Reziliere contract

Dosar nr. 2106/280/2010

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 1374/2011

Şedinţa publică de la 14 Februarie 2011

Instanţa compusă din:

PREŞEDINTE A V

Grefier CC

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanţii-pârâţi V M, V F şi pe pârâta-

reclamantă S.C. F & M S.R.L., având ca obiect reziliere contract.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Constatând că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de

07.02.2011, fiind consemnate în scris în încheierea de amânare a pronunţării din acea dată şi care

face parte integrantă din prezenta, instanţa deliberând a pronunţat următoarele.

INSTANTA

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti  sub nr. 2106/280/2010, reclamanta

V M a chemat in judecata pe pârâta SC F & M  SRL solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va

pronunţa sa dispună rezilierea contractului de antrepriză nr. 6/11.02.2009, să oblige pârâta la

plata sumei de 20.000 lei reprezentând contravaloare materiale, la plata sumei de 20.000 lei

reprezentând refacerea lucrărilor executate în mod defectuos de către pârâtă, la plata penalităţilor

de întârziere în cuantum de 0,5% reprezentând deducerea din preţul contractului pentru

nerespectarea clauzelor contractuale, cu  cheltuieli de judecata.

In motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că prin contractul nr. 6/11.02.2009 a

convenit cu reclamanta să edifice o casă de locuit, parter, etaj 1, mansardă şi acoperiş, să monteze

instalaţie apă şi ţeavă de scurgere, în termen de 5 luni de la data încheierii convenţiei, termen

nerespectat de către aceasta. Potrivit actului , reclamanta menţionează că s-a stabilit valoarea

manoperei la suma de 50.000 lei, din care a achitat în avans 14.385 lei, iar pentru materiale, din

totalul de 125.000 lei convenit a achitat sumele de 67.000 lei şi de 33.800 lei. Se arată că pârâta nu

a respectat proiectul de construcţie, nu a prezentat nicio factură pentru materiale sau manoperă,

nu a încheiat niciun proces verbal de încheiere a lucrărilor, iar lucrările efectuate prezintă mai

multe defecţiuni.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 05.07.2010 sub nr.

13476/280/2010 reclamanta SC F & M  SRL a chemat în judecată pe pârâţii  V M şi VF,

solicitând, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, instanţa să dispună obligarea acestora la plata

sumei de 68.158,59 lei, reprezentând contravaloarea manoperei şi a materialelor de construcţie

ocazionate de edificarea construcţiei propriettaea pârâţilor.

Reclamanta a arătat că prin contractul de antrepriză încheiat cu pârâţii la data de

11.02.2009 s-a stabilit în sarcina acesteia obligaţia de a construi o casă „ la roşu”, parter , etaj,

mansardă , acoperită , preţul fiind de 50.000 lei. Se menţionează că pârâţii au dorit o prelungire a

construcţiei faţă de proiect, cu motivarea că prin aceasta obţin încă o cameră, pe care înţeleg să o

folosească ca şi magazie , beneficiarii urmând a obţine în timp util modificarea proiectului şi a

autorizaţiei, precum şi faptul că prin convenţia încheiată reclamanta şi-a asumat obligaţia de a

achiziţiona materialele de construcţie, contravaloarea acestora urmând a fi achitată de către pârâţi

în baza documentelor justificative de achiziţie. Reclamanta precizează că a primit suma de 67000

lei pentru achiziţionarea materialelor, evaluate în cuantum total la suma de 125.000 lei, şi suma de

14.385 lei contravaloarea manoperei. Totodată, reclamanta a arătat că a executat lucrările de

fundare cu personal autorizat, săpăturile au fost executate mecanizat la o adâncime care respectă

proiectul tehnic, a luat în considerare extinderea solicitată de către beneficiari precum şi de

modificarea solicitată de către pârâţi în sensul ca terasa să fie înălţată la 1,90 m, iar nu la 0,50 cm.

Întrucât din luna iunie 2009 pârâţii nu au mai achitat nici manopera şi nici contravaloarea

materialelor de construcţie, reclamanta precizează că nu a mai continuat efectuarea lucrării.

Întrucât până la finalizarea construcţiei au rămas de efectuat doar lucrări de turnare a plăcii

superioare şi de efectuare a acoperişului, care echivalează cu o manoperă de 5000 lei, urmează ca

pârâţii să fie obligaţi la plata manoperei pentru stadiul actual al construcţiei, de 31.615 lei.

Prin încheierea de şedinţă din data de 29.11.2010, în temeiul disp. art. 164 C.proc. civ.,

instanţa a dispus conexarea cauzei civile nr. 13476/280/2010 la dosarul 2106/280/2010.

În probaţiune, părţile  au solicitat si instanţa le-a încuviinţat administrarea probelor cu

înscrisuri, interogatoriu, expertiză tehnică specialitatea construcţii şi proba testimonială, declaraţia

martorului P C fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

La termenul de judecată din data de 07.02.2011 reclamanţii pârâţi şi-au precizat acţiunea,

în sensul că solicită obligarea pârâtei reclamante la plata contravalorii materialelor de construcţie

astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză, solicitând totodată a se lua act de faptul că

renunţă la soluţionarea capătului trei din cerere.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa constata următoarele.

 La data de 11.02.2009 între  reclamanţii pârâţi şi  pârâta reclamantă  s-a încheiat un

contract de antrepriză , având ca obiect construirea unei case de locuit, parter, etaj 1, mansardă,

acoperiş şi montarea instalaţiei de apă în casă şi a ţevei principale de scurgere la ieşirea din casă, în

termen de 5 luni, pentru preţul de 500.000.000 ROL, respectiv 50.000 RON.

Potrivit disp. art.5.1 lit b din convenţie, instanţa constată că antreprenorul, în speţă

societatea pârâtă reclamată şi-a asumat obligaţia de a preda construcţia la termenul stabilit în

contract. Având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expert I L, în

sensul că imobilul nu era finalizat nici la momentul efectuării expertizei, care se coroborează  cu

declaraţia martorului audiat, care a afirmat că începând cu luna iulie a anului 2009 reprezentanţii

pârâtei au strâns materialele şi utilajele necesare din curtea imobilului care trebuia construit şi nu

au mai revenit după acest moment, luând act şi de poziţia pârâtei reclamante exprimate în

cuprinsul acţiunii, instanţa constată că aceasta nu a respectat obligaţia principală de a executa

construcţia în termenul stabilit.

Potrivit clauzelor contractuale, prevăzute la art.11.1, nerespectarea obligaţiilor asumate în

prezentul contract de către una dintre părţi dă dreptul părţii lezate de a cere rezilierea contractului

de antrepriză şi de a pretinde daune interese. Din interpretarea logică a clauzei prevăzute în mod

expres în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare, instanţa constată că părţile au prevăzut un

pact comisoriu de gradul I.

Potrivit art. 1021 C.civ., având în vedere că rezoluţiunea nu operează de drept, instanţa

urmează a verifica în cauză dedusă judecăţii îndeplinirea în mod cumulativ a condiţiilor prevăzute

pentru admisibilitatea rezoluţiunii judiciare, respectiv ca una dintre părţi să nu-şi fi executat

obligaţiile care îi incumbă, neexecutarea să fie imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţia, iar

debitorul obligaţiei neexecutate să fi fost pus în întârziere, în condiţiile prevăzute de lege, rezilierii,

ca sancţiune pentru neexecutarea unor contracte cu execuţie succesivă, fiindu-i aplicabile aceleaşi

reguli.

Raportat la situaţia de fapt reţinută, având în vedere conţinutul clauzei exprese privind

rezoluţiunea contractului pentru neexecutare, precum şi faptul că reclamanţii pârâţi au procedat la

punerea în întârziere a pârâtei, prin cererea de chemare în judecată formulată, instanţa constată că

pârâta reclamantă în mod culpabil nu şi-a îndeplinit obligaţia de construire  a imobilului în termen

de 5 luni convenit, , fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art 1020-1021 Cod civil pentru a se

dispune rezilierea contractului de antrepriză nr. 6/11.02.2009.

În ceea ce priveşte capătul doi din cererea reclamanţilor pârâţi şi primul capăt din cererea

pârâtei reclamantei, potrivit înscrisului sub semnătură privată intitulat „ contract” încheiat la data

de 11.02.2009, distinct de contractul de antrepriză nr.6/11.02.2009, aflat la fila 30 din dosarul

cauzei,  însuşit de către părţi prin semnare şi ştampilare, instanţa constată că suma totală aferentă

contravalorii materialelor de construcţie necesare edificării construcţiei a fost stabilită la valoarea

de 125.000 lei , din care s-a achitat la data de 11.02.2009 de către reclamanţii pârâţi către

antreprenor suma de 67.000 lei. Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză,

contravaloarea materialelor de construcţie încorporate în imobil la data expertizării este de

141.605 lei, fiind necesar pentru terminarea construcţiei achiziţionarea de materiale în cuantum de

91.004 lei.

În conformitate cu art. 5.2 alin c din convenţie, instanţa constată că obligaţia de a furniza

materialele necesare lucrării şi de a respecta indicaţiile cu privire la calitatea materialelor necesare

lucrării, revine clientului, în speţă reclamanţilor pârâţi. Deşi instanţa nu neagă că a fost

încorporată în construcţie o cantitate mai mare de materiale de construcţii decât cea achitată la

data de 11.02.2009, luând act şi de faptul că , clientul păstrează proprietatea materialelor şi în

cursul executării, urmează a respinge cererea reclamanţilor pârâţi de a se dispune obligarea pârâtei

reclamante la plata contravalorii materialelor de construcţii.

În ceea ce priveşte solicitarea antreprenorului de a se dispune obligarea clientului la plata

contravalorii materialelor de construcţii, evaluate de către acesta la suma de 36.543 lei, instanţa

constată că prin înscrisul  sub semnătură privată încheiat la data de 11.02.2009 părţile nu au

modificat disp. art. 5.2 alin c din contract, în sensul ca obligaţia achiziţionării materialelor să

revină antreprenorului, cu obligaţia corelativă a clientului de a achita contravaloarea acestora, în

condiţiile în care actul nu îndeplineşte condiţiile de formă pentru a produce efecte juridice sub

acest aspect iar părţile nu au administrat alte mijloace de probă sub acest aspect. Astfel, deşi

convenţiile legal încheiate între părţi pot fi modificate pe parcursul derulării acestora, pentru a

produce efecte juridice ,din cuprinsul clauzelor trebuie să rezulte în mod expres libertatea de

voinţă a părţilor, iar manifestarea de voinţă să fie exprimată cu intenţia de a produce efecte

juridice, neputând fi supuse echivocului. Mai mult, chiar şi în situaţia în care părţile ar fi

procedat la modificarea obligaţiei contractuale, cererea pârâtei reclamante urmează a fi respinsă şi

prin raportarea la faptul că aceasta nu a făcut dovada achiziţionării materialelor de construcţie în

cuantum de 36.543 lei, în sensul că nu a depus la dosarul cauzei facturile fiscale aferente acestor

sume, pentru a se reţine obligaţia reclamanţilor pârâţi de plată a contravalorii acestora. Analizând

înscrisurile depuse la dosarul cauzei, care se coroborează cu concluziile raportului de expertiză,

instanţa constată că au fost întocmite şi ataşate documente justificative doar pentru materialele

achitate la data de 11.02.2009.

