Obligaţia de a face

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, reclamantul PI a chemat în judecată pe pârâta  ASOCIAŢIA JUDEŢEANĂ AV şi  S Bacău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâta să fie obligată să îl transfere pe reclamant la grupa de vânătoare FC 27 Şerbeşti.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că deţine în proprietate teren arabil în cadrul acestui fond de vânătoare, iar acest fond de vânătoare este cel mai apropiat de domiciliu. A mai arătat că din cauza vârstei nu mai poate practica activitatea de vânătoare pe fondul de vânătoare G., unde terenul este foarte accidentat şi unde a fost repartizat în anul 1957. Reclamantul a mai indicat faptul că la data de 22.06.2009 pârâta i-a comunicat că i s-ar putea aproba transferul în grupa de vânătoare G, unde terenul este mai accidentat decât la grupa G şi că la grupa Ş. numărul de vânători şi candidaţi stagiari ar fi complet, astfel încât nu mai permite înscrierea şi a altor vânători.

În drept, au fost invocate prevederile art.111 C.p.c.

Cererea a fost timbrată cu 8 lei taxă judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar.

În susţinerea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.

Pârâta a depus la dosar „concluzii scrise”, prin care solicită respingerea acţiunii, motivat de faptul că reclamantul s-a adresat în ultimii ani cu repetate solicitări de a fi transferat de la grupa de vânătoare G la Ş, iar Consiliul AJVPS i-a făcut reclamantului oferte în scris  în mod repetat pentru transferarea la grupa de vânătoare G, întrucât acest fond de vânătoare este de câmpie, fiind accesibil deplasărilor pe jos şi cu auto, cu o mare varietate de specii de vânat şi posibilităţi de vânătoare, iar domiciliul stabil şi locul de muncă a reclamantului se află pe fondul de vânătoare G, având inclus în totalitate teritoriul administrativ al municipiului Bacău. S-a mai arătat că pe fondul de vânătoare G este necesară repartizarea în continuare de vânători pentru asigurarea numărului minim obligatoriu, iar reclamantul nu a dat curs ofertei AJVPS.

În drept, au fost invocate prevederile art.5 alin.3 din Legea nr.407/2006, art.13 alin.6 din contractul de gestionare a fondurilor de vânătoare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamantul este membru al AJVPS Bacău, fiind repartizat în cadrul fondului de vânătoare G.

Reclamantul a solicitat transferul în fondul de vânătoare Ş, iar prin adresa nr.325/22.06.2009, pârâta i-a răspuns reclamantului că nu i-a fost niciodată condiţionat transferul de obligativitatea deţinerii unor terenuri în proprietate pe fondul cinegetic aferent grupei, că nici AJVPS Bacău şi nici Clubul Bacău nu sunt în posesia vreunui accept al grupei Ş ca reclamantul să participe la vânătoare în cadrul acestei grupe, iar în prezent numărul de membri (vânători şi candidaţi stagiari) ai grupei Ş nu mai permite înscrierea unor alţi membri în cadrul grupei.

Conform adresei menţionate, rezultă faptul că în anul 2006 Consiliul AJVPS i-a soluţionat favorabil cererea de transfer de la grupa G la grupa G, fond cinegetic de câmpie, uşor accesibil şi cu vânat divers, incluzând în el şi localitatea de domiciliu a reclamantului, însă acesta nu a dat curs ofertei pârâtei.

În temeiul art.5 alin.3 din Legea nr.407/2006, „suprafaţa minimă necesară pentru un membru vânător este de:

a) 150 ha la câmpie şi în Delta Dunării;

b) 250 ha la deal;

c) 350 ha la munte”. Acest text coroborat cu art.5 alin.2 din Legea nr.407/2006, potrivit căruia „suprafaţa unui fond de vânătoare va fi de cel puţin 5.000 ha la câmpie şi în Delta Dunării, 7.000 ha la deal şi 10.000 ha la munte”, determină un număr maxim admis de vânători pentru fiecare fond de vânătoare.

În consecinţă, instanţa apreciază că în raport de criteriile indicate nu poate fi admisă transferarea reclamantului în fondul de vânătoare Ş, oferta pârâtei în sensul repartizării reclamantului în grupa de vânătoare G fiind pertinentă şi în conformitate cu criteriile legale şi statutate, însă reclamantul refuză această soluţie.

Totodată, instanţa reţine că potrivit statutului pârâtei depus la dosar criteriul opţiunii vânătorului la repartizarea pe grupe se va aplica, în măsura posibilului, în cauza de faţă nefiind posibilă repartizarea conform acestui criteriu, relevanţă având imposibilitatea depăşirii numărului maxim de vânători, respectiv domiciliul reclamantului care face parte din circumscripţia teritorială a fondului de vânătoare G.

Pentru toate aceste considerente, instanţa va respinge cererea reclamantului, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare