Plangere

Sentinţă penală 133 din 09.03.2012


Sentinţa penală nr. 133/09.03.2012 Cod 146

I.D.C- C 17

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată că prin plângerea formulată la 26.10.2011 şi înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. xxx/260/2011, petenta xxx  a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să infirme soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rezoluţia nr.xxx/P/2011din data de 02.08.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti şi să restituie cauza procurorului în vederea completării cercetărilor faţă de intimata xxx pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 220 Cod penal.

În motivarea plângerii petenta, a arătat că la data de 11.07.2011, a formulat plângere penală împotriva intimatei xxx pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie, faptă perevăzută de art. 220 Cod penal, motivat de faptul că i-a tulburat posesia suprafeţei de 300 mp,  cuprinsă în suprafaţa de 2800mp.

În urma cercetărilor efectuate în cauză, la data de 02.08.2011 prin rezoluţia nr. xxx/P/2011, Parchetul de pe lângă Judecătoria  Moineşti, în temeiul art.228 alin.6 rap. la art.10 lit.b Cod procedură penală, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 Cod penal, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Împotriva acestei soluţii, petenta xxx a formulat plângere, solicitând infirmarea soluţiei.

Prin Rezoluţia  nr. xxx/II/2/2011 a Primului Procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti s-a respins plângerea petentei  ca neîntemeiată.

În dovedirea plângerii  s-au depus acte noi  în sensul art. 2781  alin.7 Cod procedură penală.

Faţă de actele şi lucrările cauzei, analizând ansamblul probator existent prin prisma motivelor invocate de petentă, instanţa reţine următoarele:

Din probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi înscrisurile nou depuse in cursul cercetării judecătoreşti, a rezultat faptul că la data de 19.07.2011 petenta xxx a formulat plângere împotriva intimatei xxx , motivat de faptul că aceasta i-a ocupat suprafaţa de 300 mp, pe care a cultivat-o cu porumb precum şi suprafaţa de 813 mp asupra căreia există litigiu.

In drept , infracţiunea de tulburare de posesie constă în ocuparea în întregime sau în parte fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fără consimţământul acestuia sau fără aprobare prealabilă primită în condiţiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat.

Soluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti de neîncepere a urmăririi penale faţă de numita xxx, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 220 din Codul penal, este nelegală şi netemeinică, având la bază cercetări incomplete şi fiind dată cu încălcarea principiilor procesual penale referitoare la aflarea adevărului şi la rolul activ al organelor de urmărire penală, prevăzute la art.3 şi art.4 din Codul de procedură penală.

Analizând cuprinsul rezoluţiei nr.2xxx/P/2011, se observă că  procurorul a apreciat că propunerea organului de cercetare penală de  neîncepere  a urmăririi penale este motivată , apreciind ca fiind legală şi temeinică , motiv pentru care a confirmat soluţia.

Ori din referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală nu reiese motivele pentru care s-a apreciat că fapta este de natură civilă , pentru a forma convingerea instanţei că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală .

Situaţia de fapt expusă este  extrem de sumară si neconvingătoare, în condiţiile în care se face referire doar la un „proces civil” , în sensul  că între petentă şi intimată a existat un litigiu civil cu privire la suprafaţa de 2888 mp, ce a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 1334 din data de 14.04.2011 a Judecătoriei Moineşti şi că pentru suprafaţa de 300 mp , petenta a prezentat titlul de proprietate.

Mai mult decât atât deşi în referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală faţă de făptuitoarea xxx cercetată sub aspectul comiterii infracţiunii de tulburare de posesie, s-a constatat că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv latura obiectivă, în rezoluţie se reţine că sunt incidente dispoziţiile art.10 lit b Cod penal în sensul că fapta nu este prevăzută de legea penală, fără ca procurorul să  expună motivele pentru care a apreciat că litigiul dintre cele două părţi este de natură civilă.

Instanţa apreciază că soluţia este nelegală deoarece în cauză nu prezintă relevanţă cine este proprietarul terenurilor, întrucât  prin incriminarea faptei de tulburare de posesie se apară relaţiile sociale ce ţin de posesia terenului, ca stare de fapt, si nu proprietatea ca, stare de drept.

Ori în aceste condiţii instanţa constată că nu s-a stabilit complet situaţia de fapt pe baza de probe cu caracter concludent.

Astfel, nu s-au administrat probe pentru a se verifica dacă există situaţia premisă a infracţiunii, respectiv dacă persoana vătămată a exercitat posesia asupra terenului in litigiu sub ambele sale aspecte –corpus si animus - prin actele materiale de folosire.

Pentru existenţa infracţiunii de tulburare de posesie este necesar ca ocuparea, în totalitate sau în parte, a unui imobil aflat în posesia altuia să se realizeze fără drept.

Această cerinţă a laturii obiective implică absenţa, la momentul săvârşirii faptei, a unui titlu legitim a făptuitoarei, ca să o îndreptăţească la ocuparea terenurilor.

În situaţia în care acţiunea persoanei învinuite de ocupare a terenurilor a avut la bază un titlu legitim al acesteia, reprezentat de dreptul de proprieate, în aceste condiţii nu este îndeplinită una din cerinţele laturii obiective a infracţiunii de tulburare de posesie, respectiv cea a ocupării fără drept, şi pe cale de consecinţă nici atitudinea subiectivă a persoanei învinuite ce caracterizează intenţia, forma de vinovăţie specifică acestei infracţiuni.

De asemenea, nu s-a stabilit in mod concludent poziţia subiectiva a conduitei făptuitoarei de a ocupa terenurile de 800 mp şi 300 mp asupra căruia partea vătămată pretinde ca are titlu de proprietate.

In acest sens se retine doar afirmaţiile din declaraţia făptuitoarei Matei Stela , care a precizat că asupra  suprafeţei  de 813 mp  este proprietară conform Sentinţei civile nr.1334/14.04.2011, şi că în ceea ce priveşte  suprafaţa de 300 mp teren , nu are nici un drept.

Conform art.1 din Codul de procedura penala , scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp si în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca orice persoana care a săvârşit o infracţiune sa fie pedepsita potrivit vinovatei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la răspundere penala.

În conformitate cu dispoziţiile art. 202 Cod procedură penală , legea obliga organele de urmărire penala sa aibă rol activ, să administreze probele necesare pentru aflarea adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluţionări a cauzei.

Vinovatia nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind atât organului de urmărire penala  cat şi instanţei de judecată.

Probele trebuie sa fie concludente si utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte sa creeze măcar presupunerea rezonabila ca ceea ce probează corespunde adevărului.

Prin urmare, in vederea efectuării unei analize temeinice a elementelor constitutive ale infracţiunii de tubulare de posesie, organele de cercetare penală ar mai fi trebuit să administreze şi alte probe şi anume:

- proba testimonială - pentru a se stabili dacă petenta a avut posesia terenurilor de 800 mp şi 300 mp, anterior ocupării de către intimată.

-dacă există un refuz din partea intimatei, să predea posesia terenului în suprafaţă de 300 mp.

- proba cu înscrisuri – titlul de proprietate cu privire la suprafaţa de 300 mp. teren intravilan  care este menţionat în referat şi nu există la dosarul de urmărire penală, precum şi alte înscrisuri care ce sunt utile şi concludente cauzei.

În vederea administrării actelor de urmărire penală indicate,  instanţa va admite plângerea, va desfiinţa rezoluţia  nr.xxx/P/2011din data de 02.08.2011 şi rezoluţia nr. xxx/II/2/ 2011din data de 05.10.2011 şi va trimite cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti în vederea începerii urmăririi penale.

4