În ceea ce priveşte obligaţia reclamanţilor pârâţi de plată a preţului, estimat de către pârâta

reclamantă la valoarea de 31.615 lei, instanţa reţine că, potrivit pct. IV art. 4.1 şi 4.2 din contract

preţul lucrării a fost stabilit la valoarea de 50.000 lei, care urmează a fi plătit prin avans achitat pe

loc, reprezentând 30% din valoarea totală a lucrării, restul urmând a se face eşalonat, după

executarea şi recepţia fiecărei faze a lucrării, respectiv la finalul lucrărilor. Pentru facturile

ulterioare avansului, clientul şi-a asumat obligat obligaţia de a efectua plata către antreprenor în

termen de 7 zile de la emiterea facturii. Potrivit susţinerilor părţilor, care se coroborează cu

menţiunea inserată sub semnătură privată la sfârşitul contractului de antrepriză nr. 6/11.02.2009,

la data de 07.04.2009 clientul a achitat antreprenorului suma de 14.385 lei cu titlu de avans din

contravaloarea totală a manoperei. La momentul efectuării expertizei tehnice, instanţa constată că

manopera aferentă lucrărilor efectuate a fost stabilită la suma de 59.758,47 lei. Cu toate acestea,

luând act atât de principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, cât şi de autonomia de

voinţă a părţilor la încheierea actelor juridice, instanţa urmează a analiza dacă este întemeiată

cererea pârâtei de a fi obligaţi reclamanţii pârâţi la plata sumei de 31.651 lei, reprezentând

contravaloarea manoperei necesare edificării imobilului. Totodată, instanţa constată că temeinicia

acţiunii societăţii pârâte sub acest aspect , urmează a fi analizată şi prin raportare la disp. art. 7.1 şi

2 din convenţie, care prevăd că „ recepţia lucrărilor se va efectua pe faze de execuţie/la închiderea

lucrărilor, iar prin semnarea proceselor verbale de recepţie pe faze de execuţie se atestă că

antreprenorul şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi, concomitent, se naşte dreptul său la plata

integrală a lucrărilor contractate şi executate”. Astfel, în cauza dedusă judecăţii, instanţa urmează a

stabili , atât dacă antreprenorul este îndreptăţit la plata contravalorii manoperei, prin respectarea

obligaţiilor contractuale în vederea cât şi dacă clientul şi-a respectat obligaţia asumată, de plată a

preţului .

Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, dar şi susţinerilor părţilor, care se

coroborează cu concluziile raportului de expertiză efectuat, instanţa constată că părţile nu au

întocmit procese verbale de recepţie la momentul efectuării diferitelor faze de execuţie. Sub acest

aspect, instanţa reţine aplicabilitatea disp.  ART. 17 Legea 10/1995 privind calitatea în construcţii,

care prevede că”  Recepţia construcţiilor constituie certificarea realizării acestora pe baza

examinării lor nemijlocite, în conformitate cu documentaţia de execuţie şi cu documentele

cuprinse în cartea tehnică a construcţiei.

Cartea tehnică a construcţiei cuprinde documentaţia de execuţie şi documente privitoare la

realizarea şi exploatarea acesteia. Ea se întocmeşte prin grija investitorului şi se predă

proprietarului construcţiei, care are obligaţia să o păstreze şi să o completeze la zi; prevederile din

cartea tehnică a construcţiei referitoare la exploatare sunt obligatorii pentru proprietar şi

utilizator. Recepţia construcţiilor se face de către investitor - proprietar, în prezenta proiectantului

şi a executantului şi/sau reprezentanţilor de specialitate, legal desemnaţi de aceştia”. Totodată,

potrivit art. 21, instanţa reţine că asigurarea recepţiei lucrărilor de construcţii la terminarea

lucrărilor şi la expirarea perioadei de garanţie, precum şi obligaţia de a  întocmi cartea tehnică a

construcţiei şi predarea acesteia către proprietar; revine investitorului, definit de actul normativ ca

persoana fizică sau juridică care finanţează sau realizează investiţii, în speţă reclamanţii pârâţi în

calitate de proprietari.

Potrivit art. 23 din acelaşi act normativ, executantul construcţiei are obligaţia de a supune

la recepţie numai  construcţiile care corespund cerinţelor esenţiale de calitate şi pentru care a

predat investitorului documentele necesare întocmirii cărţii tehnice a construcţiei. În speţă, având

în vedere că nu a fost întocmită „ cartea construcţiei”, în temeiul căreia urma a se efectua şi

recepţia lucrării , condiţie sine qua non în vederea emiterii facturii fiscale pentru plata preţului,

făcând şi aplicabilitatea principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, părţile

neputându-se prevala de propria culpă pentru introducerea cererilor deduse judecăţii,

constructorul având obligaţia de a preda documentele necesare întocmirii cărţii tehnice de către

beneficiar) urmează a respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea reclamanţilor pârâţi la

plata manoperei. Astfel, în lipsa dovedirii de către pârâta reclamantă a executării obligaţiei care îi

incumbă, precum şi faptul că  dreptul său la plata integrală a lucrărilor contractate şi executate se

naşte prin semnarea proceselor verbale de recepţie, ca garanţie a executării obligaţiilor asumate,

instanţa nu poate reţine neîndeplinirea obligaţiei corelative a clientului , de plată a preţului. Mai

mult, instanţa constată că pârâta reclamantă nu a procedat nici la emiterea facturilor fiscale

aferente contravalorii manoperei,în condiţiile în care  factura fiscală este  un înscris sub semnătură

privată prin care se constată executarea unei operaţiuni comerciale.Ca orice înscris sub semnătură

privată, factura face dovada împotriva emitentului şi în favoarea destinatarului, însă, factura

acceptată face dovada şi în favoarea emitentului, în speţă societatea creditoare. În lipsa emiterii

facturii fiscale, instanţa nu poate proceda nici la verificarea condiţiilor de admisibilitate a acesteia

ca mijloc de probă, respectiv la acceptarea acesteia, expresă sau tacită, de către reclamanţii pârâţi.

Prin acţiunea dedusă judecăţii, instanţa constată că reclamanţii pârâţi au solicitat obligarea

pârâtei reclamante la plata penalităţilor de întârziere, reprezentând 0,5%  cota procentuală pentru

fiecare zi de întârziere din preţul pentru lucrările neexecutate, până la îndeplinirea efectivă a

obligaţiilor. Potrivit art. 10.1, instanţa constată că clientul este îndreptăţit a solicita acordarea

penalităţilor de întârziere în situaţia în care, din vina sa exclusivă, antreprenorul nu reuşeşte să-şi

îndeplinească obligaţiile din contract. În speţă, având în vedere că în lipsa întocmirii proceselor

verbale de recepţie a lucrărilor şi a cărţii construcţiei ,obligaţii analizate anterior, nu se poate

analiza îndeplinirea obligaţiilor asumate de către antreprenor referitor la calitatea lucrărilor

efectuate , aspect evidenţiat şi în concluziile raportului de expertiză efectuat  în cauză, urmează a

respinge şi acest capăt de cerere.

În conformitate cu disp. art. 274 rap art. 276 C.proc. civ., având în vedere că a fost admis

doar primul capăt de cerere din acţiunea formulată de către  reclamanţii pârâţi, instanţa urmează a

dispune obligarea pârâtei la plata către aceştia a sumei de 550 lei cheltuieli de judecată, din totalul

de 2200 lei ocazionat de soluţionarea prezentei acţiuni civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanţii-pârâţi V M şi V F, domiciliaţi în

comuna M, sat H, D V, judeţul Argeş, în contradictoriu cu  pârâta-reclamantă S.C. F & M S.R.L.,

cu sediul în comuna M, sat S, nr.169 bis, judeţul Argeş.

Respinge acţiunea formulată de pârâta-reclamantă  S.C. F & M S.R.L.

Dispune rezilierea contractului de antrepriză nr. 6/11.02.2009.

Obligă pe  pârâta-reclamantă la plata către reclamanţii-pârâţi a sumei de 550 lei cheltuieli

de judecată.

Cu drept de  recurs  în  termen de  15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 14 Februarie 2011.

Preşedinte,

A V

Grefier,

C C

Domenii speta

Spete similare