Revendicare

Decizie 1064 din 18.12.2009


Pronunţând sentinţa civilă nr.5746/20.06.2008 Judecătoria Bacău a respins  ca nefondate excepţiile  lipsei calităţii  de reprezentant  a  avocatului reclamanţilor, a excepţiei  lipsei calităţii procesuale active  a  reclamanţilor şi a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi a admis  excepţia  lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei  S.C. V.  SRL, respingând  acţiunea formulată in contradictoriu această pârâtă  ca  fiind introdusă  împotriva unei persoane  fără calitate  procesuală pasivă.

Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a admis in parte  acţiunea  pentru revendicare formulată de  reclamanţii D.V., D.M., D.M., D.I., G.M., L.E., G.T., G.A.N., G.G., D.M.V. în contradictoriu cu  pârâta S.C. G. S.R.L. A fost obligată pârâta  S.C. G.  S.R.L.  să lase reclamanţilor  in deplină proprietate  şi liniştită  posesie  suprafaţa  de  256  m.p. teren situat  in municipiul Bacău cu vecinii : la  N -  S.C. G. SRL fost  P.M., la E -  rampă  CFR, la S  -  primărie, la  V - S.C.  G.  S.R.L., fost  H.R., teren identificat  prin poligonul 2-3-4-5-2-  in schiţa raportului de  expertiză topocadastrastrală  de la fila  271  dosar, schiţă care face  parte integrantă  din hotărâre. Acţiunea  in revendicare formulată in contradictoriu  cu pârâta  S.C. G.  SRL  privind  restul  suprafeţei de 281 m.p. a fost respinsă ca nefondată.

Instanţa a admis  in parte  acţiunea pentru revendicare formulată  in contradictoriu  cu pârâtul  municipiul Bacău şi a obligat pârâtul să lase  in deplină proprietate  si liniştită posesie suprafaţa de 281  m.p. teren  situat in Bacău,  cu vecinii: la N - S.C. G. fost  P.M. , la E - rampa  CFR, la S - str . B., la V  - S.C. G.  SRL fost  H.R.,  teren identificat prin poligonul  1-2-5-6-1-  in schiţa raportului de expertiză topocadastrală  de la fila  271  dosar. Acţiunea in revendicare  formulată in contradictoriu cu acelaşi pârât  privind restul suprafeţei de  256  m.p. a fost respinsă ca nefondată.

Judecătoria a respins  cererea de intervenţie  in interes  alăturat formulată de intervenientul  BNP Bacău, ca nefondată şi în temeiul art.274 cpc a obligat pârâţii S.C. G.  SRL  si municipiul Bacău  să plătească reclamanţilor câte  220  lei  fiecare  reprezentând  cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că:

Prin contractul de vânzare cumpărare  autentificat sub nr. 758/309 din 16.05.1955 (f.6) de către  Notariatul de Stat al Regiunii Bacău numiţii  I.M. şi M. au vândut autorului  reclamanţilor,  defunctul D.I., „suprafaţa de 5,37  ari sau 3 prăjini drumul,  loc silişte de casă situat in vatra satului  B, megieşit  la răsărit  cu linia C.F.R. şi la apus  cu  R.H., la  miază-noapte cu P.M.,  la miază-zi cu drumul I.”. La aceeaşi dată, aceiaşi  vânzători au înstrăinat  şi numitei H.R.  tot o suprafaţă de 5,37 teren  in acelaşi loc ( f. 7), în contract apărând ca vecin în partea de la  răsărit  defunctul D.I. Prin expertiza tehnică  topo-cadastru efectuată în cauză de către expert  T.M. (f. 239 – 241, 269 – 271)  a fost identificată  suprafaţa de teren  cumpărată in anul 1955 de către defunctul D.I., cu aproximaţie, având in vedere  modificările intervenite in topografia zonei, expertul arătând că (f. 269)  o suprafaţă de 281 de m.p. teren se suprapune  domeniului public al Primăriei Bacău, iar o suprafaţă  de 256 m.p.  teren este ocupată cu construcţii  proprietatea intervenientei  S.C. G. S.R.L. ridicate pe  suprafaţa de 8293 m.p., teren dobândit de intervenientă prin contractul de vânzare – cumpărare  autentificat  sub nr. 4405/07.12.2000.

 În cauză  pârâta municipiul Bacău nu a făcut  vreo  dovadă că ar deţine vreun titlu  de proprietate  pentru suprafaţa de 281 m.p.  din  terenul cumpărat  de autorul reclamanţilor  în 1955 şi respectiv că acest  teren ar  face parte  din domeniul public.

În ceea ce o priveşte  pe intervenienta  S.C. G.  S.R.L., din  înscrisurile  de la dosar rezultă că aceasta  a  cumpărat de la numiţii P.D. şi L.,  conform contractului de vânzare – cumpărare  autentificat  sub nr. 4405/07.12.2000 de B.N.P. S. U. (fl. 81,82) suprafaţa de 8293 m.p. teren intravilan, T 75, P 61  cu  vecinii : la N. drum acces, la E – rampă CFR, la S -  drum acces şi la V -  str. A.. Numiţii P.D.  şi L.  au dobândit  la rândul lor terenul de mai sus  de la numitul H.G., in baza contractului de vânzare – cumpărare  autentificat sub nr. 4272/24.11.2000 de B.N.P. S.U. (f. 216, 217). Numitul  H.G. a  dobândit  terenul prin  reconstituirea dreptului de proprietate conform  titlului de proprietate  nr. 6311/01.12.1993 ( f. 228). Verificând  acest titlu de proprietate, instanţa a  constatat că  suprafaţa de 8293 m.p. teren  ce a  fost reconstituită  a figurat iniţial  in titlu  pe un alt amplasament, respectiv in  extravilanul municipiului Bacău, T 51, P 1629/1,  învecinându-se cu  DE Bacău – Sarata, dar ulterior  titlul a fost  modificat prin bararea menţiunilor iniţiale, fără vreo menţiune privind  hotărârea Comisiei  Judeţene Bacău sau a instanţei de  judecată prin  care s-a  dispus modificarea. Din documentaţia care a  stat la baza  emiterii  titlului de proprietate,  instanţa a constatat că modificarea  privind  amplasamentul suprafeţei de  8293 m.p.  teren s-a  făcut practic  doar în baza  unei adrese (f. 273) emisă  de Comisia Locală a mun. Bacău la data de 07.11.2000  şi înregistrată la data de 09.11.2000 la O.C.A.O.T.A.  prin care aceasta  din  urmă era  rugată a modifica titlul  de proprietate nr. 6311/1993 – titular H. Gh. Gh., conform  fişei tehnice anexate,  precizându-se  totodată că modificarea „nu  produce efecte juridice”. Or, modificarea titlului  de proprietate se putea face doar de către Comisia Judeţeană Bacău, potrivit dispoziţiilor art. 27 şi 58 din Lg. 18/1991. De asemenea,  din celelalte înscrisuri care  au stat la baza  emiterii titlului  rezultă că autorul numitului H.G.  nu a avut teren in  zona  unde se află  terenul in litigiu, iar la  momentul când s-a formulat cererea de  reconstituire  a dreptului de proprietate nici nu s-a solicitat ca  terenul să fie  atribuit in această zonă (f. 280)  ci în zona în care  i s-a şi eliberat  titlu de proprietate. Astfel, comparând  titlul de proprietate  al reclamanţilor  cu cel al  intervenientei S.C. G. S.R.L. asupra terenului în litigiu, instanţa a reţinut că  titlul reclamanţilor  este preferabil  având  în vedere  nelegalitatea şi netemeinicia  modificării  titlului de proprietate al autorului intervenientei, iar buna credinţă şi maxima diligenţă a acesteia nu valorează titlu.

In ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocatului reclamanţilor privind exerciţiul dreptului de chemare în judecată, nici unul dintre reclamanţi nu şi-a manifestat dezacordul in legătură cu introducerea acţiunii,  ci dimpotrivă,  în cursul judecăţii reclamantul D.V., prezent in instanţă, a  fost împuternicit prin mandate autentice de către ceilalţi reclamanţi să-i reprezinte in prezenta cauză ceea ce echivalează cu o ratificare tacită a mandatului privind exerciţiul dreptului la acţiune. Pentru acest motiv,  instanţa a respins excepţiile lipsei calităţii de reprezentant şi a inadmisibilităţii acţiunii ca nefondate, acţiunea fiind promovată de către toţi coproprietarii  terenului revendicat.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a reclamanţilor a fost respinsă ca nefondată având in vedere că reclamanţii sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenului revendicat iar excepţia  lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei  S.C. V.  SRL a fost admisă, având în vedere că aceasta este doar un detentor precar a terenului în suprafaţa de 8293 mp., proprietatea intervenientei SC G. SRL conform contractului nr.160/09.03.2005 (f.76).

Pe fondul cauzei, in baza art. 480 C.civ., instanţa a admis in parte  acţiunea  pentru revendicare formulată in contradictoriu cu pârâta  Municipiul BACĂU -  prin primar, cât şi cu  intervenienta S.C. G. S.R.L, respectiv doar pentru suprafeţele de teren pe care le stăpânesc pârâta şi intervenienta din terenul revendicat conform raportului de expertiză  efectuat în cauză, fiind obligat  pârâtul  municipiul Bacău  să lase  in deplină proprietate  si liniştită posesie reclamanţilor suprafaţa de 281  m.p. teren  situat in Bacău, iar intervenienta  S.C. G.  S.R.L. să lase reclamanţilor  in deplină proprietate  şi liniştită  posesie  suprafaţa  de  256  m.p., teren situat  in municipiul Bacău.

In ceea ce priveşte cererea de intervenţie in interes alăturat pârâtelor  S.C. G.  S.R.L. şi  SC V. SRL, instanţa a constatat că interesul intervenientei în cauză este unul pur teoretic faţă de circumstanţele speţei, notarul neavând nici obligaţia şi nici posibilitatea de a verifica legalitatea tuturor actelor de proprietate  anterioare celui in baza căruia a încheiat contractul de ipotecă privind imobilul in litigiu.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, prin reprezentanţii lor legali, SC G. SRL Bacău (f.5-7), BNP Z.C.C. din Bacău (f.11-12), municipiul Bacău (f.15-18).

Recurenta SC G. SRL Bacău a arătat în motivele de recurs formulate, motive însuşite în totalitate de către BNP Z-C C. Bacău, că:

Hotărârea pronunţată este dată cu încălcarea regulilor prevăzute de art.2821 Cpc.

Acţiunea introductivă este lovită de nulitate, nefiind semnată de către toţi reclamanţii.

Certificatul de moştenitor nr.494/1968 nu reprezintă un act de proprietate „stricto senso”, el neavând efect de opozabilitate decât între succesori, menţiunea din act că D.I. „posedă” neputând constitui temei pentru admiterea acţiunii în revendicare. Nefiind învestită cu o cerere de verificare a legalităţii titlului de proprietate al autorului recurentei, H.G., instanţa nu putea declara acest titlu nul, fiind excesiv de părtinitoare considerând că expertiza efectuată în cauză a identificat cu aproximaţie terenul revendicat, fără a ţine cont că însuşi expertul T.M. precizează la pct.3 că a identificat terenul „doar după susţinerile părţilor”.

Cum nu există o dovadă certă a suprapunerii celor două suprafeţe de teren, motiv pentru care şi instanţa a omis să îşi întemeieze hotărârea pe concluziile expertului, apreciază recurenta că se impune efectuarea unei noi expertize tehnice prin care să se solicite expertului să se pronunţe cu privire la amplasamentul exact al terenului revendicat.

La rândul său, Primarul municipiului Bacău a preluat motivele de recurs 3 şi 4 formulate de recurenta SC G. SRL Bacău, arătând în plus că în mod arbitrar a stabilit instanţa obligaţia sa de lăsa reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 281 mp fără a avea nici măcar un început de probă care să ateste că municipiul Bacău.

In mod arbitrar instanta stabileste  această obligaţie fără a avea nici măcar un  început de probă care să ateste  ca Municipiul Bacău ar fi îngrădit  dreptul de proprietate sau ar fi tulburat posesia reclamanţilor, fiind în  continuare  contradictorie în  aprecieri cat si prin solutia pronuntată. Dacă municipiul Bacău nu este proprietar si nu a îngrădit posesia nimănui, care ar fi culpa procesuală care se impută pentru a fi obligate la ceva !

Adresa nr.32768 din 14.10. 2004, emisă de Primăria Bacău, la  care se face referire în acţiunea  introductivă, şi pe care o regăsiţi în  dosarul ataşat la fila 25, precizează doar că „la  poziţia 403 din HG nr.1347/2001 figurează o parcare str.Abatorului, ce face parte din  domeniul public al municipiului Bacău, unde se pare că ar fi fost terenul solicitat a-l revendica”, deci nu mentionează faptul că terenul ar fi în proprietatea SC G..

Considerând necesar a se pronunţa cu prioritate asupra excepţiei nulităţii acţiunii introductive pentru nesemnarea acesteia de către toţi reclamanţii, instanţa reţine următoarele:

Acţiunea în revendicare înregistrată pe rolul judecătoriei Bacău sub nr.19006 din 30.11.2006 a fost formulată de către reclamanţii D.V., D.M., D.M., D.I., G.M., L.E., G.GH.T., G.A.N., G.G. şi D.M.V., reprezentaţi convenţional prin d-l avocat S. C.F., cererea de chemare în judecată fiind semnată de către acesta.

La termenul de judecată din 18.05.2007, reprezentanta BNP Z.C.C. din Bacău a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocatului, în temeiul art.133 alin.2 Cpc, arătând că din delegaţie nu rezultă că d-l F.S.C. ar avea contract de reprezentare pentru toţi cei 10 reclamanţi (f.121 dosar judecătorie).

În dovedirea calităţii de reprezentant, a fost depus la dosar contractul de asistenţă juridică (f.127 dosar judecătorie), din care rezultă că acest contract a fost încheiat între avocat şi d-l D.V., care a acţionat atât în nume propriu cât şi ca reprezentant al celorlalţi reclamanţi, ale căror semnături figurează, totuşi pe contractul de asistenţă juridică, mai puţin cea a reclamantei G.G., nefăcându-se dovada mandatului de reprezentare dat de aceasta d-lui D.V. ca în cazul celorlalţi reclamanţi,  (f.66-70, 128, 160, 173) şi nici a unui alt contract de asistenţă juridică, încheiat separat cu d-l avocat F.S.C.

Această reclamantă nu s-a prezentat la nici un termen în instanţă, mai mult, dovada de îndeplinire a procedurii de citare în ceea ce o priveşte fiind restituită cu menţiunea destinatar neidentificabil (f.54 dosar judecătorie) astfel  încât în mod nelegal a procedat  judecătoria câ s-a  făcut dovada calităţii de reprezentant a avocatului pentru toti reclamanţii care au figurat cu termen în cunoştinţă potrivit art.153 cod procedură civilă.

In consecinţă, instanţa de recurs a apreciat că regula unanimităţii cerută în  materie de revendicare a unui bun aflat în coproprietate nu a fost respectată, nefiind dovedită însuşirea cererii de chemare în judecată  şi de  d-na G.G., motiv pentru care, admiţând  recursul, a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi în temeiul art.161, a anulat cererea formulată în numele acestei reclamante si a respins ca inadmisibilă  acţiunea formulată de către  ceilalţi reclamanţi, cu admiterea cererii de intervenţie.