Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.)

Dosar nr. 230/828/2010

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGE?

SEC?IA PENAL?

DECIZIA PENAL? Nr. 763/R

?edin?a public? de la 04 Octombrie 2010

Completul compus din:

PRE?EDINTE

Judec?tor

Judec?tor

Grefier

Parchetul de pe lâng? Tribunalul Arge? este reprezentat prin

Procuror D. T.

…///…

S-a luat în examinare spre solu?ionare, recursul declarat de petentul D. I.,

împotriva sentin?ei penale nr. 60 din data de 03.05.2010, pronun?at? de Judec?toria

Topoloveni, în dosarul nr. 230/828/2010, intima?i fiind K.  D.  D.  ?i K.  S.

La apelul nominal f?cut în ?edin?a public? au lipsit p?r?ile.

Procedura legal îndeplinit?.

S-a f?cut referatul cauzei de c?tre grefier, dup? care:

Dezbaterile asupra cauzei au fost consemnate în încheierea de ?edin din data

de 27.09.2010, care face parte integrant? din prezenta decizie, iar în urma deliber?rii s-

a pronun?at urm?toarea solu?ie:

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei penale de fa, constat? urm?toarele :

Prin sentin?a penal? nr. 60 din data de 03.05.2010, pronun?at? de Judec?toria

Topoloveni, în dosarul nr. 230/828/2010  în  temeiul disp.art. 278 ind. 1 alin.8 lit.a)

Cod proc. pen.  s-a respins  ca neîntemeiat? plângerea formulat? de petentul D. I. ,

domiciliat în ..., CNP-..., în contradictoriu cu intima?ii K. D. D. , domiciliat? în ...,,

CNP-..., ?i K.  S. , f..., domiciliat în ...,, CNP-..., împotriva rezolu?iei nr. 566/P/2008

a Parchetului de pe lâng? Judec?toria Topoloveni.

S-a men?inut  ca legal? ?i temeinic? rezolu?ia nr. 566/P/2008 a Parchetului de

pe lâng? Judec?toria Topoloveni.

În temeiul disp.art. 192 alin.2 Cod proc. pen.  a obligat  petentul la 50 lei

cheltuieli judiciare c?tre stat.

În temeiul disp.art. 193 alin.6 Cod proc. pen.  a obligat  petentul s? pl?teasc?

intima?ilor suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecat?.

Pentru a dispune astfel, s-a re?inut de prima instan c?, la data de 08.07.2008,

partea v?t?mat? D. I.  a formulat plângere prealabil? fa de f?ptuitorii K.  A.  S. ?i K. 

D.  D.  sub aspectul s?vâr?irii infrac?iunilor prev. ?i ped. de art.193, 205,217 alin.1 Cod

penal ?i art.220 Cod penal, întrucât la data de 04.06.2008 ace?tia i-au adresat injurii ?i l-

au amenin?at cu moartea, dup? ce anterior i-au ocupat f?r? drept o suprafa de teren

situat? pe raza comunei C?line?ti, f?ptuitorul distrugând ?i un gard ce delimita cele

dou? proprieti, modificând totodat? linia de hotar prin s?parea unui ?an? de cca. 30

m. Ulterior, fiind audiat? în cauz? partea v?t?mat? a precizat c? solicit? efectuarea

cercet?rilor fa de învinui?i pentru s?vâr?irea infrac?iunii de tulburare de posesie, iar

în ceea ce prive?te pe învinuitul K.  A.  S. pentru s?vâr?irea infrac?iunilor de

amenin?are ?i distrugere.

Din cercet?rile efectuate în cauz?, s-a re?inut de c?tre procuror c?, partea

v?t?mat? D. I. a cump?rat de la numita P.  I.  un teren în suprafa de 20.000 m.p.,

cultivat cu vi de vie, situat în extravilanul comunei C?line?ti, având ca vecin?ti: N -

Drum; E – F. R.  ; S – DN7; V – U. N.  , conform contractului de vânzare-cump?rare

încheiat în form? autentic? la data de 18.03.2005 ( fila 175 dosar U.P.) Ulterior,

mo?tenitorii numitului U. N. au vândut învinuitei K.  D.  D.  în intervalul 27.02.2006

– 18.12.2006 trei terenuri în suprafa de 13.500 m.p., fiecare situate în comuna

C?line?ti, conform contractelor de vânzare-cump?rare încheiate în form? autentic?

(filele 105-111,122), iar o alt? suprafa de teren de cca. 13.500 m.p. a fost înstr?inat?

c?tre S.C. S. G. S.R.L., la data de 27.02.2006 ( fila 116) aceste terenuri fiind incluse în

aceea?i parcel? constituind un singur corp de proprietate. Ca urmare a încheierii

acestor conven?ii civile, s-a ajuns la situa?ia ca proprietile p?r?ilor s? se învecineze pe

una dintre laturile sale. S-a constatat ?i faptul c? pentru toate contractele de vânzare-

cump?rare au fost efectuate documenta?iile cadastrale potrivit legisla?iei în vigoare la

data întocmirii acestora.

În cauz?, în cursul urm?ririi penale s-a efectuat un raport de expertiz? tehnic?

judiciar? fiind transpuse în teren actele de proprietate ale p?r?ilor, expertul

concluzionând c?,  acele dou? parcele de teren se suprapun pe suprafa?a de 9500 m.p.,

astfel încât, hotarul trasat de învinui?i se afl? pe terenul ce apar?ine p?r?ii v?t?mate. S-a

stabilit ?i împrejurarea c? actele primare de posesie nu au fost avute în vedere la

întocmirea documenta?iei cadastrale, tocmai din cauza existen?ei unor neconcordan?e

constatate ulterior ?i de speciali?tii în acest domeniu.

Fa de aceste aspecte s-a apreciat c?, învinui?ii K.  A.  S. ?i K.  D.  D.  au

ac?ionat cu convingerea c? terenul le apar?ine, convingere probat? prin înscrisurile

anexate, motiv pentru care s-a dispus scoaterea de sub urm?rire penal?, re?inându-se

c? fapta nu întrune?te elementele constitutive ale infrac?iunii de tulburare de posesie 

sub aspectul laturii obiective. În ceea ce prive?te încadrarea juridic? a faptei, s-a

apreciat c? faptele sesizate se încadreaz? în infrac?iunea complex? prev?zut? de art.220

alin.2 Cod penal, întrucât faptele subsecvente de amenin?are ?i distrugere au fost

comise în realizarea elementelor infrac?iunii complexe de tulburare de posesie. În

raport de aceste considerente, în temeiul disp. art.249 alin.1 Cod proc.penal? comb. cu

art.242 ?i urm. Cod proc. penal? rap. la art.11 pct.1 lit.b) Cod proc.penal? ?i art.10

lit.d) Cod proc.penal? s-a dispus scoaterea de sub urm?rire penal? a învinui?ilor K.  A. 

S. ?i K.  D.  D. , cerceta?i sub aspectul s?vâr?irii infrac?iunii prev. de art.220 alin.2 Cod

penal.

Analizând solu?ia adoptat? de procuror prin prisma criticilor invocate de petent,

instan?a a re?inut  netemeinicia plângerii formulate pentru urm?toarele considerente:

Prin plângerea prealabil? formulat? ?i precizat? ulterior, partea v?t?mat? D. I.  a

solicitat angajarea r?spunderii penale a f?ptuitorilor K.  A.  S. ?i K.  D.  D. , sub

aspectul s?vâr?irii infrac?iunii de tulburare de posesie, iar în ceea ce prive?te  pe

f?ptuitorul K.  A.  S. pentru s?vâr?irea infrac?iunilor de amenin?are ?i distrugere

comise la data de 04.06.2008, învederând c? f?ptuitorul i-a adresat ameninri cu

moartea dup? ce anterior i-a fost ocupat?, f?r? drept, o suprafa de teren, prin

distrugerea semnelor de hotar ce delimita cele dou? proprieti ?i acapararea în aceast?

modalitate a terenului aflat în posesia sa legitim?.

Probele administrate în cauz?, respectiv declara?iile date de c?tre învinui?i

coroborate cu depozi?iile martorilor C. V. , C.  C. , C.  E.  ?i I.  G. au eviden?iat faptul

c? la data de 04.06.2008 între p?r?i a avut loc o alterca?ie generat? de neîn?elegerile

asupra terenurilor învecinate pe care p?r?ile le de?in.  Astfel, martorii C. au relatat c? în

aceste împrejur?ri f?ptuitorul K. S. le-a solicitat s? înceteze lucr?rile agricole ce le

desfurau pe  terenul cultivat cu vi de vie, invocând faptul c? aceast? suprafa îi

