Acte ale autorităţilor publice

Sentinţă civilă 763 din 22.03.2011


Prin sentinta civila nr. 763 din 22.03.2011 a Tribunalului Arad, pronuntata în dosarul nr. 6475/108/2010, a fost respinsa actiunea în contencios administrativ formulata si precizata de reclamanta, având ca obiect obligarea pârâtei sa treaca societatea reclamanta pe lista contribuabililor activi pentru perioada indicata în actiune.

În considerentele hotarârii, tribunalul a statuat ca, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoana care se considera vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata, interesul legitim putând fi atât privat, cât si public.

Pe de alta parte, nu este lipsit de importanta a se reaminti si dispozitiile art. 2 alin. 2 din aceeasi lege în conformitate cu care se asimileaza actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, dupa caz, faptul de a nu raspunde solicitantului în termenul legal.

Nu în ultimul rând, se cuvin amintite si dispozitiile art. 6 din OMFP nr. 575/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, care întemeiaza în drept actiunea precizata a reclamantei, potrivit cu care starea de inactivitate înceteaza daca se constata de organele mentionate la art. 5 alin. (1) ca nu mai sunt îndeplinite conditiile pentru care contribuabilul a fost declarat inactiv sau ca urmare a unei hotarâri judecatoresti, de la data la care aceasta ramâne irevocabila, stabilindu-se la alin. (2) aceea ca, constatarea încetarii motivelor pentru care contribuabilul a fost declarat inactiv se va face de organele de inspectie fiscala competente, în baza cererii de reactivare, depusa de reprezentantul legal al contribuabilului declarat inactiv, în continuare la alin. (3) ca în baza cererii de reactivare, organele de inspectie fiscala vor efectua inspectia fiscala si dupa finalizarea acesteia vor întocmi un referat cu propunerea de reactivare, iar referatul va fi avizat de directorul executiv coordonator si va sta la baza întocmirii Listei contribuabililor reactivati, ca mai apoi potrivit alin. (4) încetarea starii de inactivitate a unui contribuabil se face prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, care se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I si ca potrivit alin. (5) dupa reactivarea unui contribuabil declarat inactiv, restrictiile prevazute în art. 3 înceteaza începând cu data publicarii ordinului de reactivare în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Astfel fiind, mai trebuie subliniat de catre tribunal si faptul ca, desi nu a fost afirmat ritos de catre reclamanta, rezulta într-o masura suficienta ca prin demersul judiciar initiat, respectiv prin actiunea în contencios administrativ exercitata este vizat presupusul refuz nejustificat de solutionare a unei cereri din partea organului fiscal asa cum acesta este definit la art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care refuzul nejustificat de a solutiona o cerere semnifica exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea unei persoane, fiind asimilata refuzului nejustificat si nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a solutionarii favorabile a cererii sau, dupa caz, a plângerii prealabile.

Or, în contextul normelor de drept enuntate deja pe parcursul considerentelor sentintei de fata, se impune cu necesitate concluzia care a fost însa ignorata de catre reclamanta ca solutionarea unei cereri în defavoarea petitionarului sau contrar asteptarilor sale nu reprezinta automat un refuz nejustificat în sensul în care acesta a fost definit de catre legiuitor la art. 2 alin. 1 lit. i din Legea contenciosului administrativ, deoarece acest caracter poate reiesi numai prin raportare cu necesitate la prevederile legale cu care refuzul în discutie ar intra în contradictie, sens în care s-a pronuntat si Înalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia de contencios administrativ si fiscal, prin decizii de speta, fiind relevanta în acest sens si decizia nr. 850 din 9 februarie 2007, publicata în Jurisprudenta 2007 I, pagina 278 – 281.

Astfel fiind, în contextul asertiunilor de ordin teoretic exprimate deja, este de remarcat ca din lucrarile dosarului rezulta ca prin actiunea sa reclamanta nu a supus cenzurii instantei de contencios administrativ masura initiala a declararii sale ca fiind inactiva pentru motivele aratate deja mai înainte, iar organele de inspectie fiscala, chiar daca pe parcursul judecatii, în baza ordinului de serviciu s-au deplasat la sediul declarat al societatii fara sa identifice niciun reprezentant al contribuabilului, iar ulterior i-a înaintat invitatii, societatea reclamanta dând curs acestora în modalitatea prezentarii sale prin reprezentant dar fara a pune la dispozitie si documentatia solicitata prin acestea asa încât prin procesul verbal încheiat la 24.01.2011 s-a constatat ca societatea nu detine spatii de depozitare la sediul social declarat în conditiile în care obiectul de activitate consta în comert cu ridicata de componente si echipamente electronice si de comunicatii, ca nu rezulta aceea ca transportul componentelor electronice s-a efectuat cu mijloace de transport proprii societatii si ca organele de control au suspiciuni în ceea ce priveste realitatea operatiunilor economice desfasurate de societate prilej cu care s-a înmânat reprezentantului reclamantei avizul de inspectie fiscala prin care s-a încunostintat despre demararea unei inspectii fiscale, urmând ca la finalizarea acesteia sa se dispuna privitor la reactivarea eventuala a societatii.

În consecinta, fata de toate cele evidentiate pe parcursul considerentelor de fata, nu poate fi retinuta existenta unui refuz nejustificat al pârâtei de a solutiona cererea reclamantei si care sa justifice demersul judiciar al acesteia exercitat pe calea contenciosului administrativ, câta vreme din chiar textul legal de care s-a prevalat reclamanta în drept rezulta fara dubiu ca reactivarea unui contribuabil declarat inactiv presupune cu necesitate parcurgerea procedurii reglementata la art. 6 din OMFP nr. 575/2006, care se afla chiar în derulare, fiind indeniabil ca în absenta refuzului nejustificat despre care s-a facut vorbire mai înainte nu se poate conchide în sensul dorit de catre partea reclamanta cum ca aceasta ar fi fost vatamata în sensul legii contenciosului administrativ într-un drept al sau, ori într-un interes legitim, asa încât nu vor fi primite sustinerile sale facute pe parcursul judecatii privitoare la aspecte de fapt sau de drept.