Înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu avertisment

Sentinţă civilă 4621 din 26.08.2008


Înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu avertisment.

Pe rol soluţionarea cauzei civile având ca obiect plângerea contravenţională formulată de contestatoarea V.F. în contradictoriu cu intimat Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor-Giurgiu.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă pentru contestatoare numitul V.F., martorul N.D., lipsă fiind intimatul.

Procedura este legal îndeplinită.

Cererea este scutită de plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Instanţa procedează la audierea martorului N.D., sub prestare de jurământ, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepţii de invocat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul contestatoarei, având cuvântul, solicită admiterea plângerii şi anularea procesului verbal.

I N S T A N Ţ A

 Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

 Prin plângerea contravenţionala înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu, contestatoarea V.F. a formulat contestaţie împotriva procesului-verbal de contravenţie încheiat de Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor-Giurgiu, prin agenţi constatatori, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea acestuia şi exonerarea de plata amenzii în cuantum de 1000 de lei. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu avertisment.

 În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că la data de 08.04.2008 a fost vizitat la domiciliul său de doi inspectori de la A.N.P.P.C Giurgiu, care l-au amendat cu suma de 1000 de lei pe motiv că nu are autorizaţie de funcţionare. Petentul a menţionat în plângere că este o persoană nevoiaşă, având pe mama sa în întreţinere, că lucrează în timpul săptămânii ca ziler la mai mulţi consăteni pentru a se întreţine. În ceea ce priveşte activitatea sa de frizer, a recunoscut faptul că în zilele de sâmbătă şi duminică a fost invitat la domiciliul unor persoane mai în vârstă din localitate care nu se pot deplasa până la frizerul din sat, pe care i-a tuns şi i-a ras, însă la ei acasă, nu la domiciliul său. Între timp a hotărât să obţină autorizaţie şi a mers la Primăria din localitate, unde i s-a spus că nu i se poate da autorizaţie până când nu-şi amenajează spaţiu cu destinaţie de frizerie. A început amenajarea spaţiului la domiciliul său, dar nu l-a finalizat încă, urmând să monteze chiuveta, dar nici nu a prestat servicii de frizerie între timp şi nici nu va face acest lucru până când nu va obţine autorizaţia.

 În drept, petentul a invocat dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

 În dovedirea susţinerilor, petentul a solicitat încuviinţarea probelor cu înscrisuri şi cu martori.

 În temeiul art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 şi art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995, cererea este scutită de plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar.

Intimatul a depus în termen legal întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenţionale formulate şi menţinerea procesului-verbal întocmit, ca temeinic şi legal.

În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că la data de 07.04.2008, inspectorii Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Giurgiu au efectuat un control la frizeria aparţinând V.F., în vederea cercetării şi verificării condiţiilor de prestare a serviciilor de frizerie către consumatori în conformitate cu prevederile OG 21/1992, republicată, cât şi a verificării sesizării unui consumator nemulţumit ce s-a adresat intimatului. La momentul controlului s-a constatat că petentul V.F. prestează servicii de igienă personală, respectiv frizerie, către consumatori, fără a deţine autorizaţie de funcţionare în acest sens, fiind astfel încălcate prevederile art. 26 alin. 1 din O.G. 21/1992, republicată. De asemenea, la momentul controlului în unitatea verificată nu existau afişate tarifele corespunzătoare serviciilor prestate, fiind astfel încălcate prevederile art. 25 din O.G. 21/1992, republicată. Intimata a evidenţiat faptul că şi petentul a recunoscut prin plângere aspectul că nu deţine autorizaţie de funcţionare privind prestarea serviciilor de igienă personală către consumatori. De asemenea, a arătat că la individualizarea sancţiunii amenzii contravenţionale aplicate petentului s-a ţinut cont de gradul de pericol social al faptei, de împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, de scopul urmărit.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 25, 26 alin. 1, 50 lit. d din O.G. 21/1992, republicată, dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 şi art. 115-118 Cod procedură civilă.

 În dovedirea întâmpinării, intimatul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

 În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, apreciindu-le ca fiind utile, concludente şi pertinente soluţionării cauzei, instanţa a încuviinţat pentru părţi probele astfel cum au fost solicitate.

 S-au depus la dosar următoarele înscrisuri: copie proces-verbal, invitaţie adresată petentului de a se prezenta la sediul O.J.P.C., reclamaţie.

 Audierea martorului N.D. propus de petent a avut loc în şedinţa din data de 26.08.2008, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

 Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

 La data de 08.04.2008, intimatul Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor, prin agenţi constatatori, a întocmit procesul-verbal de contravenţie, prin care a constatat săvârşirea de către contestator a contravenţiilor prevăzute de art. 26 alin. 1 şi art. 25 din O.G. nr. 21/1992, republicată, privind protecţia consumatorilor, constând în aceea că la data de 07.04.2008, în momentul controlului, V.F. nu a deţinut autorizaţie de funcţionare pentru operaţiunile pe care le efectuează (servicii de igienă personală) şi nu avea afişate tarifele, conform prevederilor art. 25 din O.G. nr. 21/1992. Prin procesul-verbal întocmit i s-au aplicat contestatorului sancţiunile prevăzute de art. 50 alin. 1 şi art. 7 din  O.G. nr. 21/1992, respectiv amenda contravenţională  în cuantum de 1000 de lei şi avertisment, precum şi  măsura de oprire temporară a prestării serviciilor de tuns şi bărbierit până la intrarea în legalitate conform prevederilor O.G. nr. 21/1992.

 Împotriva acestui proces-verbal a făcut plângere contravenientul, criticându-l pentru netemeinicie, dar numai în privinţa contravenţiei prevăzute de art. 26 alin. 1 şi sancţionate de art. 50 alin. 1 din O.G. nr. 21/1992.

 Instanţa, fiind învestită cu soluţionarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că aceasta a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din aceeaşi Ordonanţă, şi la analizarea temeiniciei şi legalităţii procesului-verbal.

 

 Sub aspectul legalităţii procesului-verbal, instanţa constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii.

 

 Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa constată că în speţă este dovedită realitatea celor consemnate în procesul-verbal, în sensul că într-adevăr, pentru operaţiunile pe care le efectuează, şi anume, servicii de frizerie, petentul nu deţine autorizaţie de funcţionare, potrivit prevederilor legale. Aspectul lipsei autorizaţiei a fost chiar recunoscut de către petent, instanţa reţinând prin urmare că în cauză acest lucru nu se contestă.

 Ceea ce este contestat de către petent este modalitatea în care acesta, la momentul controlului efectuat de intimat, presta serviciile de frizerie.

 Instanţa constată că susţinerile petentului sunt în cea mai mare parte concordante cu cele ale martorului propus de acesta. Din ansamblul probelor administrate în cauză, instanţa reţine că petentul nu desfăşoară activitatea de frizerie zi de zi, ci doar uneori în zilele de sâmbătă şi duminică. De cele mai multe ori petentul nu prestează aceste servicii la domiciliul său, ci este solicitat de mai mulţi consăteni în vârstă şi care nu se pot deplasa, să vină la domiciliul lor şi să-i tundă. Instanţa are în vedere şi aspectul că petentul s-a preocupat să obţină autorizaţie de la primărie şi a început să-şi amenajeze un spaţiu corespunzător serviciilor pe care le desfăşoară, în scopul obţinerii autorizaţiei. Martorul audiat în cauză a declarat că a fost în frizeria amenajată de petent în locuinţa sa, a văzut că aceasta nu este încă terminată, dar a observat că este curată şi că are până la acest moment condiţii suficiente pentru a putea fi utilizată. De asemenea, martorul a arătat că el însuşi, în calitate de consumator, apreciază că din punct de vedere igienic frizeria este corespunzătoare. Spre deosebire de cele susţinute de petent, martorul a învederat instanţei că sunt totuşi unele persoane care merg la locuinţa petentului pentru a fi tunşi.

 Faţă de toate aceste aspecte mai sus arătate, instanţa reţine că procesul-verbal încheiat în cauză este temeinic cu privire la fapta reţinută în sarcina petentului, prin procesul-verbal de contravenţie dându-se o încadrare corectă faptei săvârşite.

 Cu privire la sancţiune însă, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi de mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

Instanţa apreciază că în cauză sancţiunea aplicată contravenientului, amenda în cuantum de 1000 de lei, este disproporţionată în raport de gradul redus de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurarea că petentul desfăşoară activitatea de prestare servicii de frizerie cu caracter ocazional, de regulă el muncind ca ziler, de faptul că la momentul constatării contravenţiei petentul se afla în curs de amenajare a unui spaţiu corespunzător desfăşurării acestei activităţi, spaţiu care, până la acest moment al amenajării, are condiţiile suficiente pentru a putea fi utilizat, de faptul că, deşi prestează activităţi de frizerie în acest spaţiu, fără autorizaţie, petentul face acest lucru rar, doar în condiţiile în care vin la el persoane care îi solicită serviciile, precum şi de faptul că petentul urmăreşte ca după finalizarea amenajării spaţiului să obţină autorizaţie de funcţionare.

Faţă de aceste considerente, apreciind că fapta săvârşită de petent în cauză este de gravitate redusă, în baza art. 34 şi art. 7 din OG nr. 2/2001, instanţa va dispune admiterea în parte a plângerii contravenţionale formulată de contestator V.F. împotriva procesului-verbal de contravenţie, în contradictoriu cu intimat Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor şi înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu avertisment, menţinând în rest procesul-verbal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte plângerea contravenţională formulată de contestator V.F. împotriva procesului-verbal de contravenţie, în contradictoriu cu intimat Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor.

Dispune înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu avertisment.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 26.08.2008.

 PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta