Drept penal. Plangerea impotriva solutiilor procurorului de netrimitere in judecata.Solutia pe care o poate da procurorul in cazul in care instanta trimite cauza in vederea inceperii urmaririi penale

Drept penal. Plângerea împotriva soluţiilor procurorului de netrimitere în judecată. Soluţia pe care o poate da procurorul în cazul în care instanţa trimite cauza în vederea începerii urmăririi penale.

-Art.278 Plangerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată

În situaţia în care prin soluţia dată de instanţă se admite plângerea formulată de petenţii împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată, se desfiinţează ordonanţa Parchetului şi se a dispune trimiterea cauzei la Parchet  în vederea începerii urmăririi penale, procurorul poate dispune scoaterea de sub urmărire penală dacă din cercetări se impune această soluţie

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe, petenţii X,Y, Z şi W în contradictoriu cu făptuitorii A, B şi C au solicitat desfiinţarea Ordonanţei a Parchetului de pe lângă Judecătoria F şi trimiterea în judecată a făptuitorilor pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la furt calificat, vătămare corporală şi distrugere.

În motivarea plângerii, petenţii arată că distrugerea autoturismelor este dovedită. În ceea ce priveşte infracţiunea de vătămare corporală, circumstanţele atenuante-în speţă provocarea - operează numai în codul individualizării pedepselor, nefiind cauze de înlocuire a răspunderii penale. În cazul tentativei la furt calificat, s-au interpretat greşit probele administrate care au dus la concluzia greşită că există dubii în legătură cu prezenţa făptuitorilor la locul săvârşirii faptelor.

Prin ordonanţa procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria F a dispus scoaterea de sub urmărire penală a făptuitorilor A, B şi C pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.181 alin.1 cu aplicarea art.73 lit.b din Codul penal, a numitului X pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.73 lit.b din Codul penal şi aplicarea unor amenzi administrative. Faţă de numiţii A, B şi C a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunile prevăzute de art.217 alin.1 Cod penal şi art.20 raportat la art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a şi g din Codul penal iar faţă de numiţii X, Y, Z, W s-a dispus tot neînceperea urmăririi penale.Împotriva Ordonanţei de scoatere şi de neîncepere a urmăririi penale nr. a Parchetului de pe lângă Judecătoria F, petenţii au formulat plângere adresată prim-procurorului aceluiaşi parchet.

Prin Ordonanţa prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria F a respins plângerea formulată de petenţi împotriva Ordonanţei ca neîntemeiată, iar împotriva acestor ordonanţe s-a formulat plângere la instanţă..

Cauza a fost soluţionată prin sentinţa penală nr. 125/2008 a Judecătoriei F prin care a fost respinsă plângerea.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petenţii X, Y, Z şi W solicitând casarea hotărârii pronunţate de prima instanţă şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de numiţii A, B şi C sub aspectul comiterii infracţiunii  de distrugere prevăzută de art. 217 alin.1 Cod penal şi a tentativei la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit. a şi g Cod penal, şi redeschiderii urmăririi penale, faţă de aceleaşi persoane sub aspectul comiterii infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin.1 Cod penal.  Tribunalul a constatat că recursurile formulate de petenţii  sunt fondate.

Rejudecând, Tribunalul în baza art. 278 indice 1 alin.8 lit. b din Codul de procedură penală a admis plângerea formulată de petenţii recurenţi şi a desfiinţat în parte ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria F şi a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria F în vederea începerii urmăririi penale faţă de numiţii A, B şi C  sub aspectul comiterii infracţiunilor de distrugere, prevăzută de art. 217 alin.1 Cod penal şi tentativă la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin.1 – art. 209 alin.1 lit. a,g din Codul penal şi în vederea redeschiderii urmăririi penale faţă de aceleaşi persoane sub aspectul comiterii infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 Cod penal. Se dispune prin decizia Tribunalului ca organul de urmărire penală să stabilească dacă cei trei făptuitori s-au deplasat sau nu cu căruţa în seara zilei de 16.08.2007 în cultura de porumb a petenţilor şi dacă au exercitat violenţe asupra autoturismelor recurenţilor, scop în care se va proceda la efectuarea unor confruntări, reaudierea părţilor şi a martorilor, identificarea şi audierea altor persoane care cunosc fapte sau împrejurări de natură să servească la aflarea adevărului.

