Tăgada paternităţii

Dosar nr. 507/264/2009 - tagada paternitatii.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECTIA CIVILA

DECIZIA  CIVILA  Nr. 121

Sedinta publica de la 16 Iunie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE DANIELA MIHAELA MANOLE

Judecator IOLANDA-MIHAELA PASCARU

Grefier MANUELA RUSU

Pe rol fiind la ordine  pronuntarea asupra cererii de apel formulate de reclamant OG  domiciliat  în contradictoriu cu pârâta intimata OLA  prin reprezentant  legal BAB domiciliata în loc., împotriva sentintei civile nr. 98 din 09.02.2010 pronuntata de Judecatoria Murgeni în dosar fond nr. 507/264/2009 având ca obiect –tagada paternitatii.

La apelul nominal facut la pronuntare, au lipsit partile.

S-a facut referatul cauzei de catre grefier, ocazie cu care s-a aratat  ca :

- la dosar, prin registratura, la data de 11 iunie  2010, au fost depuse  concluzii scrise  formulate de apelantul OG  prin mandatar Pop Gh. Cristinel.

Dezbaterile în cauza au avut loc în sedinta publica  din 09 iunie  2010, sustinerile partilor fiind consemnate în încheierea de sedinta din acea zi ce face parte integranta din prezenta  decizie când  fata de  dispozitiile art. 68 alin.4 cod procedura civila – pentru a da posibilitatea apelantului , prin mandatar, de a depune concluzii scrise  având în vedere ca acesta nu a facut dovada  studiilor sale juridice, instanta a dispus amânarea pronuntarii pentru astazi 16 iunie 2010.

Deliberând s-a dat solutia de mai jos;

TRIBUNALUL

Asupra apelului  civil de fata;

Prin sentinta civila nr.98 din 09.02.2010  Judecatoria Murgeni a primit exceptia tardivitatii cererii pentru repunerea în termen si a actiunii de tagada a paternitatii formulata de  reclamantul OG, împotriva pârâtei Blanaru Aurica-Beatrice, reprezentanta legala a minorei OLA, invocata de pârâta Blanaru Aurica-Beatrice.

A respins cererea pentru tagada paternitatii formulata de reclamantul OG împotriva pârâtei Blanaru Aurica-Beatrice  reprezentanta legala a minorei OLA.

A obligat pe reclamant sa plateasca pârâtei suma de 800 lei cheltuieli de judecata.

S-a retinut de catre instanta de fond ca:

Reclamantul OG a chemat in judecata pe minora OLA, nascuta la data de, reprezentata legal de Blanaru Aurica Beatrice, pentru tagada paternitatii copilului, solicitând instantei ca, in baza probelor ce vor fi administrate in cauza, sa se pronunte o sentinta civila prin care sa se dispuna, in conditiile art.19 alineat (1) din Decretul nr.167/1958, raportat la art.55 alineat 1 din Codul Familiei repunerea in termenul de formulare a actiunii si admiterea cererii pentru tagaduirea paternitatii din casatorie si, pe cale de consecinta, stabilirea faptului ca reclamantul nu este tatal minorei OLA, stabilirea domiciliului minorei la mama sa, minora sa ia numele mamei sale de Blanaru, obligarea reprezentantei legale a minorei, Blanaru Aurica Beatrice, la restituirea sumei reprezentând pensie de întretinere platita de reclamant de la data de 18 iulie 2006, cu cheltuieli de judecata.

Motivându-si cererea, reclamantul a precizat ca a fost casatorit cu parata Blanaru Aurica Beatrice din 30 august 1999. Din casatoria partilor rezultând minora Larisa Andreea, nascuta la data de 2004.

Prin sentinta civila nr.9529 din 20 noiembrie 2006 a Judecatoriei Brasov, irevocabila prin neapelare, s-a dispus admiterea cererii de divort, desfacerea casatoriei din culpa paratei, încredintarea minorei la aceasta, revenirea paratei la numele avut anterior casatoriei de Blanaru, cu obligarea reclamantului la plata pensiei de întretinere.

