Anularea notei de constatare

Sentinţă civilă 682 din 06.04.2015


Prin cererea înregistrată la data de 18.09.2014 pe rolul Judecătoriei M. sub nr. de dosar … reclamantul C. Ş. a solicitat în contradictoriu cu pârâta E ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea notei de constatare nr. …, a notei de constatare nr. …, a bonului de mişcare nr. …, a bonului de mişcare nr. …, a procesului verbal de analiză a abaterilor nr. … şi a procesului verbal de stabilire a despăgubirilor nr. …

A arătat reclamantul că pârâta are un comportament abuziv şi din data de 12.06.2014 nu mai beneficiază de energie electrică, fiind deconectat ca urmare a unei suspiciuni de consum fraudulos, fapt contestat prin mai multe sesizări.

A mai precizat că a adresat contestaţii cu privire la aceste acte şi pârâtei, dar aceasta nu i-a răspuns până la formularea prezentei acţiuni.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 123/2012 şi art. 113 Cod procedură civilă.

s-a făcut dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 120 lei.

Pârâta E a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, excepţia netimbrării, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia inadmisibilităţii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

A arătat pârâta că Judecătoria M. este necompetentă teritorial deoarece cererea trebuia adresată instanţei de la sediul pârâtei, acesta fiind în Târgu Mureş, iar cererea nu este corect timbrată deoarece taxa judiciară de timbru nu a fost achitată conform prev. OUG nr. 80/2013.

În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive s-a arătat că prin legea nr. 13/2007 s-a dispus din anul 2007 separarea activităţilor de furnizare şi de distribuţie a energiei electrice, astfel că prin condiţiile stabilite prin proiectul de divizare s-a decis ca activitatea de distribuţie de electricitate să fie efectuată de E. M. D. SA.

Urmare a divizărilor şi fuziunilor ce au avut loc cu privire la pârâtă, serviciul de furnizare a energiei electrice îi aparţine, iar cel de distribuţie aparţine societăţii menţionată mai sus.

La data de 12.06.2014 o echipă de control a E. M. D. SA a efectuat un control la locul de consum al reclamantului şi s-a constatat intervenţie neautorizată asupra grupului de măsură. Constatările au fost consemnate în nota de constatare nr. … şi nota de constatare nr. 505480/12.06.2014.

Constatările din note au fost menţinute prin procesul verbal de analiză a abaterilor nr. 1047553/16.07.2014 încheiat de Comisia de analiză a abaterilor din cadrul E. M. D. SA şi s-a dispus refacerea instalaţiei de alimentare cu aviz tehnic de racordare nou.

Prin procesul verbal de stabilire a despăgubirilor nr. 1047553/16.07.2014 încheiat de E. M. D. SA a fost stabilită cantitatea de energie electrică consumată şi neînregistrată, respectiv cantitatea de 12907 kwh şi obligaţia de plată a sumei de 243,23 lei reprezentând taxe prestări servicii efectuate de operatorul de distribuţie.

Astfel, deoarece toate actele contestate au fost întocmite de E. M. D. SA, nu îi aparţine calitatea procesuală pasivă.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii s-a precizat că acţiunea în anulare este mijlocul procedural de valorificare a dreptului de a cere în justiţie desfiinţarea retroactivă a unui act juridic lovit de nulitate relativă.

Actul juridic reprezintă manifestarea de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice, în sensul că naşte, modifică sau stinge un raport juridic concret.

Actele întocmite de E. M. D. SA nu reprezintă acte juridice pentru că nu sunt întocmite cu intenţia de a produce efecte juridice, fiind doar înscrisuri preconstituite.

Pe fondul cauzei, s-a arătat că reclamantul avea obligaţia de obligaţia să păstreze intacte contorul de decontare, plombele metrologice şi plombele furnizorului de la capătul de borne al acestuia şi de la firida individuală de branşament, precum şi toate celelalte instalaţii ale furnizorului aflate pe proprietatea consumatorului.

Potrivit art. 90 alin. 2 din HG nr. 1007/2004 prin consum fraudulos se înţelege conectarea oricărui receptor sau a instalaţiei de utilizare înainte de grupul de măsurare şi orice intervenţie în instalaţia electrică ce afectează funcţionarea corectă a grupului de măsurare.

La data de 12.06.2014, o echipă a E. M. D. SA a verificat locul de consum al reclamantului şi s-a constatat intervenţie neautorizată asupra grupului de măsură. Constatările au fost consemnate în nota de constatare nr. 505640/12.06.2014 şi nota de constatare nr. 505480/12.06.2014.

s-a constatat că nu a fost înregistrată corect energia electrică consumată şi s-a dispus refacerea instalaţiei de alimentare cu aviz tehnic de racordare nou.

Prin procesul verbal de stabilire a despăgubirilor nr. 1047553/16.07.2014 încheiat de E. M. D.SA a fost stabilită cantitatea de energie electrică consumată şi neînregistrată, respectiv cantitatea de 12907 kwh şi obligaţia de plată a sumei de 243,23 lei reprezentând taxe prestări servicii efectuate de operatorul de distribuţie.

Astfel, verificarea instalaţiei a avut o bază legală şi reclamantul a intervenit asupra aparatului de măsură, motive pentru care cererea este neîntemeiată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Codului de procedură civilă, HG nr. 1007/2004 şi Legea nr. 123/2012.

Reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată şi a arătat că solicită chemarea în judecată şi a pârâtei E. M. D. SA, ca urmare a susţinerilor pârâtei din cadrul întâmpinării şi solicită şi anularea facturii fiscale nr. 140003479860/30.09.2014 în valoare de 8721,25 lei.

Pârâta E. E. R. SA a formulat şi cerere reconvenţională prin care a solicitat obligare reclamantului la plata sumei de 8964,48 lei şi a cheltuielilor de judecată.

A arătat pârâta că cererea de anulare a facturii este inadmisibilă pentru aceleaşi motive arătate în cadrul întâmpinării.

Pe fond, a arătat pârâta că prin contractul de furnizare a energiei electrice încheiat cu pârâtul, s-a obligat să-i furnizeze acestuia energie electrică, iar pârâtul să achite contravaloarea acesteia.

Potrivit art. 7.6 din contract, consumatorul are obligaţia să păstreze intacte contorul de decontare, plombele metrologice şi plombele furnizorului de la capătul de borne al acestuia şi de la firida individuală de branşament, precum şi toate celelalte instalaţii ale furnizorului aflate pe proprietatea consumatorului.

Potrivit art. 90 alin. 2 din HG nr. 1007/2004 prin consum fraudulos se înţelege conectarea oricărui receptor sau a instalaţiei de utilizare înainte de grupul de măsurare şi orice intervenţie în instalaţia electrică ce afectează funcţionarea corectă a grupului de măsurare.

La data de 12.06.2014 conform notei de constatare nr. 0505480 întocmită de angajaţii firmei de distribuţie, s-a constatat consum fraudulos la locul de consum pentru care reclamantul are încheiat contractul de furnizare a energiei electrice.

În baza notei de constatare s-a întocmit procesul verbal de analiză a abaterilor nr. 1047553/16.07.2014 şi în consecinţă s-a procedat la facturarea contravalorii energiei electrice consumată şi neînregistrată şi a taxelor de prestări servicii.

A fost emisă factura fiscală nr. … în valoare de 8721,25 lei neachitată până în prezent de reclamant şi deoarece actele au fost îndeplinite cu respectarea prevederilor legale, se impune obligarea reclamantului la plata sumei menţionate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1270 Cod civil, HG nr. 1007/2004 şi Legea nr. 123/2012.

s-a făcut dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 558 lei.

SC E. D. R. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii deoarece nu are calitate procesuală pasivă, respingerea ca inadmisibilă, iar pe fond, respingerea ca nefondată.

Pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, a arătat pârâta că este societatea rezultată ca urmare a fuziunii dintre SC E. M. D. SA- societate absorbită şi SC E. G.R. SA- societate absorbantă.

La data de 06.04.2007 SC E. M. SA s-a divizat şi au rezultat două societăţi: SC E. M. D. SA şi SC E. M. F.SA.

SC E. M. F. SA, în prezent SC E. E. R. SA are în obiectul ei de activitate vânzarea energiei electrice şi în mod direct are toate drepturile şi obligaţiile ce rezultă din contractele încheiate cu consumatorii. În calitatea sa de furnizor de energie electrică, E. E. R.SA a preluat contractele de furnizare a energiei electrice de la societatea iniţială.

Astfel, are calitatea de terţ faţă de cererea reclamantului de anulare a facturii fiscale.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii şi fondul cererii, pârâta a formulat în esenţă aceleaşi motive ca şi pârâta E. E. R. SA , motive expuse pe larg mai sus, astfel că nu vor mai fi reluate.

La primul termen de judecată au fost respinse excepţia necompetenţei teritoriale şi a netimbrării.

Din actele şi lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, pe excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi pe excepţia inadmisibilităţii, se reţin următoarele:

Între reclamant şi pârâta SC E. E. R. SA a fost încheiat contractul de furnizare a energiei electrice …

La data de 12.06.2014, o echipă a E. M. D. SA a verificat locul de consum al reclamantului şi s-a constatat intervenţie neautorizată asupra grupului de măsură. Constatările au fost consemnate în nota de constatare nr. 505640/12.06.2014 şi nota de constatare nr. 505480/12.06.2014.

s-a constatat că nu a fost înregistrată corect energia electrică consumată şi s-a dispus refacerea instalaţiei de alimentare cu aviz tehnic de racordare nou.

Prin procesul verbal de stabilire a despăgubirilor nr. 1047553/16.07.2014 încheiat de E. M. D. SA a fost stabilită cantitatea de energie electrică consumată şi neînregistrată, respectiv cantitatea de 12907 kwh şi obligaţia de plată a sumei de 243,23 lei reprezentând taxe prestări servicii efectuate de operatorul de distribuţie.

La data de 30.09.2014 a fost emisă factura fiscală nr. …în valoare de 8721,25 lei suma fiind stabilită urmare a constatărilor făcute în conform înscrisurilor enumerate mai sus şi a căror anulare o solicită reclamantul în prezenta cauză.

Potrivit art. 36 Cod procedură civilă „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond”.

Prin cererea ce formează obiectul prezentului dosar reclamantul solicită anularea unor acte întocmite de cea de a doua pârâtă şi a facturii fiscale emisă de prima pârâtă.

Instanţa reţine că toate actele contestate au fost întocmite în baza unui singur act juridic, respectiv în baza contractului de furnizare a energiei electrice încheiat de reclamant cu prima pârâtă.

Astfel, dacă acest contract nu ar fi existat, cea de a doua pârâtă nu ar fi avut nici o bază legală în baza căreia să întocmească toate actele contestate.

Pe de altă parte, toate aceste acte au permis primei pârâte să emită factura fiscală contestată, aceasta fiind astfel emisă în baza constatărilor celei de a doua pârâte şi a prevederilor contractuale.

Astfel, analiza tuturor actelor trebuie făcută unitar şi în contradictoriu cu ambele pârâte deoarece, astfel cum am precizat, ultimul înscris, respectiv factura fiscală, este emisă în baza primelor înscrisuri contestate.

Pe de altă parte, reclamantul nu are un raport contractual cu privire la cea de a doua pârâtă, astfel că este firesc ca orice neîndeplinire ori îndeplinire a contractului de furnizare a energiei electrice, să fie soluţionată cu persoana juridică cu care are încheiat contractul de furnizare.

Pentru toate aceste considerente, instanţa constată că ambele pârâte au calitate procesuală pasivă în cauză, motiv pentru care vor fi respinse excepţiile.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii, se reţin următoarele:

Prin intermediul acţiunii în anulare se urmăreşte desfiinţarea unui act juridic prin care se înţelege manifestarea de voinţã fãcutã cu intenţia de a produce efecte juridice, de a naşte, modifica sau stinge un raport juridic civil concret. Din aceastã definiţie rezultã cã elementele caracteristice actului juridic civil sunt: prezenţa unei manifestãri de vointã, manifestarea de voinţã sã fie exprimatã cu intenţia de a produce efecte juridice, efectele juridice constând în a da naştere, a modifica sau a stinge un raport juridic civil concret. Codul civil consacrã principiul voinţei reale, acordând prioritate vointei interne a pãrţilor.

Întocmirea unei note de constatare de control, precum şi procesele verbale ulterioare nu reprezintă acte juridice deoarece nu sunt întocmite cu intenţia de a produce efecte juridice.

De asemenea, factura fiscală emisă de prima pârâtă nu poate fi considerată act juridic unilateral deoarece nu este rezultatul unei voinţe juridice cu intenţia de produce efecte juridice, reprezentând, în acest caz doar un înscris constatator prin care emitentul pretinde de la destinatarul facturii plata unei sume de bani determinată în baza unei convenţii verbale sau scrise.

Astfel, factura fiscală este un instrument probator în baza căruia emitentul poate solicita instanţei obligarea destinatarului să o achite în cazul în care acesta refuză plata, urmând ca în susţinerea cererii să fie administrate şi alte probatorii.

Instanţa constată că în acelaşi sens a decis şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia civilă nr. 1017/26.03.2009 stabilind că nu se poate solicita anularea unei facturi fiscale pentru că nu ar fi îndeplinite condiţiile de validitate ale actului juridic.

Se mai reţine că acelaşi raţionament este aplicabil şi celorlalte acte a căror anulare se solicită în prezenta cauză.

Pentru toate aceste considerente, va fi admisă excepţia inadmisibilităţii şi va fi respinsă cererea ca inadmisibilă.

Raportat la modalitatea de soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii, va fi disjunsă cererea reconvenţională şi va fi format un dosar separat.