Uzucapiune

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 13.01.2009, , reclamanta E M a solicitat acestei instanţe în contradictoriu cu pârâtul  Municipiul Bacău, prin Primar, pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate că a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra suprafeţei de aproximativ 700 mp situată în Bacău, str. A.

A susţinut reclamanta în motivare că se află în posesia terenului din anul 1940, la scurt timp edificând pe acesta şi o casă. Întrucât s-a comportat ca un adevărat proprietar în toţi aceşti ani, solicită admiterea acţiunii

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1890 C.civ şi art.112 C.proc.civ.

Acţiunea a fost legal timbrată.

În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu doi martori şi proba cu expertiză. A depus la dosar: înscrisuri.

Pârâta Municipiul Bacău, prin Primar, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, arătând că nu sunt întrunite condiţiile prev. de art.1847  C.civ, referitoare la publicitatea posesiei, întrucât, din relaţiile furnizate de Direcţia Impozite şi taxe locale rezultă faptul că la adresa din Bacău, str. A, nr.23, apare înregistrată reclamanta cu doar 250 mp teren, în baza certificatului de moştenitor nr.1313/2.04.1979 nu şi cu suprafaţa de teren în litigiu.

Instanţa a încuviinţat probele solicitate, considerându-le pertinente şi utile cauzei, şi a trecut la administrarea lor.

S-au depus la dosar înscrisuri. Au fost audiaţi martorii C  A  şi C E. Raportul de expertiză topo cadastru a fost întocmit de expert .

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În anul 1940, reclamanta a intrat în stăpânirea unei suprafeţe de  teren  de aproximativ 700 mp, situată în Municipiul Bacău, str. A, nr.23, teren pe care l-a îngrădit încă de atunci şi pe care  a ridicat ulterior mai multe construcţii împreună cu soţul său, E I, în prezent decedat. Această situaţie de fapt reiese din declaraţia martorilor C A şi C E, care au afirmat că reclamanta stăpâneşte  terenul de peste 30 de ani, la început împreună cu soţul, iar de 15 ani de când acesta a decedat, singură, terenul fiind îngrădit şi ocupat în parte cu construcţii. Declaraţiile martorilor se coroborează şi cu concluziile raportului de expertiză, potrivit cărora, terenul în litigiu, în suprafaţă de 696 mp este îngrădit cu gard de scândură şi plasă de sârmă cu o vechime de aproximativ 50 de ani, pe acesta fiind ridicate o magazie, o fundaţie veche şi o pivniţă edificate de E M şi soţul E I în anul 1960.

Instanţa reţine că prescripţia achizitivă este întemeiată pe faptul posesiei, iar pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate, posesia trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de art.1847 Cod civil. Conform acestui text de lege, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar. Totodată, în temeiul art. 1860 C.civ., orice posesor posterior are facultatea, spre a putea invoca dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său dacă:

            - între aceştia a existat un raport juridic

            - posesorul anterior nu a fost proprietarul imobilului

În  speţă, se constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, din probele administrate in cauză rezultând că reclamanta E M ca efect al joncţiunii posesiilor exercitate împreună cu numitul E I , în prezent decedat, stăpâneşte terenul în suprafaţă de 696 mp situat în str. A, nr.23, Mun. Bacău,  de peste 40 ani în mod continuu,  public, neechivoc şi fără să fie tulburaţi de către o altă persoană.

Împrejurarea că aceasta nu a înscris terenul în litigiu la rolul agricol şi nici la Direcţia de Taxe şi Impozite locale nu este de natură să vicieze posesia, art.1847 C.civ, care cere ca posesia pentru a fi utilă, trebuie să fie publică, vizând situaţia în care posesorul nu exercită posesia pe ascuns de adversarul său, ci public. Deci pentru a se vorbi de o posesie clandestină aceasta trebuie exercitată în aşa fel încât să nu atragă atenţia celor ce ar avea interes să o cunoască, fiind posibilă în special în cazul bunurilor mobile. Or, în speţă, aşa cum au declarat martorii audiaţi şi cum reiese şi din expertiza efectuată, reclamanta s-a comportat dintotdeauna ca un proprietar, fiind cunoscută ca având această calitate de către vecinii săi. Prin urmare nu se poate susţine că posesia nu  a fost publică.

În ceea ce priveşte afirmaţia pârâtei în sensul că terenul nu ar face parte din domeniul public, dar nici din domeniul  privat al unităţii administrativ teritoriale a Municipiului Bacău, instanţa constată, cu privire la această din urmă susţinere,  că aceasta nu a putut indica o altă persoană ca figurând proprietar al terenului situat în str. A, nr.23, ceea ce înseamnă că reclamanta nu se putea judeca decât în contradictoriu cu Municipiul Bacău, singurul care ar fi îndreptăţit să emită o pretenţie cu privire la suprafaţa de 696 mp.

În consecinţă, faţă de situaţia de fapt astfel reţinută instanţa apreciază că acţiunea este întemeiată, urmând a fi admisă.

Se va lua act că reclamanta nu  a solicitat cheltuieli de judecată.

1

Domenii speta

Spete similare