Cu privire la repunerea in termen, reclamantul a precizat ca potrivit art.55 alineat (1) si alineat (4) din Codul Familiei, actiunea in tagaduirea paternitatii se introduce in termen de 6 luni de la data când sotul mamei a luat la cunostinta despre nasterea copilului.

Acesta este un termen de prescriptie extinctiva, iar nu un termen de decadere. Fiind un termen de prescriptie, el este susceptibil de suspendare, întrerupere si repunere in termen, potrivit Decretului nr.167/1958 privind prescriptia extinctiva.

Intre reclamant si fosta sotie neîntelegerile au aparut imediat dupa încheierea casatoriei, culminând cu plecarea acesteia de la domiciliul conjugal in vara anului 2005.

Anterior datei nasterii copilului, respectiv in perioada 2002-2003, reclamantul a fost plecat la munca in Turcia, perioada in care, asa cum rezulta si din considerentele sentintei de divort, dar si din relatarile vecinilor din orasul Murgeni, fosta sotie a avut relatii sexuale cu mai multi barbati.

Parata a ascuns, cu viclenie, nasterea copilului, de care reclamantul a aflat ulterior, fiind plecat la munca in strainatate. In cursul anului 2004, când reclamantul a aflat de nasterea copilului, relatiile dintre parti vatamându-se grav, fosta sotie recunoscând atunci, cat si ulterior (in anii 2005-2008), ca reclamantul nu este tatal copilului.

Si in prezent, fost sotie a recunoscut acest aspect al paternitatii copilului, dar si in trecut si in prezent, a refuzat efectuarea unei expertize medicale, motivând efectuarea acesteia in cadrul unui proces.

Din vara anului 2005, reclamantul nu a mai vizitat minora, refuzând acordarea întretinerii.

In cauza, sunt incidente prevederile art.16 lit.a din Decretul nr.167/1958, respectiv prescriptia dreptului la actiune se întrerupe prin recunoasterea facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia. Este vorba de parasirea, de catre debitor, de catre cel in folosul caruia curge prescriptia a pozitiei de împotrivire fata de dreptul creditorului.

Aceasta recunoastere este neîndoielnica, putând fi atât expresa, cât si tacita. Totodata, refuzul reclamantului de a mai acorda, imediat dupa nastere si pana in prezent, întretinere minorului, echivaleaza cu ceea ce in practica se numeste parasirea minorului, motiv temeinic justificat in sensul art.19 alineat 1 din Decretului nr.167/1958, pentru repunerea in termenul de prescriptie.

Pe fondul cauzei, paternitatea poate fi tagaduita daca este cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului, ca : imposibilitatea de coabitare datorita unei detentii privative de libertate, imposibilitatea morala de coabitare datorita unor conflicte grave intre soti in timpul legal al conceptiunii.

In cauza, urmând a se dovedi ca in timpul legal al conceptiunii minorului, reclamantul era la munca in strainatate, vecinii relatând ca parata a întretinut relatii sexuale cu mai multi barbati. Tot in perioada conceptiunii minorului, relatiile intime de casatorie dintre parti erau grav vatamate, existând imposibilitatea de coabitare, ceea ce a dus ulterior la parasirea de catre parata a domiciliului conjugal si la desfacerea casatoriei din culpa acesteia.

Parata Blanaru Aurica Beatrice a formulat întâmpinare, prin care a invocat exceptia tardivitatii cererii de repunere in termen si implicit a actiunii in tagada paternitatii , motivat de urmatoarele :

Dispozitiile art.55 alineat 1 din Codul Familiei prevad ca « actiunea in tagaduirea paternitatii se prescrie in termen de 6 luni de la data când tatal a cunoscut nasterea copilului ».

Prin Legea nr.288 din 29 octombrie 2007 pentru modificarea si completarea Legii nr.4/1953-Codul Familiei, text in vigoare începând cu data de 23 decembrie 2008, art.55 alineat 1 are urmatorul cuprins » Actiunea in tagaduirea paternitatii se prescrie in termen de3 ani de la data nasterii copilului. Pentru sotul mamei, termenul curge de la data la care a luat cunostinta de nasterea copilului ».

