Revendicare, grăniţuire

JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCURESTI – SECTIA CIVILA

SENTINTA CIVILA NR. 650/ 23.01.2009

Pe rol  se afla solutionarea cauzei civile având ca obiect revendicare imobiliara, obligatie de a face, pretentii formulata de reclamanta-pârâta D.A. în contradictoriu cu pârâtii-reclamanti C. M. si C. G..

Dezbaterile si sustinerile partilor au avut loc în data de 14.01.2009, fiind consemante în încheierea de sedinta de la acel termen, care face parte integranta din prezenta hotarâre, când instanta de judecata pentru a da posibilitatea pârâtilor-reclamanti sa depuna concluzii scrise, a amânat pronuntarea la data de 21.01.2009 si ulterior, având nevoie de timp pentru a delibera, la data de 23.01.2009.

INSTANTA

Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti la data de 11.01.2008, sub nr. 249/300/2008, reclamanta D.A. a chemat în judecata pe pârâtii C.M. si C.G., solicitând instantei ca prin hotarârea pe care o va pronunta sa oblige pârâtii sa-i lase în deplina proprietate si posesie terenul situat in Bucuresti, str. I.S  nr. 15, sector 2 in suprafata de 24 mp ocupat de pârât fara nici un drept, evaluat provizoriu la 3.000 lei, sa se stabileasca linia de hotar ce desparte proprietatea sa de cea a pârâtilor, obligarea acestora sa ridice constructia provizorie edificata fara drept pe terenul sau cât si gardul edificat precum si materialele depozitate, pe cheltuiala lor, obligarea pârâtilor la plata catre reclamanta a sumei de 3.600 lei contravaloarea lipsei folosintei terenului din luna ianuarie 2005 si pâna la momentul introducerii actiunii, ianuarie 2008 si in continuare pana la data eliberarii efective a terenului, cate 100 lei lunar.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca este proprietara terenului pe care îl revendica in suprafata de 227 mp, rezultata din acte, situat in Bucuresti, str. I.S  nr. 15, sector 2, ca dovada fiind contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 998/18.06.2004 de BNP Ditu Rodica, certificatul de mostenitor nr. 72/27.09.2006 emis in dosarul succesoral nr. 76/2006 de BNP Tanase Ortansa Daniela, certificatul de mostenitor nr. 13/29.04.2004 emis in dosarul succesoral nr. 18/2004 de BNP Ditu Rodica si sentinta civila nr. 6848/1995 a Judecatoriei Sector 2 Bucuresti. Terenul are ca vecinatati la Sud pe o lungime de 24,32 m se învecineaza cu imobilul din str. I.S. nr. 13, proprietatea pârâtilor, la Nord pe o lungime de 24,32 mp se învecineaza cu imobilul din str. I.S. nr. 17, la Est pe o lungime de 9,04 mp se învecineaza cu str. I.S., la Vest pe o lungime de 9,27 m se învecineaza cu imobilele nr. 34 si 36 din str. G. si imobilul nr. 17 din str. I.S..

A aratat reclamanta ca pârâtii, fara a avea vreun drept, in anul 2004, au desfiintat gardul existent intre proprietati si au intrat circa un metru in interiorul proprietatii sale, pe toata lungimea de 24 metri liniari, astfel încât proprietatea reclamantei in loc sa masoare pe laturile de  Est si Vest 9 metri liniari, masoara in prezent 8 metri liniari. Pârâtii au edificat din materiale refolosibile un sopron, aflat partial pe terenul proprietatea sa, in care îsi parcheaza masina si au construit un gard nou desfiintând linia veche de hotar. Pe toata suprafata ocupata pârâtii au depozitat resturi deseuri menajere si materiale de constructii.

Pârâtii au refuzat sa-i lase reclamantei in deplina proprietate si posesie terenul, sustinând ca ei sunt proprietarii terenului, fapt ce a determinat-o pe reclamanta sa promoveze prezenta cerere.

În drept s-au invocat disp. art. 480,481 C.civil, art.1 din Protocolul 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

În dovedire au fost depuse la dosar urmatoarele înscrisuri: încheiere nr. 8956, contract de vanzare cumparare autentificat sub nr. 998/18.06.2004, certificat de mostenitor nr. 13/29.04.2004, certificat de mostenitor nr. 72/27.09.2006, sentinta civila nr. 6848/24.09.1995 a Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti.

La data de 13.02.2008, pârâtii au formulat întâmpinare si cerere reconventionala.

Prin întâmpinare, pârâtii au solicitat respingerea cererii reclamantilor pentru netemeinicie si nelegalitate, aratând ca sunt proprietarii imobilului in cauza, compus din teren in suprafata de 221,76 mp si constructiile edificate pe acesta, conform actului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 2106/15.05.2001 de BNP Mircia Elena, imobilul fiind intabulat in CF nr. 17012, conform încheierii 1565/07.02.2001.

Pârâtii au precizat ca la momentul dobândirii imobilului de catre acestia in anul 2001, între proprietatea lor, situata la nr. 13 si imobilul proprietatea reclamantei de la nr. 15, nu exista nici un gard. In fata imobilului pârâtilor a edificat o constructie provizorie cu destinatie de garaj care masoara aproximativ 7 mp. Din suprafata totala a garajului, numai pe lungime de 3,40 m si o latime de 1 m au intrat in interiorul proprietatii detinute de catre reclamanta, insa aceasta constructie au edificat-o in baza acordului verbal dat de catre sotul reclamantei, D.C. si cumnatul acesteia D.Ghe., care aveau cunostinta despre faptul ca cei de la care au dobandit dreptul de proprietate au detinut o suprafata de teren mai mare decât cea specificata in actul de vanzare cumparare al pârâtilor, constituind limita veche de hotar. Astfel ca la baza dobândirii pârâtilor au stat doua certificate de mostenitor, nr. 256/17.11.1999 conform careia autoarea I.E. detinea cota indiviza de 1/6 din dreptul de  proprietate asupra terenului in suprafata totala de 702 mp, respectiv suprafata de 120 mp situata in Bucuresti, str. I.S. nr. 13. Conform certificatului de mostenitor nr. 257/1999 autorul I.C. detinea cota indiviza de 5724 din dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata totala de 702 mp, respectiv suprafata indiviza de 170 mp situata in Bucuresti str. I.S. nr. 13.

Cumulând cele doua suprafete de teren, rezulta ca la nr. 13 întreaga suprafata de teren era de 270 mp. Ulterior, in anul 2001, anterior vânzarii catre pârâti a intervenit o conventie autentificata sub nr. 1995 de BNP Mircia Elena prin care proprietarii imobilelor situate in Bucuresti, Cap. Stanga Ion nr. 9,11,13 au înteles sa-si recunoasca reciproc suprafetele detinute si care proveneau din lotul mai mare de 702 mp ce a apartinut sotilor I., astfel ca lotul pârâtilor de la nr. 13 a devenit de 221 mp. Sotul si fratele reclamantei au permis pârâtilor sa edifice constructia provizorie cu destinatie de garaj. Din anul 2001 si pâna în prezent intre pârâti si proprietarii de la nr. 15 nu a existat nici un diferend pe aspectul limitelor de hotar si nici pe aspectul ca in mod abuziv ar fi patruns in interiorul proprietatii detinute de reclamanta. Mai mult, reclamanta si-a facut poarta de acces in curte legata de stâlpul gardului pârâtilor. Privind fâsia de teren din spatele proprietatilor partilor, arata ca sustinerile reclamantei conform carora pârâtii ar fi ocupat abuziv o suprafata de 1 metru pe toata lungimea de 24 m liniari sunt neadevarate. Cum rezulta si din plansele foto 2,3,4,5 fâsia de teren este libera, pe ea aflându-se o schela ce apartine reclamantei.

Pârâtii au mai aratat ca nu au fost niciodata notificati de catre reclamanta pentru faptul ca i-ar fi ocupat abuziv o suprafata de teren. Fâsia din spatele caselor este libera de orice material de constructie, deseuri menajere sau resturi, pretentia reclamantei fiind total nefondata de a-i fi achitata contravaloarea lipsei de folosinta pentru cei 24 mp de teren pe care sustine ca îl ocupa pârâtii fara niciun drept.

Pe cale reconventionala, pârâtii au solicitat obligarea reclamantei pârâte  sa-si modifice constructia edificata cu nerespectarea distantei minime necesara, de 3 m, urmând ca aceasta sa-si efectueze pe cheltuiala sa deplasarea peretelui din spatele casei, astfel încât sa se respecte distanta minima obligatorie intre proprietati.

In motivare pârâtii au aratat ca in cursul anilor 2004-2005 reclamanta si-a edificat o constructie din lemn, care se învecineaza cu constructia pârâtilor pe latura de sud. Datorita distantei mici lasata de reclamanta între constructii, iarna, in spatele constructiei pârâtilor, se depoziteaza zapada, iar vara, datorita faptului ca apa pluviala in timpul ploilor nu are unde sa se evacueze, ramâne in spatele casei, motiv pentru care tot spatele casei pârâtilor este afectat de umiditate si de lipsa de soare.

In drept au fost invocate disp. art. 480 c. civil, legea nr. 50/1991, HCL 99/20903.

In dovedire au fost solicitate probele cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, martori si expertiza de specialitate.