apar?ine, context în care a intervenit partea v?t?mat? D. I. , acesta precizând c? este

proprietarul suprafe?ei respective. În cursul acestei alterca?ii, p?r?ile s-au îmbrâncit

reciproc ?i pe fondul acestui conflict f?ptuitorul K.  S. a adresat  ameninri p?r?ii

v?t?mate, f?r? a se face referire la faptul c? acestea au fost de natur? a produce o stare

de temere p?r?ii v?t?mate. Incidentul dintre p?r?i a fost aplanat de c?tre K.  D.  ?i prin

interven?ia martorului I.  G. . În ceea ce prive?te ocuparea suprafe?ei de teren de c?tre

f?ptuitor, martorii au relatat c? acesta a procedat la ridicarea gardului desp?r?itor,

invocând acelea?i aspecte privind dreptul de proprietate asupra suprafe?ei în litigiu. 

Din con?inutul expertizei efectuate în cauz? prin transpunerea în teren a actelor

de proprietate s-a concluzionat c? terenurile apar?inând p?r?ilor se suprapun pe o

suprafa de aproximativ 9500 m.p.

În declara?iile lor, învinui?ii K.  S. ?i K.  D.  au precizat c? alterca?ia dintre p?r?i

a fost determinat? de ocuparea unei suprafe?e de teren de c?tre partea v?t?mat?,

relatând c? în aceste împrejur?ri p?r?ile ?i-au adresat reciproc injurii ?i ameninri.

Referitor la circumstan?ele producerii incidentului, învinuitul K.  S. a precizat c?

?i partea v?t?mat? a exercitat asupra sa ?i a fiicei sale acte de agresiune, ata?ând la

dosar acte medicale în sus?inerea acestei ap?r?ri (fila 54 dosar urm?rire penal?).

Coroborând probele administrate instan?a a  re?inut  c? faptele sesizate de

partea v?t?mat? au fost s?vâr?ite în acelea?i împrejur?ri, pe fondul neîn?elegerilor

privind ocuparea unei suprafe?e de teren, astfel încât în mod corect s-a apreciat c?

faptele se circumscriu con?inutului constitutiv al infrac?iunii de tulburare de posesie în

forma agravant? prev.de art.220 alin.2 Cod penal.

Potrivit disp.art.220 alin.1 Cod penal, ocuparea, în întregime sau în parte, f?r?

drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, f?r? consimmântul acestuia sau f?r?

aprobare prealabil? primit? în condi?iile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel

ocupat se pedepse?te cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Alin.2 al aceluia?i articol prevede c? „dac? fapta prev?zut? în alin.1 se s?vâr?e?te

prin violen sau amenin?are ori prin desfiin?area semnelor de hotar, a reperelor de

marcare, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani”.

Astfel, pentru existen?a infrac?iunii de tulburare de posesie în form? agravant?

este necesar ca violen?a sau amenin?area ori desfiin?area sau str?mutarea semnelor de

hotar s? fi constituit mijlocul folosit de f?ptuitor pentru ocuparea imobilului aflat în

posesia altuia.

Ca urmare, din aceste prevederi reiese în mod v?dit c? infrac?iunea de tulburare

de posesie, reglementat? de art.220 alin.2 Cod penal, const? într-o ac?iune ce cuprinde

în ea însi ?i tr?s?turile distinctive ale infrac?iunilor de lovire, amenin?are sau

distrugere, astfel încât într-un atare caz, în raport de modalitatea concret? în care a

fost comis?, cealalt? infrac?iune î?i pierde autonomia proprie de fapt? penal?, fiind

absorbit? în întregime sub form? de circumstan agravant? în con?inutul infrac?iunii

de tulburare de posesie, devenind component? a unei singure infrac?iuni, complex?, în

sensul art.41 alin.3 Cod penal.

În aceast? privin este de observat c? ocuparea f?r? drept, a unui imobil aflat în

posesia altuia, f?r? consimmântul acestuia, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat,

s?vâr?it? prin violen, amenin?are sau str?mutarea semnelor de hotar, prezint? un

pericol social propriu, astfel c? legiuitorul a în?eles s? stabileasc? faptul c? toate aceste

acte, obiectiv strâns legat între ele, se însumeaz? unei singure infrac?iuni care se

constituie într-o infrac?iune complex? pentru s?vâr?irea c?reia se prevede o pedeaps?

în cuantum ridicat, expresie a gradului de pericol social generic apreciat de legiuitor.

Or, în raport cu voin?a expres? a legiuitorului s-a creat din mai multe infrac?iuni

autonome o singur? entitate infrac?ional?, distinct?, ?i s-a stabilit pentru s?vâr?irea ei o

pedeaps? care s? exprime pericolul social propriu al unei atare ansamblu infrac?ional,

considerat ca unitate complex?, care nu ar putea s? se afle în concurs cu una dintre

p?r?ile sale componente.

Astfel, motivul invocat de petent privind angajarea r?spunderii penale a

învinuitului pentru s?vâr?irea infrac?iunii de distrugere sau amenin?are întrucât aceste

infrac?iuni î?i recap?t? autonomia ca urmare a solu?iei adoptate pentru infrac?iunea de

tulburare de posesie sesizat?, nu este întemeiat.

În aceast? modalitate s-ar desprinde faptele din complexul cauzal în care au fost

comise ?i care au determinat efectuarea cercet?rilor sub aspectul s?vâr?irii infrac?iunii

de tulburare de posesie ca unitate complex?, ceea ce ar duce la nesocotirea

dispozi?iilor legale.

Prin urmare, nu s-a putut  re?ine c? infrac?iunea de amenin?are sau distrugere a

semnelor de hotar, infrac?iune mijloc, î?i recap?t? existen?a de sine st?t?toare în raport

cu infrac?iunea scop – ac?iunea de ocupare – ale c?rei elemente constitutive nu sunt

întrunite pentru angajarea r?spunderii penale.

Este cert c? aceast? critic? este v?dit neîntemeiat?, solu?ia adoptat? de procuror

fiind astfel conform? dispozi?iilor legale.

În ceea ce prive?te aspectele invocate privind aprecierea procurorului c? fapta

re?inut? nu realizeaz? con?inutul constitutiv al infrac?iunii de tulburare de posesie,

instan?a consider? ?i aceste critici neîntemeiate.

În spe, probele administrate au eviden?iat c? terenurile p?r?ilor se suprapun pe

o suprafa de 9500 m.p. potrivit constat?rilor expertului, context în care învinuitul a

avut reprezentarea c? este în drept s? ocupe imobilul în virtutea actelor de proprietate

de?inute, lipsind elementul subiectiv de natur? a atrage r?spunderea penal? a acestuia,

s-a  apreciat  c? fapta sesizat? nu întrune?te elementele constitutive sub aspectul laturii

subiective.

De altfel, în virtutea acestor înscrisuri nu s-a  putut  re?ine c? ocuparea

suprafe?ei s-a realizat „f?r? drept” condi?ie esen?ial? prev?zut? de legiuitor pentru

existen?a infrac?iunii.

În acest context, fa de aceste considerente anterior men?ionate, instan?a a

constatat  c? în cauz? au fost efectuate acte de urm?rire penal? cu respectarea

dispozi?iilor legale, probele fiind judicios evaluate prin solu?ia adoptat? în cauz?.

Prin urmare, în temeiul disp.art.278 ind. 1 alin.8 lit.a) Cod proc. pen. a respins 

ca neîntemeiat? plângerea formulat? de petentul D. I.  în  contradictoriu cu intima?ii

K.  D.  D.  ?i K.  S. împotriva rezolu?iei nr. 566/P/2008 a Parchetului de pe lâng?

Judec?toria Topoloveni ?i a men?inut  ca legal? ?i temeinic? rezolu?ia nr. 566/P/2008

a Parchetului de pe lâng? Judec?toria Topoloveni.

Re?inând culpa procesual? a petentului în declan?area prezentei proceduri

judiciare, în temeiul disp.art.192 alin.2 Cod proc.penal? a obligat petentul la 50 lei

cheltuieli judiciare c?tre stat.

Conform disp.art.193 alin.6 Cod proc. pen. a obligat petentul s? pl?teasc?

intima?ilor cheltuieli de judecat? în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu

conform înscrisurilor ata?ate.

Împotriva sentin?ei a declarat recurs petentul D. I., care a criticat hot?rârea

primei instan?e pe motive de nelegalitate ?i netemeinicie. A ar?tat recurentul c? a

supus aten?iei instan?ei de fond asem?narea între art. 208 alin. 1 ?i art. 220 cod penal,

relevând c? ?i într-un caz ?i în cel?lalt legiuitorul ap?r? situa?ia de fapt a posesiei asupra

bunurilor, ci nu dreptul de proprietate. În raport cu exigen?ele normative ale art. 220

cod penal, a fost inutil ca administrarea cauzei de fa s? aib? ca obiectiv pe acela

privind transpunerea actelor de proprietate ale p?r?ilor în teren ?i de a concluziona

dac? între acestea exist? ori nu suprapuneri, cum s-a procedat. Se impunea ca

administrarea cauzei s? identifice terenul în litigiu ?i s? stabileasc? dac? pân? în

preajma datei de 04.06.2008, petentul recurent a exercitat posesia asupra acestui teren,

dac? a fost deposedat de c?tre intimat ?i s? concluzioneze în privin?a mijloacelor

deposed?rii.

În raport de situa?ia de fapt expus? , recurentul a apreciat c? se reg?sesc toate

elementele de con?inut constitutiv obiectiv al infrac?iunii prev?zute de art. 220 alin. 2

cod penal. Simpla reprezentare a celui ce ocup? în sensul c? i s-ar fi cuvenit posesia

asupra imobilului în litigiu este insuficient? pentru a se concluziona de aici c? aceast?

condi?ie n-ar fi îndeplinit?. Norma art. 220 cod penal se refer? la efectiva existen a

îndreptirii f?ptuitorului la actul de ocupare a imobilului, ci nu la modul în care acest

element de con?inut constitutiv se reflect? în con?tiin?a p?r?ii în cauz?.

Consecin?a achies?rii la un asemenea punct de vedere ar fi aceea c? de fiecare

dat? când suntem de p?rere c? ni se cuvine un imobil, îl putem ocupa, chiar ?i prin

desfiin?area ori str?mutarea semnelor de hotar, ori prin amenin?area actualului

de?in?tor f?r? a suporta consecin?e penale, iar în alte situa?ii similare, nu. Într-o

asemenea ipotez? ar deveni inutile ac?iunile judiciare civile posesorii ori în revendicare,

c?ci chestiunea litigioas? ar putea fi solu?ionat? mult mai simplu, f?r? interven?ia

justi?iei, ocupând imobilul la care recurentul aprecia la a fi îndreptit, chiar în pofida

opozi?iei posesorului de pân? în acest moment ?i a lipsei unei aprob?ri legale.

Analizând actele ?i lucr?rile dosarului, prin prisma motivelor invocate ?i a celor

ce pot fi luate în considerare din oficiu, tribunalul apreciaz? c? recursul petentului este

fondat, pentru motivele ce vor fi dezvoltate mai jos.

Consider?m c? atât prima instan, cât ?i organele de urm?rire penal? au

absolutizat în mod nejustificat un punct de vedere conform c?ruia, atâta timp cât

ambele p?r?i reclam? st?pânirea suprafe?ei de teren în litigiu în baza unor titluri de

proprietate, nu se poate vorbi de infrac?iunea de tulburare de posesie, ci problemele

dintre p?r?i pot fi solu?ionate doar pe calea unui litigiu civil, nesocotind o serie de

circumstan?e ale cauzei care, dac? ar fi fost analizate mai atent ar fi determinat

conturarea unei alte concluzii.

Astfel, în primul rând constat?m c? partea v?t?mat? a fost prima care s-a

înst?pânit cu suprafa?a de teren în litigiu, înc? din anul 2005, de când dateaz?

contractul de vânzare nr. 337/18.03.2005 întocmit de B.N.P. ?. C. ?i, pe cale de

consecin, aceasta a fost prima dintre actualele p?r?i care a exercitat acte de posesie

asupra terenului.

În al doilea rând, un litigiu civil se deschisese deja pe rolul Judec?toriei

Topoloveni, f?când obiectul dosarului civil nr. 344/828/2008, la data de 25.03.2008

prin introducerea unei ac?iuni de c?tre actuala parte v?t?mat?, ceea ce ne determin? s?

constat?m c?, la data primelor ac?iuni de împosedare comise de intima?i, ace?tia

fuseser? în?tiin?a?i pe cale oficial? despre situa?ia incert? a terenului.

În al treilea rând, din actele dosarului a rezultat c? intima?ii s-au dedat ?i la

ameninri ?i acte de violen fa de partea v?t?mat? , în special intimatul K.  S. ,

aspecte de natur? a accentua reaua credin de care au dat dovad? intima?ii în toat?

ac?iunea ce a avut drept consecin înst?pânirea acestei suprafe?e de teren.

