Plati

JUDECĂTORIA MOINEŞTI

Dosar nr. 3030/260/2010

SENTINŢA CIVILĂ Nr.196

Şedinţa publică de la 25 Ianuarie 2011

Completul compus din:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de fată, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti sub nr. 3010/260/2010 din data de 08.06.2010, reclamata creditoare SC G SRL a chemat în judecată pe pârâta debitoare SC F P SRL solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să o someze pe aceasta la plata sumei de 5280,61 lei cu titlu de debit principal -contravaloare facturi, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

în motivarea cererii, reclamanta creditoare afirmă că între cele două societăţi s-au desfăşurat relaţii comerciale constând în vânzarea - cumpărarea de rulmenţi şi alte produse. Deşi nu a fost încheiat un contract în forma sa clasică, pe parcursul relaţiilor comerciale au fost emise facturile nr. 21592/27.01.2009 in valoare de 5220,61 lei şi nr. 9664/14.01.2008 în valoare de 399,84 lei, din care 339,84 lei au fost achitaţi cu bilet la ordin, ramând un rest de plată de 60 lei, ambele facturi acceptate de către debitoare şi neachitate. Suma totală de plată este de 5280,61 lei. Creditoarea afirmă că potrivit art. 46 Cod Comercial, factura reprezintă un act sub semnătură privată ce face proba contractului pe care-1 constată şi care, independent de orice semnătură, dovedeşte faţă de emitent încheierea şi condiţiile de existenţă ale operaţiunii comerciale pe care o menţionează. Debitoarea a fost notificată în numeroase rânduri, dar demersurile au rămas fără rezultat.

Reclamanta-creditoare consideră că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de O.G. nr. 5/2001, respectiv creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, şi solicită admiterea acţiunii.

In drept, acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi pe prevederile art. 969 Cod Civil, art. 43 şi 46 Cod Comercial, art. 274 şi 379 Cod Procedura Civilă.

S-a solicitat judecata în lipsă în baza prevederilor art. 242 alin. 2 Cod Procedură Civilă.

La cerere, în conformitate cu art. 112 Cod procedură civilă, s-au ataşat în copie certiăzuficată următoarele înscrisuri: factura fiscală nr. 21592/27.01.2009, factura fiscală nr. 9664/14.01.2008, fişa analitică partener, notificare din data de 16.11.2009 şi dovada de expediere cu confirmare de primire.

Reclamanta-creditoare a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 39 lei, şi timbrul judiciar în cuantum de 0,3 lei.

Pârâta-debitoare, legal citată, nu a formulat întâmpinare în cauză şi nu s-a prezentat în faţa instanţei, neexprimându-şi poziţia faţă de cererea reclamantei.

Sub aspectul probatoriului, la termenul din 21.01.2011, instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

în desfăşurarea relaţiilor comerciale dintre societatea creditoare şi societatea debitoare au fost emise facturile nr. 21592/27.01.2009 in valoare de 5220,61 lei şi nr. 9664/14.01.2008 în valoare de 399,84 lei, din care 339,84 lei au fost achitaţi cu bilet la ordin, ramând un rest de plată de 60 lei, ambele facturi acceptate de către debitoare şi neachitate. Debitoarea a fost notificată, dar demersurile au rămas fără rezultat.

Instanţa constată că valoarea totală a facturilor menţionate este în cuantum de 5280,61 lei.

Potrivit art. 1 din O.G. 5/2001, „procedura somaţiei are ca obiect realizarea de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii". în art. 2 din O.G. 5/2001 se statuează că se poate recurge la procedura somaţiei de plată pentru creanţele şi obligaţiile care intră în conţinutul raporturilor civile sau comerciale.

Astfel, procedura somaţiei de plată este o procedură specială care necesită, pe lângă condiţiile generale, îndeplinirea unor condiţii speciale de admisibilitate a cererii prin care se declanşează această procedură : în primul rând creditorul trebuie să aibă o creanţă a cărei obligaţie corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani; în al doilea rând, creanţa trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă; iar în al treilea rând, pot fi folosite drept mijloace de probă doar înscrisurile.

Instanţa consideră îndeplinite în speţă condiţiile impuse de lege pentru admiterea cererii, având în vedere următoarele argumente:

Instanţa constată că, în speţă, a fost încheiat între cele două societăţi un contract în formă simplificată, care este certificat de însăşi cele două facturi solicitate la plată. Relaţiile dintre cele două societăţi sunt relaţii de natură comercială datorită calităţii de comerciant a celor doi parteneri. Astfel, condiţia impusă de lege, referitoare la caracterul civil sau comercial al raporturilor dintre părţi, precum şi cerinţa referitoare la creanţa creditorului a cărei obligaţie corelativă trebuie să constea în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani sunt îndeplinite.

De asemenea, condiţia referitoare la necesitatea existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile este îndeplinită.

Art. 379 alin. 3 din Codul de procedură civilă, prevede că este certă creanţa „a cărei existenţă rezultă din însăşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau însuşite de dânsul". Instanţa constată că, în cauză, creanţa a cărei valorificare se urmăreşte rezultă din facturile menţionate, care atestă convenţia încheiată între părţi, existenţa sa fiind neîndoielnică.

Cu privire la caracterul lichid al creanţei, art. 379 alin. 4 din Codul de procedură civilă prevede că o creanţă „este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este deteminabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui (...)". Instanţa constată că şi această condiţie este îndeplinită, deoarece câtimea creanţei este determinată în cuprinsul facturilor nr. 21592/27.01.2009 şi nr. 9664/14.01.2008.

în privinţa exigibilităţii creanţei, o creanţă este exigibilă sau scadentă dacă termenul prevăzut în favoarea debitorului s-a împlinit sau, în condiţiile legii, debitorul este decăzut din beneficiul termenului. Astfel, factura nr. 21592 a fost emisă în data de 27.01.2009, iar factura nr. 9664 a fost emisă în data de 14.01.2008. întrucât în cuprinsul facturilor nu se precizează expres un termen de plată rezultă că aceste facturi au devenit scadente de la data emiterii.

în ceea ce priveşte ultima condiţie ce se urmăreşte a fi îndeplinită, referitoare la existenţa unui înscris constatator al creanţei, instanţa constată că facturile solicitate la plată fac dovada operaţiunilor comerciale pe care le menţionează, fiind vorba despre un contract în formă simplificată. După cum se poate observa, ambele facturi au fost semnate de primire de către societatea debitoare. întrucât semnătura nu a fost contestată în instanţă de către aceasta se prezumă că au fost asumate.

Faţă de considerentele arătate, instanţa urmează să admită cererea de chemare în judecată şi în temeiul art. 6 alin. 2 din O.G. nr. 5/2001 urmează să emită somaţia de plată, acordând debitoarei un termen de plată de 30 de zile de la comunicarea prezentei, termen stabilit conform art. 6 alin. 3 din O.G. nr. 5/2001.

Cu privire la cererea de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, instanţa constată că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, deoarece aceasta este în culpă procesuală, astfel că urmează să admită această cerere şi să oblige pârâta-debitoare la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,3 lei, din care 39 lei reprezintă taxă judiciară de timbru conform chitanţei nr. 0159222 (fila 4), iar 0,3 lei reprezintă timbru judiciar.

Domenii speta

Spete similare