Termenul de introducere a actiunii in tagaduirea paternitatii este un termen de prescriptie, fiind susceptibil de suspendare, întrerupere si repunere in termen. Ca regula generala privind începutul prescriptiei extinctive, prescriptia începe sa curga de la data nasterii dreptului la actiune. Art.19 alineat 2 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescriptia extinctiva stipuleaza faptul ca atunci când exista cazuri temeinic justificate « cererea de repunere in termen va putea fi facuta numai in termen de o luna de la încetarea cauzelor care justifica depasirea termenului de prescriptie ».

Repunerea in termen este o masura exceptionala, iar reclamantul din data de 1 ianuarie 2004, data nasterii minorei Larisa-Andreea si pana in prezent nu a fost pus in fata unor « cauze temeinice » care sa-l fi împiedicat sa-si exercite dreptul la actiune.

Cererea pentru tagada paternitatii a fost formulata de reclamant la data de 13 februarie 2009 la Judecatoria Brasov, iar minora este nascuta in ianuarie 2004, ceea ce denota o pasivitate culpabila din partea reclamantului. Dupa nasterea minorei, partile au mai convietuit timp de doi ani de zile, reclamantul prestând întretinere minorei, fapt dovedit cu cupoanele si mandatele depuse la dosarul cauzei.

In cauza, reclamantul nu a facut dovada de cauze temeinic justificate care sa-l împiedice sa-si exercite dreptul la actiune.

Reclamantul a avut cunostinta de faptul ca parata a ramas însarcinata, a fost acasa la nasterea minorei si a participat si la botezul copilului, dovada in acest sens fiind fotografiile depuse la dosar.

Relatiile dintre soti nu erau tensionate in perioada conceptiunii si a nasterii copilului. Dupa nasterea copilului partile au mai convietuit împreuna o perioada de un an si 6 luni. In luna iulie 2005, parata nu a parasit domiciliul conjugal, ci a fost alungata împreuna cu minora de la domiciliul conjugal, a locuit cu chirie câteva luni, dupa care a fost rechemata de catre reclamant la domiciliu, unde a mai convietuit o perioada scurta de timp împreuna.

Reclamantul pleca la munca in Turcia, insa lucra cate 2 luni, dupa care revenea in tara, unde mai statea o luna. In timpul convietuirii cu reclamantul, parata nu a avut relatii extraconjugale si parata nu a afirmat niciodata ca reclamantul nu ar fi tatal copilului, iar discutia despre efectuarea expertizei medico-legale nu a existat niciodata intre parti.

Au fost depuse la dosar sentinta civila nr.9529 din  20 noiembrie 2006 a Judecatoriei Brasov, rezolutia procurorului din cadrul Parchetului de pe lânga Judecatoria Murgeni din 29 mai 2009, data in dosar nr.45/P/2009, copii acte de stare civila, cupoane de plata a pensiei de întretinere si fotografii.

De asemenea, au fost audiati martorii Butnaru Ionel, Hurduceanu Ionel, Codreanu Dumitru si Zamfir Mihai.

Analizând exceptia tardivitatii cererii de repunere in termen si implicit a actiunii în tagaduirea paternitatii, instanta a retinut urmatoarele :

Dispozitiile art.55 alineat 1 din Codul Familiei prevad ca « actiunea in tagaduirea paternitatii se prescrie in termen de 6 luni de la data când tatal a cunoscut nasterea copilului ».

Prin Legea nr.288 din 29 octombrie 2007 pentru modificarea si completarea Legii nr.4/1953-Codul Familiei, text in vigoare începând cu data de 23 decembrie 2008, art.55 alineat 1 are urmatorul cuprins » Actiunea in tagaduirea paternitatii se prescrie in termen de  3 ani de la data nasterii copilului. Pentru sotul mamei, termenul curge de la data la care a luat cunostinta de nasterea copilului ».

Termenul de introducere a actiunii in tagaduirea paternitatii este un termen de prescriptie, fiind susceptibil de suspendare, întrerupere si repunere in termen. Ca regula generala privind începutul prescriptiei extinctive, prescriptia începe sa curga de la data nasterii dreptului la actiune. Art.19 alineat 2 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescriptia extinctiva stipuleaza faptul ca » instanta judecatoreasca sau organul arbitral poate, in cazul in care constata ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost depasit, sa dispuna chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea actiunii, ori sa încuviinteze executarea silita.

Cererea de repunere in termen va putea fi facuta numai in termen de o luna de la încetarea cauzelor care justifica depasirea termenului de prescriptie.

Asadar, repunerea in termen este o masura exceptionala, iar reclamantul din data de1 ianuarie 2004, data nasterii minorei Larisa-Andreea si pana in prezent nu a fost pus in fata unor « cauze temeinice » care sa-l fi împiedicat sa-si exercite dreptul la actiune.

Cererea pentru tagada paternitatii a fost formulata de reclamant la data de 13 februarie 2009 la Judecatoria Brasov, iar minora este nascuta la data de 1 ianuarie 2004, ceea ce denota o pasivitate culpabila din partea reclamantului. Dupa nasterea minorei, pârtile au mai convietuit timp de doi ani de zile, reclamantul prestând întretinere minorei, fapt dovedit cu cupoanele si mandatele depuse la dosarul cauzei.

Chiar din cererea introductiva la instanta reclamantul a solicitat obligarea paratei Blanari Aurica Beatrice la restituirea sumei reprezentând pensie de întretinere platita de reclamant de la data de 18 iulie 2006.

Din declaratiile martorilor audiati si din fotografiile atasate la dosar s-a dovedit ca reclamantul a fost la botezul copilului, relatiile dintre soti nu erau tensionate, ca partile au mai trait împreuna timp de 2 ani de zile de la nasterea copilului, iar parata nu a întretinut relatii extraconjugale si nu a afirmat in public ca minora nu este al reclamantului.

Reclamantul nu a facut dovada unor cauze temeinic justificate pentru neexercitarea actiunii in termenul de prescriptie si nu a fost împiedicat de nici un motiv in acest sens, termenul de o luna fiind tot un termen de prescriptie.

Instanta a apreciat, asadar, ca in cauza, reclamantul nu a facut dovada de cauze temeinic justificate care sa-l împiedice sa-si exercite dreptul la actiune.

In aceste conditii, instanta  a primit exceptia tardivitatii cererii de repunere in termen si implicit a cererii pentru tagaduirea paternitatii si a dispus respingerea actiunii in tagada paternitatii formulata de reclamant, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata, in drept fiind aplicabile dispozitiile art.55din Codul Familiei, art.19 din Decretul nr.167/1958, cu ref. la art.137 C. procedura civila .

Vazând si dispozitiile art. 274  Cod procedura civila;

Împotriva acestei hotarâri a declarat  apel  reclamantul OG criticând-o pentru nelegalitate  si netemeinicie, pentru urmatoarele considerente:

Prin sentinta instantei de fond s-a admis exceptia tardivitatii formularii actiunii formulata de pârâta (si nu de reclamant, asa cum gresit s-a mentionat în dispozitiv) si s-a respins cererea de repunere în termenul de formulare a actiunii în tagada paternitatii formulata de reclamant.

Solutionarea dosarului de fond pe temeiul admiterii exceptiei tardivitatii actiunii a avut la baza considerente bazate, în special, pe o gresita si eronata apreciere a materialului probator administrat în cauza, dar si aspecte de nelegalitate în ceea ce priveste aplicarea si interpretarea unor norme de procedura civila (respectiv art.225 Cod proc. civila).

Astfel, în solutionarea exceptiei, instanta de fond a avut în vedere urmatoarele:

Nu sunt îndeplinite conditiile prev. de art. 19 alin.2 din Decretul nr.167/1958 privind prescriptia extinctiva, întrucât reclamantul nu a facut dovada unor cauze temeinic justificate, care sa-l fi împiedicat sa-si exercite dreptul la actiune. Aceasta este motivarea generala a instantei de fond.

Desi elaborate în mod amplu pe parcursul a 6 pagini, din considerentele hotarârii trei mari idei se desprind: 1) actiunea a fost introdusa la 13 februarie 2009 la Judecatoria Brasov, iar minora s-a nascut la data de 1 ianuarie 2004, ceea ce denota o pasivitate culpabila din partea reclamantului; 2) din declaratiile martorilor si din fotografiile atasate la dosar rezulta ca reclamantul a fost la botezul copilului, relatiile dintre soti nu erau tensionate (nu se precizeaza la ce data), partile au mai trait împreuna timp de 2 ani de zile de la nasterea copilului, iar pârâta nu a întretinut relatii extraconjugale si nu a afirmat în public ca minora nu este al reclamantului; 3) chiar prin cererea introductiva reclamantul solicita plata pensiei de întretinere platita de la data de 18 iulie 2006;

În cauza, sunt îndeplinite conditiile prev. de art.297 alin.1 Cod proc. civila, instanta de fond a solutionat, în mod nelegal si netemeinic, exceptia tardivitatii actiunii, fara a cerceta fondul raportului juridic dedus judecatii, în mod gresit a respins cererea de repunere în termenul de formulare a actiunii.

Motivele de apel sunt fundamentate pe urmatoarele argumente de fapt si de drept;

1) interpretarea si aprecierea eronata a declaratiilor contradictorii ale martorilor audiati în cauza. Instanta de fond nu arata, în considerente, de ce a acordat întâietate declaratiilor martorilor pârâtei si a înlaturat declaratiile martorilor reclamantului. în motivare se arata doar „din declaratiile martorilor rezulta ca…". Nu se arata daca este vorba de martorii reclamantului sau a pârâtului, în conditiile în care acestea sunt diametral opuse.

2) nu au fost avute în vedere, au fost ignorate cu desavârsire celelalte probe (înscrisuri autentice - „sentinta de divort" si „rezolutia procurorului") administrate în cauza, precum si contradictia dintre aspectele de fapt ce rezultau din aceste înscrisuri si relatarile indirecte ale martorilor pârâtei. În considerente, instanta de fond, iarasi, nu pomeneste absolut de loc despre aceste aspecte hotarâtoare în solutionarea cauzei.

3) încalcarea unor norme imperative de procedura civila (art.225 Cod proc. civila), în sensul ca nu s-a acordat eficienta juridica efectului reglementat de aceasta norma, desi minora a fost citata 7(sapte) termene cu mentiunea „personal la interogatoriu" la domiciliul legal stabilit prin sentinta de divort, desi nu s-a facut dovada, prin nici un mijloc de proba (înscris autentic sau început de dovada scrisa) a existentei altui domiciliu. Desi a solicitat, în mod expres, la termenul din 9 februarie 2010 (data la care cauza a ramas în pronuntare) si data la care a depus interogatoriu, instanta de fond, consemneaza aceasta cerere de aplicare a art.225 Cod proc. civila, dar, în considerente, nici macar nu „pomeneste" de aceasta. Potrivit art.261 pct.5 Cod proc .civila, instanta de fond trebuia sa se pronunte asupra acestei aparari de fond, în sensul admiterii sau înlaturarii;

Referitor la motivul nr.1 si nr.2

Potrivit art.55 alin,(1) si alin.(4) din Codul Familiei actiunea în tagaduirea paternitatii se introduce in termen de 6 luni de la data când sotul mamei a luat cunostiinta despre nasterea copilului. Prin modificarea adusa prin Legea nr.288 din 29 octombrie 2007, termenul a fost majorat la 3 ani de la nasterea minorului.

Acesta este un termen de prescriptie extinctiva, iar nu un termen de decadere. Fiind un termen de prescriptie, el este susceptibil de suspendare, întrerupere si repunere în termen, în conformitate cu dispozitiile decretului nr. 157/1958 privind prescriptia extinctiva.

În dovedirea motivelor cererii de repunere în termen au fost administrate proba cu martori, înscrisuri si interogatoriul pârâtei.

Din coroborarea si aprecierea acestora rezulta urmatoarea situatie de fapt si de drept:

- declaratiile martorilor reclamantului coroborate cu cele retinute prin sentinta nr.9529 din 20.11.2006 a Judecatoriei Brasov (având ca obiect divort), precum si cu rezolutia Parchetului de pe lânga Judecatoria Murgeni (dosar penal nr.457/P/2009 confirma, foarte clar, faptul ca: 1) anterior nasterii minorei (01.01.2004) relatiile reclamantului cu sotia sa erau tensionate si încordate datorita erodarii continue a relatiilor de casatorie; 2) în perioada conceptiunii copilului reclamantul pleca, pentru perioade mari de timp, "la munca în Turcia"; 3) în perioada conceptiunii minorei reclamanta a întretinut relatii extraconjugale cu alti barbati, fiind surprinsa chiar de reclamant în domiciliul conjugal; 4) mama minorei s-a laudat prin oras (în locuri publice) si în prezenta mai multor martori, atât, imediat dupa nasterea minorului, cât si în prezent (în perioada anterioara introducerii actiunii) ca nu reclamantul este tatal copilului; 5) imediat dupa botezul minorei (la care a participat), reclamantul a plecat în Turcia, unde lucra perioade mai de timp, iar ulterior (2005) a "rupt" orice relatie cu mama copilului. Toate aceste aspecte l-au determinat pe reclamant, pe lânga solicitarea de divort (în 2006), sa abandoneze minorul, în sensul neplatii (începând cu anii 2008-2009) pensia de întretinere, cumpararii (imediat dupa nastere) de haine, îmbracaminte, dulciuri, ori vizitarii acestuia în acest sens cele retinute prin rezolutia procurorului nu poate lasa niciun dubiu. O parte din declaratiile martorilor reclamantului si ai pârâtei nu confirma faptul abandonarii minorului de catre reclamant, motiv pentru care trebuiesc înlaturate, pentru ca vin în contradictie cu cele retinute prin rezolutia procurorului - înscris autentic bazat pe efectuare de acte de cercetare penala. Astfel, între declaratiile martorilor care stiu, în mod indirect, din diferite surse ca reclamantul a acordat întretinere minorului si cele retinute de procuror, potrivit cu care acesta nu a mai acordat din 2006 si pâna în 2009 întretinere, va trebui sa se dea preferinta celor din urma, mai ales ca acestea au la baza chiar plângerea prin care mama copilului (în ianuarie 2009) reclama nerespectarea obligatiei de întretinere pe anii anteriori. Toate aceste aspecte rezulta din simpla lecturare a declaratiilor martorilor audiati. Martorul reclamantului Butnaru Ionel declara foarte clar trei aspecte: a) în perioada conceptiunii copilului reclamantul era plecat la munca în Turcia; b) am auzit când a afirmat, atât Aurica (adica mama), cât si actualul sot (pe nume Teodorescu) ca are un copil cu aceasta; c) reclamantul a venit, a botezat copilul si a plecat în Turcia la munca, pentru o perioada îndelungata. Nu stiu daca a acordat întretinere minorului. Martorul reclamantului Hurduclanu Ionel declara: în momentul nasterii reclamantul era în Turcia la munca, unde mergea câte doua-trei luni; Teodorescu a afirmat ca el este tatal copilului; dupa botez nu s-a mai interesat de copil, pentru ca stia ca nu este al lui; pârâta a afirmat în Murgeni ca minorul nu este al reclamantului; dupa nasterea minorului reclamantul a surprins-o pe mama copilului în domiciliul conjugal cu un alt barbat; dupa botez partile nu au mai locuit împreuna. Martorii pârâtei (Codreanu Dumitru si Zamfir Mihai) relateaza o situatie de fapt diametral opusa. Dar aceasta situatie de fapt este contrazisa de celelalte probe (înscrisuri autentice), motiv pentru care ar fi trebuit sa fie îndepartate. Astfel, ambii martori spun ca mama minorului nu a întretinut relatii extraconjugale cu alti barbati, în dezacord cu cele retinute prin sentinta de divort, care a desfacut casatoria dintre soti din vina mamei copilului care a întretinut relatii cu alti barbati. Martorul Codreanu spune ca partile au mai trait împreuna 2 ani de zile de la nasterea minorului, desi prin sentinta de divort s-a stabilit ca mama copilului s-a separat în fapt în vara lui 2005 (la mai putin de un an de la nastere). Ori si în aceasta perioada reclamantul mergea la perioade mari de timp în Turcia, aspect confirmat de celalalt martor,Zamfir, care mergea cu acesta la munca. Ambii martori ai pârâtei nu stiu ca mama copilului sa fi avut relatii cu alti barbati, relatare ce nu se coroboreaza cu cele retinute prin sentinta de divort. în fine, martori spun ca si trecut (2004-2005), dar si în prezent (anterior introducerii actiunii) reclamantul se ocupa de minori, aspect contradictoriu fata de cele retinute prin rezolutia procurorului.

Referitor la motivul nr.3

Refuzul pârâtei minore de a raspunde, prin reprezentantul sau legal, la interogatoriu, desi a fost citata la domiciliul sau legal, reprezinta, în conformitate cu art.225 Cod proc.civila, un început de dovada scrisa, care, coroborat cu celelalte probe administrate, confirma motivele cererii de repunere în termen (abandonarea minorului sl recunoasterea adevaratei paternitati a minorului). Pârâta minora, prin mama sa, nici personal si nici prin avocatul care a asistat-o la proces, nu a facut dovada altui domiciliu în tara sau în strainatate.

În prezenta actiune, calitate procesuala pasiva apartine minorei, iar, conform sentintei de divort, domiciliul legal al minorei a fost stabilit în orasul Murgeni. La acest domiciliu legal a fost citata la interogatoriu minora. Din acest punct de vedere intereseaza domiciliul legal al minorei si nu domiciliul reprezentantului legal. Daca, din alte înscrisuri autentice ar fi rezultat, ca a fost schimbat domiciliul minorei, instanta competenta territorial nu ar mai fost Judecatoria Murgeni (domiciliul minorei fiind criteriul de determinare a competentei teritoriale exclusive). Când reclamantul a introdus actiunea la Judecatoria Brasov, minora prin mama sa au formulat întâmpinare si a solicitat declinarea competentei teritoriale la Judecatoria Murgeni, ca fiind instanta unde minora are domiciliul legal. Ori, în urma solutionarii cauzei la Judecatoria Murgeni, nu au fost depuse înscrisuri din care sa rezulte schimbarea domiciliului minorei.

În drept, apelantul a invocat dispozitiile art.297 alin.1 Cod proc.civila,

Intimata legala citata a formulat întâmpinare ,solicitând respingerea apelului  pentru urmatoarele considerente:

În mod just, instanta de fond a admis exceptia tardivitatii cererii de repunere în termen si implicit a cererii pentru tagada paternitatii formulata de apelantul-reclamant OG.

Hotarârea instantei de fond este legala si temeinica, având în vedere urmatoarele considerente:

Art. 55 alin. 1 din Codul Familiei prevede ca „actiunea în tagada paternitatii se prescrie în termen de 6 luni de la data când tatal a cunoscut nasterea copilului".

Prin Legea nr. 228/29.10.2007 pentru modificarea si completarea Codului Familiei, art. 55 alin. 1 are urmatorul cuprins: „Actiunea în tagaduirea paternitatii se prescrie în termen de 3 ani de la nasterea copilului. Pentru sotul mamei, termenul curge de la data la care a luat la cunostinta de nasterea copilului".

Termenul de introducere a actiunii în tagada paternitatii este un termen de prescriptie, fiind susceptibil de suspendare, întrerupere si repunere în termen. Ca regula generala privind începutul prescriptiei extinctive, prescriptia începe sa curga de la data nasterii dreptului la actiune. Art. 19 alin.2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva stipuleaza faptul ca „instanta judecatoreasca sau organul arbitrai poate, în cazul în care constata ca fiind temeinic ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost depasit, sa dispuna chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea actiunii, ori sa încuviinteze executarea silita".

