Prejudicii

Prin sentinţa civilă nr.1398/6.05.2009 Judecătoria Oneşti a admis în parte  acţiunea formulată de reclamantul O.T., împotriva pârâtului B.A. şi  a fost  obligat pârâtul să-i plătească reclamantului 500 lei daune morale. A fost obligat pârâtul să plătească statului român 45,96 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi pe reclamant să plătească statului român 637,30 lei.

 Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că:prin „întâmpinarea-întâmpinare” pârâtul a afirmat că: reclamantul era cel mai puturos din echipa lui, întâmpinarea pârâtului este unică în prostie, mintea acestuia este uşoară şi necoaptă, că întâmpinarea  pârâtului conţine minciuni, iar în bileţelul aflat la fila 52 dosar a scris că pârâtul este un pitic agramat, recalcitrant. Pârâtul a recunoscut că el a scris aceste cuvinte care i-au fost adresate reclamantului.

Reclamantul a pretins că şi în ziua când pârâtul a venit cu martorul S.B. să ia şifonierul de la el pârâtul l-a jignit însă din declaraţia acestui martor rezultă că pârâtul s-a enervat dar nu l-a înjurat şi nu l-a jignit pe reclamant.

Pentru a exista răspundere civilă delictuală trebuie să existe un prejudiciu: moral sau material. Prejudiciul este rezultatul, efectul negativ suferit de o persoană  ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoană. Prejudiciul este întotdeauna rezultatul încălcării unui drept subiectiv sau a unui simplu interes. În prezenta cauză, prin cuvintele folosite de pârât la adresa reclamantului i-a fost adusă acestuia ating ere onoarei şi demnităţii. Chiar dacă ar fi adevărate afirmaţiile făcute de pârât acesta nu are nici un drept să i le reproşeze sau să i le aducă la cunoştinţă sub forma unor jigniri iar faptul că între părţi există o stare conflictuală generată de alte cauze decât cele din prezentul dosar nu justifică atitudinea pârâtului.

Instanţa a constatat că reclamantului i-au fost lezate onoarea şi demnitatea însă suma pretinsă este exagerată pentru că despăgubirea trebuie raportată la prejudiciul moral suferit, la gravitatea, importanţa şi consecinţele acestuia.

Instanţa a constatat că pe fondul intrării pârâtului în posesia a unui bun care îi aparţine potrivit înţelegerii părţilor a avut această atitudine agresivă verbal faţă de reclamant sperând că în acest fel  va intra în posesia bunului său. Analizând şi contextul în care a fost lezată onoarea reclamantei instanţa constată că aceasta nu a avut nici o consecinţă, fapt care duce la concluzia că fapta este gravă doar sub aspectul propriei valorizări.

Instanţa a acordat ca daune morale o sumă modică pentru repararea prejudiciului.

În temeiul art.274 Cod procedură civilă pârâtul a fost obligat  să-i plătească reclamantului cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar în raport de suma acordată cu titlu de daune morale.

Prin încheierea din 10.III.2009 instanţa i-a adus la cunoştinţă că în situaţia în care va pierde procesul va suporta cuantumul taxei judiciare de timbru.

Faţă de situaţia că instanţa a admis cererea în parte, l-a obligat  pe reclamant să plătească statului român taxa de timbru calculată pentru daunele morale solicitate şi neacordate.

 Faţă de aceste considerente, în temeiul art.998 – 999  Cod civil a admis în parte acţiunea şi l-a obligat pe pârât la plata de daune morale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs d-l T.O. care a arătat că suma acordată cu titlu de daune morale de către judecătorie este nemulţumitoare faţă de gravitatea insultelor ce i-au fost adresate de către intimatul-pârât, solicitându-se în recurs suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale, în temeiul art.998, 999 cc.

Se arată, de asemenea, că soluţia pronunţată de prima instanţă privind cererea de ajutor public judiciar este nelegală, suma de 637,30 lei urmând a fi suportată de către intimatul-pârât B.A., în conformitate cu dispoziţiile OUG nr.51/2008, acţiunea fiind admisă în totalitate.

La dosar recurentul a depus înscrisuri.

Deşi legal citat, intimatul-pârât nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu formulat întâmpinare.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Situaţia de fapt a fost corect reţinută de prima instanţă, fiind dovedită lezarea onoarei şi demnităţii recurentului-reclamant de către intimatul-pârât prin adresarea acestuia din urmă către cel dintâi a unor cuvinte şi expresii precum: „puturos”, „unic în prostie”, „minte necoaptă şi uşoară”, „pitic agramat”, „recalcitrant” etc.

Cuantumul apreciat de prima instanţă ca fiind corespunzător acoperirii prejudiciului moral suferit de către recurent, de 500 lei, este, însă, prea mic, motiv pentru care, instanţa de recurs apreciază la rândul său  că se impune obligarea intimatului-pârât la plata unei sume de 1000 lei cu titlu de daune morale. Faţă de cererea reclamantului de acordare a sumei de 10.000 lei, acţiunea urmează a fi admisă în parte.

Întemeiată se constată a fi şi critica referitoare la obligarea reclamantului la plata sumei de 637,30 lei către stat, având în vedere dispoziţiile art. 18 din OUG nr.51/2008 potrivit cărora cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviinţarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părţi, dacă aceasta a căzut în pretenţiile sale. Partea căzută în pretenţii va fi obligată la plata către stat a acestor sume.

În consecinţă, în temeiul art.304 pct.9 şi al art.312 alin.(1)-(3) cpc, instanţa va admite recursul, va modifica în parte sentinţa recurată în sensul admiterii în parte a acţiunii şi a obligării pârâtului la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale şi al înlăturării dispoziţiei de obligare a reclamantului la plata sumei de 637,30 lei, taxă judiciară de timbru, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Dând eficienţă şi dispoziţiilor art.274 cpc, instanţa va obliga intimatul-pârât la plata sumei de 24 lei către recurent,  cu titlu de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare