Pentru neasigurarea viabilităţii drumului, a părţii lui carosabile, legea a prevăzut sancţiunea distinctă în sarcina administratorului drumului şi în această situaţie este nelegală aplicarea sancţiunii prev. de art. 105 pct.4 din o.u.g. nr. 195/2002 ...

Decizie 25/2010 din 03.11.2010


 Pentru neasigurarea viabilităţii drumului, a părţii lui carosabile, legea a prevăzut sancţiunea distinctă în sarcina administratorului drumului şi în această situaţie este nelegală aplicarea sancţiunii prev. de art. 105 pct.4 din O.U.G. nr. 195/2002 în sarcina administratorului căii ferate, pentru neîndeplinirea obligaţiei prev. la art. 7 alin.1 din Regulament care se referă la planeitate.

(Trib. Bistriţa-Năsăud, s. com. şi de cont. adm. şi fisc., dec. nr. 25/22 ianuarie 2010)

 Prin sentinţa civilă nr. 4590 din 4.08.2009 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosar civil nr. 3687/l9072009, s-a respins plângerea contravenţională promovată de petenta Compania Naţională de Căi Ferate SA Bucureşti – Sucursala Regională Căi  Ferate Cluj, împotriva procesului-verbal de contravenţie seria CC, nr. 3254201/13.04.2009 încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bistriţa-Năsăud, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs petenta.

 Examinând recursul prin  prisma motivelor invocate, cât şi sub toate aspectele, potrivit prev. art. 3041 C. pr. civ., tribunalul constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis ca atare pentru argumentele ce se vor arăta în continuare.

Prin procesul-verbal de contravenţie din data de 13.04.2009, încheiat de I.P.J. Bistriţa-Năsăud – Serviciul Poliţiei Rutiere a fost reţinută în sarcina Companiei Naţionale de Căi Ferate – C.F.R. Sucursala Regională CF Cluj, contravenţia prev. de art. 7 alin.1 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, reţinându-se în conţinutul acestuia că „în calitate de administrator cale ferată nu a asigurat planeitatea trecerii la nivel de cale ferată 20 +83 cu DN 15A Km 46+766, fapt ce pune în pericol traficul rutier”.

Pentru această faptă s-a aplicat sancţiunea prev. de art. 105 alin.1 pct.4 din O.U.G. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

 Art. 7 alin.1 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, prevede în mod expres că „la intervenţia unei căi ferate în drum public, administratorul căii ferate este obligat să asigure planeitatea trecerii la nivel, iar împreună cu administratorul drumului public, să stabilească, să instaleze ,cu acordul poliţiei rutiere şi să întreţină mijloacele de semnalizare ale acesteia potrivit competenţelor”.

Pentru sancţionare au fost aplicate prevederile art. 105 pct. 4 din O.U.G. nr.195/2002 care prevăd că:

„Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă prev. în clasa a V-a de sancţiuni …

(4) neasigurarea stării de viabilitate a părţii carosabile potrivit standardelor în vigoare,precum şi neluarea măsurilor de înlăturare a obstacolelor aflate pe partea carosabilă”(subl.n. – red. U.I.)

Din examinarea înţelesului celor două texte de lege, coroborate, şi cu alte dispoziţii din O.U.G. nr. 195/2002 şi Regulamentul de aplicare aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, tribunalul reţine că în mod greşit a fost aplicată sancţiunea prev. de art. 105 pct.4 din O.U.G. nr. 195/2002 în sarcina petentei C.N. C.F.  C.F.R. Sucursala C.F. Cluj, această unitate neputând fi subiect al acestei contravenţii întrucât textul art. 105 pct.4 sancţionează fapta de a nu asigura „starea de viabilitate a părţii carosabile” or această obligaţie revine, potrivit disp. art. 3 alin.1 din Regulament, administratorului drumului public.

Nu se poate considera, aşa cum greşit a apreciat organul constatator, eroare preluată în mod nejustificat şi de instanţa de fond că noţiunii de viabilitate a drumului i se subscrie şi noţiunea de planeitate a trecerii la nivel de calea ferată la care face referire art. 7 alin.1 teza I din Regulament.

De altfel, obligaţia de a lua măsuri pentru menţinerea permanentă în stare tehnică bună a drumurilor pe care le administrează este instituită în sarcina autorităţilor administraţiei publice conf. art. 128 alin.1, lit. a din O.U.G. nr. 195/2002.

Aşadar, pentru neasigurarea viabilităţii drumului, a părţii lui carosabile, legea a prevăzut sancţiunea distinctă în sarcina administratorului drumului şi în această situaţie este nelegală aplicarea sancţiunii prev. de art. 105 pct.4 din O.U.G. nr. 195/2002 în sarcina administratorului căii ferate, pentru neîndeplinirea obligaţiei prev. la art. 7 alin.1 din Regulament care se referă la planeitate.

În termeni tehnici planeitatea presupune asigurarea şinelor de cale ferată în acelaşi plan cu nivelul drumului public şi aceasta s-a realizat prin montarea de dale prefabricate, revenind administratorului drumului viabilitatea părţii carosabile, aşa cum s-a arătat.

Pentru toate aceste considerente şi văzând  că a fost aplicată greşit lege,este dat motivul de recurs prev. de art. 304 pct.9 C. pr. civ., se va admite ca fondat recursul declarat şi în temeiul prev. art. 312 alin.1 şi 3 C.pr. civ, se va modifica sentinţa atacată, se va admite plângerea contravenţională şi se va anula procesul-verbal de contravenţie ca fiind netemeinic şi nelegal.