Cererea de repunere în termen va putea fi facuta numai în termen de o luna de la încetarea cauzelor care justifica depasirea termenului de prescriptie.

Actiunea pentru tagada paternitatii a fost formulata de apelant la data de 13 februarie 2009 la Judecatoria Brasov, iar minora este nascuta la data de 1 ianuarie 2004, ceea ce denota o pasivitate culpabila din partea apelantului. Dupa nasterea minorei noi am mai convietuit timp de doi ani de zile, timp în care apelantul a prestat întretinere minorei.

Din probele administrate la instanta de fond(declaratii de martor, înscrisuri, fotografii etc..) rezulta ca apelantul a fost la botezul minorei, relatiile dintre noi nu erau tensionate iar eu nu am întretinut relatii extraconjugale si nu am afirmat niciodata în public ca apelantul nu este tatal minorei.

Precizez ca eu am fost în imposibilitate de a ma prezenta la instanta de fond, întrucât sunt încadrata cu contract de munca în Italia, în cauza nefiind aplicabile dispozitiile art. 225 Cod procedura civila.

Analizând actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de apel si a dispozitiilor legale aplicabile în cauza, instanta de control judiciar a constatat ca apelul este neîntemeiat pentru urmatoarele considerente:

În mod corect  instanta de fond a respins ca tardiva actiunea în tagada paternitatii formulata de reclamantul OG.

Potrivit articolului 55 alin.1  din Codul familiei , actiunea  în tagaduirea  paternitatii se prescrie  în termen de 3 ani  de la data când tatal  a cunoscut  nasterea copilului.

Din materialul  probatoriu  administrat  în cauza ,acte si declaratii  de martori, a rezultat ca apelantul  a cunoscut  de existenta copilului  chiar de la momentul  nasterii acestuia.

Este neîntemeiat  motivul de apel  formulat de apelant  potrivit caruia  declaratiile  martorilor audiati  în cauza  sunt contradictorii. Cu privire  la momentul  în care apelantul a  cunoscut  de nasterea copilului , declaratiile  martorilor  nu sunt contradictorii. Toti martorii  arata ca  partile au fost împreuna  la  momentul botezului  care a avut loc la  2 luni de la  nasterea copilului. Deci, apelantul a cunoscut de nasterea copilului cel mai târziu  în martie 2004 , iar actiunea  în tagada paternitatii a fost formulata  la data de 13 februarie 2009.

Motivele de apel  invocate de apelant  privesc  motive de fond care nu au fost  analizate  de  instanta de fond  în conditiile în care  solutia  a fost în sensul respingerii  ca tardiva a actiunii.

Instanta de fond nu a analizat  daca apelantul  este sau nu tatal  copilului, ci doar  daca  actiunea  este formulata  sau nu în termen.

În ceea ce priveste  cererea de repunere  în termenul de formulare a actiunii, în mod  corect, instanta de fond a retinut ca reclamantul  nu a facut dovada  care a fost împrejurarea  care l-a  împiedicat  sa formuleze  în termen actiunea  în tagada paternitatii. Faptul ca minora a fost abandonata sau ca mama  minorei  ar fi recunoscut  adevarata paternitate a copilului nu constituie  cauze care sa-l fi împiedicat  pe reclamant sa formuleze actiunea  în termen.

Fata de cele aratate,  de dispozitiile articolului 296 cod procedura civila, instanta  va respinge apelul, urmând sa pastreze  hotarârea  instantei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge  apelul formulat de OG  împotriva sentintei civile  nr. 98 din 09.02.2010 a Judecatoriei Murgeni pe care o pastreaza.

Cu recurs  în  15 zile de la comunicare

Pronuntata în sedinta publica de la 16 Iunie 2010

Presedinte,

DANIELA MIHAELA MANOLEJudecator,

IOLANDA-MIHAELA PASCARU

Grefier,

MANUELA RUSU

Domenii speta

Spete similare