Drept civil. Despagubiri civile. Angajarea raspunderii proprii a prepusului unei societati comerciale

Drept civil. Despăgubiri civile. Angajarea răspunderii proprii a prepusului unei societăţi comerciale.

-Art.1000 alin.3 Cod civil

Potrivit art. 1000 alin 3 Cod civil  comitenţii răspund  de prejudiciul cauzat  de prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat. Dacă nu se face dovada că accidentul produs a fost determinat  de ordinele sau instrucţiunile primite  de la superiorii săi, prepusul răspunde în nume propriu.

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanţe reclamantul X, a chemat in judecata pe  paratul Y, solicitând ca prin hotărâre judecătoreasca  paratul sa fie obligat  la plata  sumei de 12.290 lei  despăgubiri civile  actualizata  cu indicele de inflaţie  pana la data  platii,  cu cheltuieli de judecata.

In motivarea cererii  reclamantul arata  ca la data de 09.12. 2002, orele 5°°,  conducând autocamionul  pe direcţia  Bucuresti-Urziceni, la Km. 46+806 paratul a sesizat apariţia unor  defecţiuni la sistemul  de iluminare, după care  si la motor. Pentru aceste motive a oprit  autocamionul  pe banda de urgenta  a carosabilului. Ca urmare a efectuării manevrei de poziţionare  a autocamionului  pe banda  de urgenta  a carosabilului, precum si a faptului  ca acesta  nu a fost  semnalizat corespunzător,  a rezultat un eveniment rutier  soldat cu avarierea  mai multor  autocamioane printre care si cel aparţinând numitului Z. Prin decizia civila a Tribunalului Bucureşti  reclamantul a fost obligat  la plata  sumei de 8172 lei  despăgubiri civile actualizată  in funcţie  de rata inflaţiei  pană la data  plăţii, la plata dobânzii legale  si la plata sumei  de 1886 lei  cheltuieli  de judecata. Din considerentele deciziei rezulta că paratul a avut  o culpa exclusiva  in producerea accidentului, acesta incalcand  dispoziţiile  Decretului  nr. 328/1966 privind  circulaţia pe drumurile publice.

In drept isi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 82, art 112 , art. 274 Cod procedura civila si art. 998-999 Cod civil .

Paratul nu a depus întâmpinare.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa retine următoarele:

Prin decizia civila  a Tribunalului Bucuresti  s-a modificat  in parte sentinţa civila Judecătoriei sectorului  5 Bucuresti  iar reclamantul  a fost obligat  sa-i plătească  numitului Z suma de 8172 lei  despăgubiri civile  actualizata la rata inflaţiei, dobânda legala  precum si suma  de 1886 lei  cheltuieli de judecata, in baza prevederilor art. 1000 alin. 3 Cod civil rap. la art. 998-999 Cod civil

Din considerentele hotărârii judecătoreşti rezulta  faptul ca paratul Y, a fost vinovat de  producerea la data de 09.12.2002 a accidentului de pe drumul naţional, in afara  localităţii in care a fost avariat  autoturismul condus de numitul  Z. S-a retinut faptul ca pârâtul  nu a luat toate masurile  necesare pentru  evitarea  producerii accidentului  in condiţiile in care  acesta  a avut loc la o oră  a dimineţii cand era  întuneric afara , in afara localităţii , pe un drum  european cu regim de viteza  de maxim 100km/h. Potrivit art. 17 din Dec. nr. 328/1966 in vigoare  pana la data  de 28.12.2002 si art. 91 din R.A. Dec.nr. 328/1966 conducătorii auto au obligaţia  de a scoate  autovehiculul  in afara părţii carosabile  atunci când acesta  este defect. Astfel, paratul  avea mai multe obligaţii legale  de respectat a căror  necunoaştere nu poate fi invocata, fata de împrejurarea ca era angajat al  reclamantei  in funcţia de şofer. 

La dosar  s-au depus  copii  de pe rezoluţia Parchetului, proces-verbal de constatare a accidentului la fata locului intocmit la data de 09.12.2002

Potrivit art. 998 Cod civil  orice faptă a omului care cauzează altuia  un prejudiciu, obliga  pe  acela  din urma a cărui  greşeala s-a cauzat a-l repara.

Conform art. 999 Cod civil  omul este  responsabil  nu numai de prejudiciul ce a cauzat  prin fapta sa  dar şi de acela  ce a cauzat prin neglijenta  sau prin imprudenta sa.

Potrivit art. 1000 alin 3 Cod civil  comitenţii răspund  de prejudiciul cauzat  de prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat.

Orice persoană juridică poate avea calitatea de  comitent izvorând  dintr-un contract de muncă, dacă se situează în contract pe poziţia celui care  angajează. În baza contractului de muncă se nasc raporturi juridice de subordonare a persoanei  încadrate in muncă  faţă de unitatea la care este încadrată.

Răspunderea comitentului este o răspundere  pentru fapta altuia  şi nu pentru propria sa faptă. Această  răspundere, inclusiv solidaritatea dintre  comitent şi prepus, este prevăzută în folosul  victimei, constituind măsuri de garantare a intereselor acesteia. Plătind despăgubirile , comitetul nu face altceva decât să avanseze în locul prepusului, despăgubirile pe care acesta din urmă  le datorează victimei.

În cele din urmă, ceea ce prevalează este răspunderea pentru  fapta proprie, şi deci este drept  şi echitabil ca, în final, făptuitorul singur  să suporte repararea prejudiciului pe care l-a cauzat  prin fapta sa. Prin urmare comitentul  care a plătit despăgubirile  are dreptul de a se  regresa împotriva prepusului pentru recuperarea  sumelor plătite. Pentru a se exonera totul sau parţial  de răspunderea  sa proprie,  prepusul trebuie să facă dovada, în temeiul art. 998-999 Cod civil  a faptei proprii a comitentului. El ar putea face dovada  că activitatea ilicită  pe care a desfăşurat-o a fost determinată total sau parţial , de ordinele  ori instrucţiunile primite.

În cauză se contată că pârâtul, în timpul efectuării serviciului, conducând autoturismul din  dotarea unităţii  pe drumul  naţional 2A, în afara localităţii, a fost implicat  într-un accident  în urma căruia  a rezultat avarierea autoturismului care aparţinea numitului Z. Prin Decizia civilă  a Tribunalului Bucuresti, s-a constatat  că pârâtul  este vinovat de producerea accidentului, motiv pentru care reclamantul, în calitate de comitent  al pârâtului a fost obligat  către numitul Z la plata contravalorii reparaţiilor  efectuate la autoturism.

În final  cel care trebuia  să suporte  repararea  prejudiciului pe care i l-a cauzat  prin fapta sa  numitului Z este prepusul, adică pârâtul  Y. Pentru acest motiv reclamantul l-a chemat în judecată pe pârât, acţiunea de regres fiind posibilitatea juridică ( prevăzută de lege) pe care o are reclamantul la îndemână pentru recuperarea sumelor de bani plătite  proprietarului  autoturismului  avariat  ca urmare a prejudiciului  cauzat de pârât.

Având în vedere  că reclamantul  are dreptul la introducerea  unei acţiuni în regres  împotriva pârâtului, iar Y nu a făcut dovada că accidentul produs a fost determinat de ordinele sau instrucţiunile primite  de la superiorii săi, instanţa  consideră că cerea este  întemeiată, urmând a o admite.

Va obliga  pe pârât către reclamant la plata sumei de 12.290 lei despăgubiri civile lei actualizată cu rata inflaţiei de la data achitării debitului către numitul Z până la data plăţii efective a debitului datorat.

Domenii speta

Spete similare