Proprietate privată

Sentinţă civilă 2319 din 07.07.2011


Sentinţa civilă nr. 2319/07.07.2011 I.D.C- C 12

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.xxx din data de 07.12.2010 reclamantul xxx a chemat în judecată pârâţii xxx solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor să-i lase în deplină proprietate şi liniştita posesie suprafaţa de 195mp, teren situat în satul Asău.

In motivarea cererii reclamantul a arătat că prin sentinţa civilă nr.4093/13.12.2000 a Judecătoriei Moineşti a devenit proprietarul unei suprafeţe de teren alături de alte bunuri şi că de aproximativ 2 ani de zile pârâţii au cumpărat bunurile ce i-au revenit în urma acţiunii de partaj surorii acestuia respectiv numita xxx, ocupându-i terenul în suprafaţă de 195 mp .

Mai arată reclamantul că deşi a încercat să negocieze cu pârâţii în sensul de a le lăsa terenul în schimbul unei sume de bani, aceştia nu sunt de acord, ocupându-i în continuare terenul.

In drept şi-a întemeiat acţiunea în baza prevederilor art.480 cod civil

Acţiunea a fost legal timbrată cu 83 RON taxă judiciară de timbru şi s-a aplicat timbru judiciar 0,3 RON.

La data de 22.03.2011 pârâţii au formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale active, pentru motivul că reclamanta nu este titularul dreptului de proprietate asupra terenului pe care îl revendică.

In motivarea excepţiei pârâţii au arătat că odată cu copia cererii de chemare în judecată nu le-a fost comunicat nici un fel de înscrisuri, şi că nici la dosarul cauzei nu există dovezi că ar avea un drept de proprietate asupra terenului de 195 mp pe care îl revendică.

Pe fondul cauzei , pârâţii au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

In cauza a fost admisa şi administrata proba cu înscrisuri pentru ambele părţi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa, în temeiul art. 137 C.proc.civ, se va pronunţa cu întâietate asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a petentului şi reţine următoarele:

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este o excepţie de fond, peremptorie şi absolută, întrucât vizează lipsa unei condiţii de fond a exerciţiului dreptului la acţiune, care, dacă este admisă, face de prisos cercetarea în fond a pretenţiilor formulate de petent împotriva intimatei. Prin urmare, instanţa va analiza excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de petent, cu prioritate faţă de alte aspecte.

2

în cauza dedusă judecăţii calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana petentului şi cel care ar fi titular al dreptului afirmat, iar calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana intimatei şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

Reclamantul fiind cel care porneşte acţiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât şi pe cea pasivă - respectiv îndreptăţirea sa de a introduce cererea împotriva pârâtului, prin indicarea obiectului cererii şi a motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiată pretenţia sa, potrivit art. 112 Cod de procedură civilă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii.

în cazul de faţă, reclamantul a solicitat ca instanţa să dispună obligarea pârâţilor să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 195 mp., terenul situat în satul Asău, fără ca acesta să facă dovada

Având în vedere că reclamantul nu este titularul dreptului de proprietate privind suprafaţa de teren de 195 mp. situat în corn. Asău , instanţa urmează să admită excepţia invocată de pârâţi şi să respingă cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

în baza art. 274 Cod procedură civilă , va obliga reclamantul către pârâţi la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.