La dosar au fost depuse planse foto, contract de vanzare cumparare autentificat sub nr. 2106/15.05.2001, releveu, încheierea nr. 6521, contract de mostenitor nr. 256/17.11.1999, nr. 257/17.11.1999, conventie.

La termenul din 16.04.2008 reclamanta-pârâta invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a pârâtilor reclamanti pe cererea reconventionala, sustinând ca înb temeiul art. 23-26 din Lg. 50/1991, numai organele de control ale consiliilor judetene sau locale pot constata eventuale contraventii legate de executarea constructiilor, pe cale de consecinta doar acestora revenindu-le competenta de a lua masuri pentru desfiintarea lucrarilor neautorizate.

Reclamanta/pârâta a aratat ca în ceea ce o priveste, aceasta a edificat constructia fara autorizatie, obtinând ulterior, prin sentinta civila nr. 5611/4.07.2007 dreptul de proprietate asupra constructiei edificate in baza accesiunii imobiliare artificiale. Anterior construirii a obtinut certificatele de urbanism nr. 2887/279S/14.12.1996, ambele prevazând la regimul tehnic ca noua constructie va fi pe limita stânga a proprietatii cuplata la calcan cu cladirea de la nr. 13 din str. I.S.

In conditiile in care reclamanta pârâta avea dreptul sa-si lipeasca constructia nou edificata, potrivit certificatelor de urbanism, de calcanul constructiei de la nr. 13, nu i se poate solicita datorita bunului plac al pârâtilor reclamanti, ca încalcând dispozitiile certificatului de urbanism emis de Primaria sector 2 Bucuresti si dispozitiile sentintei civile nr. 5611/2007 sa-si retraga constructia la distanta de 3 metri de la calcanul pârâtilor reclamanti.

Exceptia lipsei calitatii procesuale active invocata de reclamanta-pârâta în privinta cererii reconventionale a fost respinsa prin încheierea interlocutorie din 07.05.2008.

A mai invocat reclamanta-pârâta si exceptia inadmisibilitatii cererii reconevntionale pe motivul inexistentei unei reglementari care sa-i impuna edificarea constructiei cu respectarea distantei indicate de pârâtii – reclamanti. Si aceasta exceptie a fost respinsa de instanta prin încheierea interlocutorie din 18.06.2008, pentru motivele redate în respectiva încheiere.

În cauza instanta a încuviintat partilor proba cu înscrisuri, cu interogatorii reciproce si proba cu expertize tehnice imobiliare specialitatea constructii civile si topografie. În cadrul probei cu martori au fost audiati numitii J.A. si R.A., rapoartele de expertiza fiind întocmite de expertii autorizati Anitei Ioan si Mihalache Nicolae Dumitru.

Analizând materialul probator administrat în cauza, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

Reclamanta-pârâta D.A. este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Bucuresti, str. I.S. nr. 15, sector 2, compus din teren în suprafata de 227 mp si constructia edificata pe acesta; dreptul de proprietate asupra terenului a fost dobândit în temeiul contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 18.06.2004 la BNP Ditu Rodica (cota de 13/16) si prin mostenire de pe urma defunctului sau sot, D.C. (cota de 3/16). La rândul sau acesta dobândise dreptul de proprietate asupra acestui imobil prin mostenire de la autorul sau, D.Ghe., care-l dobândise în proprietate prin sentinta civila nr. 6848/24.09.1995 a Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti. Dreptul de proprietate asupra constructiei cu destinatia de locuinta a fost recunoscut reclamantei prin sentinta civila nr. 5611/04.07.2007 a Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti, drept dobândit în virtutea accesiunii imobiliare artificiale.

Pârâtii-reclamanti sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului învecinat reclamantei, situat în Bucuresti, str. I.S. nr. 13, sector 2, compus din teren în suprafata de 221,76 mp si constructiile existente pe teren, casa de locuit si magazie, drept dobândit prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr.2106/15.05.2001 la BNP Mircia Elena. 

Dupa cum a reiesit din probatoriul administrat, respectiv raspunsurile la interogatoriu si depozitiile martorilor J.A. si R.A., între cele doua imobile a existat un gard despartitor, desfiintat în cursul anilor 2002-2003 de pârâtii reclamanti, dar cu acordul si la solicitarea sotului reclamantei-pârâte, pentru ca acesta sa-si poata edifica o constructie cu destinatia de locuinta. În urma desfiintarii acestui gard, pârâtii – reclamanti au edificat la limita dintre proprietati o constructie provizorie – garajul(sopron) – ce formeaza obiectul prezentului litigiu, reclamanta sustinând ca o parte a acestuia a fost edificata pe terenul sau.

Conform raportului de expertiza topografica efectuat în cauza de expertul Mihalache Nicolae Dumitru, s-a constatat ca, desi în conformitate cu actul sau de proprietate, reclamanta-pârâta trebuia sa detina o suprafata de 227 mp, în realitate suprafata aflata în folosinta sa este de 206 mp. În privinta pârâtilor, desi titlul de proprietate le confera dreptul asupra a 221.76 mp de teren, suprafata detinuta de acestia este de 253 mp. S-a constatat de catre expertul topograf, în raport de actele de proprietate detinute de parti si de schitele cadastrale anexe ca pârâtii-reclamanti ocupa o suprafata de teren de 28 mp din terenul aflat în proprietatea reclamantei-pârâte, suprafata situata între cele doua constructii – case de locuit aflate în proprietatea partilor. Sustinerile pârâtilor-reclamanti legate de faptul ca autorii lor ar fi avut în proprietate o suprafata mai extinsa de teren, a carei întindere s-ar fi diminuat din cauze necunoscute, nu au relevanta în cauza, fata de împrejurarea ca prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr.2106/15.05.2001 la BNP Mircia Elena acestora li s-a transmis dreptul de proprietate asupra unei suprafete determinate, de 221.76 mp.

Fata de situatia de fapt expusa mai sus, instanta va admite capetele de cerere vizând revendicarea imobiliara si granituirea, prin raportare la disp. art. 480, 481 C.civil, urmând a dispune obligarea pârâtilor-reclamanti sa lase reclamantei-pârâte în deplina proprietate si posesie suprafata de teren de 28 mp, situata între imobilele din Bucuresti, str. I.S. nr. 13 si 15, sector 2, identificata ca S2 si marginita de punctele topografice 30-8-9-14-13-15-4-6-7 în raportul de expertiza topografica nr. 9963/18.11.2008, întocmit de expertul Mihalache Nicolae Dumitru (anexa 1- pag. 115 dosar). Totodata, în conditiile art. 584 C.civil, instanta urmeaza a stabili linia de hotar între imobilele proprietatea partilor, situate în Bucuresti, str. I.S. nr. 13 si 15, sector 2, pe aliniamentul stabilit între punctele 8-9-14 în raportul de expertiza topografica.

În raport de solutia pronuntata pe capatul de cerere privind revendicarea imobiliara, în lumina dispozitiilor art. 480 c.civil si art. 44 din Constitutia Romaniei, avându-se în vedere ca reclamanta-pârâta este îndreptatita sa se bucure de exercitarea tuturor atributelor dreptului de proprietate, instanta va admite si capatul de cerere având ca obiect obligatie de a face, urmând a dispune obligarea pârâtilor-reclamanti sa-si ridice constructia provizorie, edificata pe terenul în suprafata de 3 mp, dintre punctele 30-8-9-7, precum si gardul edificat pe aliniamentul 30-7-6-4-15-13.

În privinta capatului de cerere vizând obligarea pârâtilor-reclamanti la plata contravalorii lipsei de folosinta a terenului începând cu anul 2005, instanta îl considera neîntemeiat, având în vedere ca probatoriul administrat în cauza a relevat faptul ca pârâtii-reclamanti au avut acordul sotului reclamantei-pârâte în edificarea constructiei provizorii. Acest aspect este confirmat si de împrejurarea ca însasi împrejmuirea imobilului reclamantei are poarta de acces legata de stâlpul care sprijina aceasta constructie. Pe de alta parte, retine instanta ca din cauza neconcordantei între actele de proprietate si schitele cadastrale, nu se poate retine vinovatia pârâtilor în folosinta respectivei suprafete de teren. Se mai constata si ca reclamanta-pârâta nu a solicitat încuviintarea probei cu expertiza contabila în vederea determinarii cuantumului valorii lipsei de folosinta a acestei suprafete de teren

În privinta cererii reconventionale formulate de pârâtii –reclamanti, prin care se solicita obligarea reclamantei-pârâte sa-si modifice constructia edificata pe teren, în sensul deplasarii peretelui din spatele casei astfel încât sa se respecte distanta minima obligatorie dintre proprietati, instanta o constata neîntemeiata si o va respinge în consecinta, având în vedere, pe de o parte, împrejurarea ca nu s-a facut dovada existentei unei reglementari care sa impuna respectarea distantei mentionate de pârâti, iar, pe de alta parte împrejurarea ca respectiva constructie este edificata pe terenul aflat în proprietatea reclamantei-pârâte, aceasta putând a dispune libera de folosinta si destinatia respectivului teren. Mai retine instanta ca pârâtii-reclamanti nu au facut dovada ca edificarea constructiei la respectiva distanta le-ar fi produs un prejudiciu ce nu poate fi remediat decât prin demolarea partiala a acesteia.

Va lua act instanta de judecata ca reclamanta-pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecata.

Domenii speta

Spete similare