Anularea procesului verbal de contravenţie

Sentinţă civilă 116 din 02.07.2009


Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe sub la data de 14.05.2009 petentul P M. C. a solicitat în contradictoriu cu intimata CONSILIUL LOCAL ......ŞI POLIŢIA....

anularea procesului verbal seria PM nr. 001765/24.04.2009, sau aplicarea unui avertisment.

.A.

In motivarea plângerii, petentul a arătat că sancţiunea aplicată nu este proporţională cu gravitatea faptei, întrucât a parcat cu roţile din faţă pe trotuar deoarece fiind aglomeraţie, nu a avut loc de parcare.

Intimata legal citata nu a formulat întâmpinare şi nu s-a înfăţişat în instanţa pentru a-şi susţine poziţia procesuală.

Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Instanţa a încuviinţat pentru petent şi pentru intimată proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă şi utilă pentru soluţionarea cauzei, putând duce la dezlegarea în fond a pricinii, în conformitate cu art. 167 C.p.c.

La dosar s-au depus: procesul verbal seria PM nr. 001765/24.04.2009, planşa foto, cupon pensie.

Analizând mijloacele de probă aflate la dosar, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal seria PM nr. 001765/24.04.2009 încheiat de intimata, petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 500 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 5 lit. g din HCLnr. 50/2008.

în fapt, s-a reţinut că la data de 14.04.2009, în jurul orei 10.40, aflându-se pe str. V. Alecsandri din mim. Moineşti, nu a respectat reglementările referitoare la circulaţie, parcând autoturismul marca Opel de culoare albastră, cu număr de înmatriculare BC-05-LJV pe trotuarul străzii, loc interzis în acest scop.

Potrivit art. 5 lit. g din HCL nr. 50/2008, cetăţenii mun. Moineşti au obligaţia să respecte reglementările referitoare la regimul de acces şi circulaţie, staţionare şi parcare pentru diferite categorii de vehicule, fiind interzisa parcarea şi staţionarea acestora pe spaţiul/zona verde, trotuare sau alte locuri nepermise in acest scop.

Din punctul de vedere al legalităţii procesului verbal de contravenţie instanţa constată că acesta îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 16 din OG 2/2001.

De asemenea în cauză nu se poate reţine nici unul din motivele de nulitate absolută a procesului verbal potrivit art. 17.

In ceea ce priveşte temeinicia procesului verbal de contravenţie acesta face dovada celor menţionate în cuprinsul său până la proba contrară, ca efect al prezumţiei de legalitate şi de temeinicie de care se bucură procesul verbal, ca act administrativ.

Această prezumţie, deşi neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât şi în practica instanţelor judecătoreşti, astfel că putem afirma că este o prezumţie prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept.

Aceasta prezumţie este întărită de petent, care recunoaşte faptele menţionate în procesul verbal de contravenţie.

Cu toate acestea, în baza art. 34 din OG nr. 2/2001, care reprezintă dreptul comun în materie contravenţională (articol care, coroborat cu art. 38 alin. 3 din acelaşi act normativ, da instanţei posibilitatea să aprecieze inclusiv asupra sancţiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în situaţia în care prezumţia relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată).

In acest sens, instanţa apreciază că sancţiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenţia petentei asupra obligaţiilor ce îi revin în materia normelor care reglementează regimul de acces şi circulaţie , staţionare şi parcare pentru diferite categorii de autovehicule .

Aprecierea instanţei se întemeiază pe de o parte pe dispoziţiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2 /2001 potrivit cărora sancţiunea trebuie să fie proporţională cu pericolul social al faptei săvârşite şi pe dispoz. art. 21 alin.3 din acelaşi act normativ, potrivit căruia la aplicarea sancţiunii trebuie să se ţină cont de împrejurările în care a fost comisă fapta, modul şi mijloacele de săvârşire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă şi circumstanţele personale ale contravenientului.

Astfel, din probele administrate în cauza rezultă că petentul a parcat numai cu o roată pe trotuar şi nu a blocat circulaţia pietonilor.

Motiv pentru care, instanţa apreciază că, în mod concret, fapta nu a avut urmări grave şi nu a fost periclitate valorile sociale aparate prin norma de incriminare.

De asemenea, instanţa a constatat ca petenttd a avut o atitudine

sinceră în  fata autorităţilor, recunoscând  încă din cererea iniţială

ii' i

săvârşirea faptei.

In acelaşi timp art. 7 alin. 3 din OG nr. 2 /2001 prevede că avertismentul se aplică şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor respective nu prevede în mod expres această sancţiune.

Ca atare, instanţa va admite în parte plângerea şi va dispune înlocuirea amenzii aplicate prin procesul-verbal de contravenţie contestat cu sancţiunea avertismentului, petentul urmând a fi exonerat de plata amenzii aplicate.