaţii în care a înmânat într-adevăr inculpatei M. Z, sumele de bani obţinute, dar această predare s-a făcut numai în scopul păstrării acestor sume şi înapoierii ulterioare a acestora, fiind justificate, în opinia martorei, deoarece i se întâmplase anterior ca diverşi clienţi să îi ia sumele de bani pe care le avea asupra ei şi pe care le obţinuse din practicarea prostituţiei.

Atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti martorul V.A, a arătat că era cunoscut că cele două - inculpata şi martora practicau prostituţia şi că martora dădea banii obţinuţi astfel inculpatei, afirmaţie generală a unui martor care nu se afla în relaţii apropriate - de vecinătate, rudenie sau prietenie cu inculpata şi martora şi care nu s-a coroborat cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză.

Ca urmare, instanţa de fond a considerat că existenţa infracţiunii de proxenetism nu a fost dovedită în nici una dintre modalităţile alternative, prevăzute de art. 329 alin. l Cod penal şi în temeiul art. pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. l lit. a Cod pr.penală, a dispus achitarea inculpatei de sub acuza săvârşirii infracţiunii de care este acuzată, iar în conformitate cu prevederile art. 192 alin. 3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva sentinţei arătate, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg Mureş, solicitând desfiinţarea acesteia şi în rejudecare, condamnarea inculpatei M.Z, pentru comiterea infracţiunii de proxenetism, prev.de art.329 alin.l Cod penal, pe motiv de netemeinicie a sentinţei atacate.

In motivarea apelului, s-a arătat că vinovăţia inculpatei este dovedită cu procesul-verbal din 12.09.2005 din care rezultă că martora K. V, a fost surprinsă şi filmată în timp ce acosta clienţi cu care întreţinea relaţii sexuale şi banii îi remitea inculpatei, din procesele-verbale din 3.08.2005, 26.08.2005 şi 8.09.2005, din care rezultă că martora locuia la inculpată, cu declaraţiile martorei K. V, care a arătat că inculpata a învăţat-o să practice prostituţia şi îi dădea acesteia câte 15 lei în funcţie de încasări, exceptând data când a fost surprinsă în flagrant şi când i-a dat banii inculpatei pentru a nu-i fi luaţi de clienţi, cu declaraţia martorului L. L, care a arătat că "toată strada ştia că inculpata o trimite pe martoră să se prostitueze şi îi ia banii obţinuţi de aceasta din urmă" şi cu declaraţia martorului V.A, care a declarat la fel ca martorul precedent.

Prin decizia penală nr.319/A/16.12.2008, Tribunalul Mureş a respins ca nefondat apelul declarat de parchet, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului, conform art.192 alin.3 Cod pr.penală.

Analizând apelul declarat conform art.371 Cod pr.penală, 378 Cod pr.penală, tribunalul a constatat că inculpata a fost dedusă judecăţii pentru fapta de proxenetism, prev.de art.329 alin. l Cod penal, constând în aceea că a îndemnat-o pe martora K. V. să se prostitueze şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta.

Din declaraţiile martorilor V. A. (f.76 d.f.) şi L. L. (f.77 d.f.), a rezultat că la data de 12.09.2005, când a fost surprinsă practicând prostituţia pe Calea Sighişoarei din Tg Mureş, martora K. V. (f.5 d..u.p.), aceasta locuia la inculpată. Totodată aceasta practica prostituţia şi atunci când o făcea, era însoţită de inculpată, însă martorii nu cunosc dacă inculpata o îndemna în vreun fel pe martoră să practice prostituţia sau dacă încasa banii obţinuţi de aceasta de la clienţi.

Totodată martora T. E. a arătat că şi inculpata practica prostituţia (f.121). Inculpata, în declaraţia dată în faţa instanţei de apel a arătat că într-adevăr şi ea a practicat prostituţia şi martora a locuit la ea, însă, nu i-a perceput bani pentru chirie, ci a contribuit în mod egal la întreţinerea casei, negând că ar fi beneficiat de foloase materiale în urma practicării prostituţiei de martoră, arătând că a primit bani încasaţi de la clienţi de martoră, dar pentru a nu-i fi luaţi acesteia, întrucât de multe ori unii clienţi le agresau şi le luau banii înapoi.

Martora K. V. a întărit declaraţiile inculpatei cum că la data surprinderii în flagrant i-a dat banii acesteia pentru a nu fi luaţi de alţi clienţi.

Susţinerile ulterioare ale martorei că a fost îndemnată să practice prostituţia de inculpată şi că acesteia îi dădea câte 15 lei din încasările primite (f.15 d.u.p.), nu sunt confirmate de nici o probă în cauză, prezenţa inculpatei la locul surprinderii în flagrant şi primirea unor sume de bani de la martoră, putând fi explicată prin faptul că însăşi inculpata se prostitua şi că exista posibilitatea ca unii clienţi să la banii câştigaţi de acestea, aspect de altfel relatat şi de martoră şi de inculpată.

Tribunalul a opinat ca şi instanţa de fond că fapta pentru care inculpata a fost dedusă judecăţii nu s-a dovedit că ar exista sub aspectul tuturor elementelor constitutive care o compun, astfel că soluţia corectă a fost cea de achitare a inculpatei M. Z, nici într-un caz de condamnare a acesteia.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş care solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi desfiinţarea sentinţei instanţei de fond şi în rejudecare condamnarea inculpatei pentru infracţiunea dedusă judecăţii şi obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În motivarea recursului, parchetul arată că în mod eronat primele două instanţe au interpretat declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, precum şi declaraţiile inculpatei, astfel că în mod greşit s-a apreciat că fapta dedusă judecăţii nu există.

Examinând legalitatea ş temeinicia hotărârii atacate, sub aspectul motivelor de recurs şi din oficiu, în conformitate cu disp.art.385/9 alin 3 Cod pr.penală, Curtea a apreciat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Aşa cum rezultă din procesul verbal din 12.09.2005 încheiat de organele de cercetare penală din cadrul Poliţiei Tg.Mureş, în urma unei acţiuni de filaj, s-a constatat că numita K. V, practică prostituţia pe şoseaua de centură a municipiului Tg.Mureş, fiind îmbrăcată sumar, făcea semne şoferilor să oprească. După ce aceştia opreau, negocia preţul cu ei şi apoi se urca în maşină deplasându-se pe un drum lateral unde întreţineau raporturi sexuale. La un moment dat, întorcându-se de la un autoturism al unui client, i-a făcut semn inculpatei M. Z. să se apropie, aceasta ieşind din nişte tufe şi s-a apropiat de K. V, după care s-au deplasat  pe un deal, fiind identificate de organele de poliţie.

In declaraţiile date în cursul urmăririi penale martora K. V, a arătat că practică prostituţia pentru a se întreţine şi că inculpata a învăţat-o cum să practice această meserie, fiind trimisă pe şoseaua de centură pentru practicarea prostituţiei de către inculpată, iar din banii încasaţi îi dădea aproximativ 150.000 Rol (f.15,16).

Aceste declaraţii sunt întărite de martorii L.L. (f.18,19, 77) şi V.A. u (f.21-23, 76) care au arătat că toată lumea din Valea Rece ştie că numita K. V. locuieşte la inculpată şi că aceasta o trimite să se prostitueze, precum şi că îi ia banii câştigaţi de pe urma prostituţiei.

Inculpata nici în cursul urmăririi penale nici în faţa instanţelor de judecată nu a recunoscut comiterea infracţiunii, însă a recunoscut că K. V, practică prostituţia şi locuia la ea, iar din banii obţinuţi contribuia la întreţinerea casei.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective, infracţiunea de proxenetism, reglementat de art.329 alin.1 Cod penal, constă în una din acţiunile de îndemnare, înlesnire sau de tragere de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană.

Îndemnul la prostituţie presupune o incitare, o trezire a interesului unei peroane pentru ca aceasta să practice prostituţia. Este vorba deci, de încurajare sau de convingerea unei persoane ca să practice prostituţia.

Tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei înseamnă obţinerea de profituri, avantaje  materiale de orice natură de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană.

În speţă, inculpata a comis infracţiunea de proxenetism în cele două variante reglementate de art.329 alin.1 Cod penal, respectiv prin îndemnul la prostituţie şi prin tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană.

Aşa cum a declarat martora K. V, inculpata a fost cea care a învăţat-o să practice prostituţia şi că o parte din banii obţinuţi în urma practicării prostituţiei îi dădea inculpatei, declaraţii confirmate de martorii L. L. şi V. A.

În drept, fapta inculpatei M. Z. de a o îndemna pe numita K. V. să practice prostituţia şi de a trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism,  prev. de art.329 alin.1 Cod penal.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei instanţa va avea în vedere disp.art.72 Cod penal, precum şi faptul că inculpata nu a recunoscut comiterea infracţiunii, este la primul contact cu legea penală, astfel că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare, pedeapsă orientată spre minimum special, corespunde disp.art.52 Cod penal, privind pedeapsa şi scopul acesteia.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanţa a apreciat că în cauză sunt aplicabile disp.art.81 alin.1 Cod penal, astfel că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie.

Faţă de considerentele expuse, Curtea în baza art. 38515 pct.1 lit. d Cod pr.penală, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi a casat integral decizia atacată, a desfiinţat în totalitate sentinţa penală nr.1070 din 2 septembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş şi rejudecând cauza:

În baza art.329 alin.1 Cod penal a condamnat pe inculpata M. Z, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de proxenetism.

În baza art.81 al.1 Cod penal a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În baza art.82 al.1 Cod penal a fixat inculpatei un termen de încercare de 4 ani.

A atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal.

În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, a obligat inculpata la plata sumei de 1.100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului în primă instanţă, apel şi recurs.

Domenii speta

Spete similare