Or, în condi?iile în care partea v?t?mat? avea la rândul s?u o posesie legitim?, iar

aceasta, pentru a înl?tura dubiul cu privire la situa?ia juridic? a celor 9500 mp, a

introdus o ac?iune civil? aflat? pe rolul Judec?toriei Topoloveni, consider?m c?

ac?iunea intima?ilor prin care au în?eles s? se împosedeze cu aceast? suprafa, de?i

opozi?ia p?r?ii v?t?mate era evident?, cap?t? contururi penale prin circumscrierea

acestei fapte în dispozi?iile art. 220 alin. 1 ?i 2 cod penal. În sus?inerea punctului

nostru de vedere mai ar?t?m c? no?iunea „f?r? drept” folosit? de legiuitor în definirea

infrac?iunii de tulburare de posesie se decodific? nu în obliga?ia f?ptuitorului de a avea

ni?te acte la dispozi?ie care s? dovedeasc? c? el avea dreptul s? p?trund? în imobilul

respectiv, a?a cum au concluzionat prima instan ?i organele de urm?rire penal?, ci se

decodific? în raport de cele dou? condi?ii prev?zute de art. 220 alin. 1 cod penal,

respectiv, lipsa consimmântului p?r?ii v?t?mate sau lipsa aprob?rii prealabile

ob?inute pentru ocuparea terenului în litigiu. Or, în condi?iile în care intima?ii nu aveau

nici consimmântul p?r?ii v?t?mate, nici vreo aprobare prealabil?, apreciem c?

ap?rarea lor cum c? împosedarea lor s-a f?cut cu drept, având în vedere contractele de

vânzare cump?rare încheiate de ace?tia cu mo?tenitorii numitului U. N., nu este

suficient? pentru a înl?tura r?spunderea lor penal?, în lumina celor mai sus prezentate.

A?adar, în drept, fapta intima?ilor K.  S. ?i K.  D. , care în data de 4 iunie 2008

au ocupat suprafa?a de 9500 mp teren, prin smulgerea ?i distrugerea semnelor de hotar

, dar ?i prin adresarea de injurii ?i ameninri p?r?ii v?t?mate D. I.  care poseda în mod

legitim terenul ocupat, întrune?te elementele constitutive ale infrac?iunii prev?zute de

art. 220 alin. 1 ?i 2 cod penal.

Urmare celor mai sus prezentate, tribunalul, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d

cod procedur? penal?, va admite recursul petentului – parte v?t?mat? D. I.  , va casa

sentin?a recurat?, iar pe fond, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. c C.p.p., va admite

plângerea petentului împotriva rezolu?iei nr. 566/P/2008 din data de 12.11.2009 a

Parchetului de pe lâng? Judec?toria Topoloveni.

Va desfiin?a rezolu?ia procurorului ?i va trimite cauza spre judecare la

Judec?toria Topoloveni, pentru s?vâr?irea infrac?iunii prev. de art. 220 alin. 1, 2 C.p.,

de c?tre inculpa?ii  K.  A.  S. ?i K.  D.  D. .

În baza art. 192 alin. 3 cod procedur? penal?, cheltuielile judiciare vor r?mâne în

sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul petentului D. I. domiciliat în ..., CNP -..., declarat împotriva

sentin?ei penale nr.  60 din data de 03.05.2010, pronun?at? de Judec?toria Topoloveni,

în dosarul nr. 230/828/2010, intima?i fiind K.  D.  D.  domiciliat? în ..., ?i K.  S.

domiciliat în ...,

Caseaz? sentin?a recurat?, iar pe fond, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. c C.p.p.,

admite plângerea petentului împotriva rezolu?iei nr. 566/P/2008 din data de

12.11.2009 a Parchetului de pe lâng? Judec?toria Topoloveni.

Desfiin?eaz? rezolu?ia procurorului ?i trimite cauza spre judecare la Judec?toria

Topoloveni, pentru s?vâr?irea infrac?iunii prev. de art. 220 alin. 1, 2 C.p., de c?tre

inculpa?ii  K.  A.  S. ?i K.  D.  D. Cheltuielile judiciare r?mân în sarcina statului.

Definitiv?. Pronun?at? în ?edin public?, azi 04.10.2010, la Tribunalul Arge?-Sec?ia

Penal?.

7

Domenii speta

Spete similare