Prin ordonanţa procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria F a dispus scoaterea de sub urmărire penală a făptuitorilor A, B şi C pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.181 alin.1 cu aplicarea art.73 lit.b din Codul penal, a numitului X pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.73 lit.b din Codul penal; aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ constând în amendă în cuantum de câte 1.000 lei pentru A, B şi C şi în cuantum de 800 lei pentru X scoaterea de sub urmărire penală a numiţilor A, B şi C  pentru infracţiunile prevăzute de art. 217 alin.1 Cod penal şi art.20 raportat la art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a şi g din Codul penal ; iar faţă de numiţii X, Y, Z şi W s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.217 alin.1 din Codul penal.

Împotriva ordonanţei petenţii au formulat plângere adresată prim-procurorului aceluiaşi parchet.

Prin Ordonanţa prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria F a respins plângerea formulată de petenţii X, Y, Z şi W împotriva Ordonanţei prin care a fost soluţionat dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria F.

Prin plângerea înregistrată pe rolul instanţei, petenţii X, Y, Z şi W au solicitat desfiinţarea Ordonanţei procurorului precum şi a ordonanţei primului procuror şi reluarea cercetărilor în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria F pentru trimiterea în judecată a învinuiţilor A, B şi C.

Pentru existenţa infracţiunii de tentativă de furt (în cauză sustragerea de porumb ştiuleţi din cultura din câmp) este necesară reţinerea unei stări de fapt care să certifice punerea în practică a rezoluţiei infracţionale, anume acţiunea de însuşire nelegitimă a bunurilor. Se poate ajunge la concluzia că făptuitorii ar fi fost surprinşi în zona de cultură dacă s-ar acorda suficient grad de obiectivitate relatărilor petenţilor (în genere subiective, dat fiind poziţia lor procesuală), însă acestea se sprijină numai pe declaraţii nelineare, uşor modificate şi completate odată cu trecerea timpului, cu îndepărtarea de la momentul desfăşurării acţiunii . Astfel, numai după reaudierile din 2009 martorul relatează amănunţit recunoaşterea făcută de C cu ocazia întâlnirii la un pahar de bere la locuinţa lui D. Prin urmare, se poate aprecia cel mult comiterea unor acţiuni care intră în categoria actelor preparatorii şi anume surprinderea făptuitorilor în zona în care se află cultura de porumb a petentului, însă nu este dovedită cu certitudine punerea în practică a acţiunii ilicite.

Deşi în ordonanţă se face trimitere la „provocare”, „scuza provocării” este evidentă încercarea de lămurire a împrejurărilor comiterii faptei de violenţă prin prisma stării emoţionale a participanţilor, prin stabilirea circumstanţelor în care s-au derulat evenimentele nu numai pentru a  reţine aplicabilitatea prevederilor art.73 Cod penal ci şi pentru stabilirea în concret a gradului de pericol social cu consecinţă aplicării unei sancţiuni administrative.

În mod corect s-a reţinut prin ordonanţa prim-procurorului inexistenţa unui caz de incompatibilitate privind supravegherea cercetărilor de acelaşi procuror, precum şi modalitatea în care organele de urmărire au urmărit îndeplinirea cu scrupulozitate a indicaţiilor instanţei de recurs la reluarea cercetărilor.

În concluzie, considerând că soluţia de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unor sancţiuni cu caracter administrativ făptuitorilor şi numitului X, precum şi cea de neîncepere a urmăririi penale faţă de X, Y, Z şi W sunt legale, urmează a fi respinsă plângerea petenţilor împotriva ordonanţei procurorului ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare