Plangere contraventionala.Art. 3, alin. 1, pct. 2 respectiv pct. 23 din Legea 61/1991

Prin plângerea contravenţională petentul MMD solicită anularea procesului-verbal întocmit de I.P.J. Cluj – Postrul de Poliţie C.

În cuprinsul plângerii petentul arată, în esenţă, că nu se face vinovat de tulburarea liniştii publice iar procesul-verbal este nul pentru că faptele menţionate în procesul-verbal nu s-au petrecut în proximitatea parcului de joacă pentru copii.

Totodată se arată că procesul-verbal este nul pentru că a fost încheiat în lipsa petentului fapt menţionat în cuprinsul acestuia.

Se mai arată că agentul constatator a încălcat prevederile legale în materie prin faptul că a indicat în mod greşit datele de identificare a societăţii în ceea ce priveşte reprezentantul legal al acesteia(sic!).

Intimatul I.P.J. Cluj prin întâmpinare a arătat că procesul-verbal este legal şi conţine toate elementele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 16 şi art. 17 din O.G. 2/2001.

Intimatul a arătat totodată că procesul-verbal este temeinic, fapta petentului fiind constatată cu propriile simţuri de agentul constatator astfel că procesul verbal se bucură de prezumţia de legalitate şi temeinicie şi face întotdeauna dovada până la proba contrară.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi dispoziţiile legale incidente instanţa reţine ca prin procesul-verbal  întocmit la data de 08.05.2013 de către I.P.J. C- Postul de Poliţie Ca, petentul MMD a fost sancţionat contravenţional cu amendă în valoare de 600 de lei pentru săvârşirea a doua fapte contravenţionale prevăzute de art. 3, alin. 1, pct. 2 respectiv  pct. 23 din Legea 61/1991.

În procesul-verbal s-a reţinut, în esenţă, că în data de 02.05.2013. ora 22:15 petentul împreună cu alte persoane se afla în interiorul Parcului de joacă din sat S şi consuma băutură alcoolică(bere) iar după intervenţia agentului constatator, petentul cu celelalte persoane, se încurajau reciproc să consume băuturi alcoolice în continuare.

În cauză a fost audiat martorul asistent MA-C care a semnat procesul-verbal întocmit în lipsa contravenientului. Acesta confirmă semnarea procesului-verbal şi încheierea acestuia în lipsa contravenientului.

A fost audiat şi martorul menţionat în raportul agentului constatator respectiv S Dl. Acesta arată că locuieşte în satul Sălicea, peste drum de parc unde se adună mereu tineri care uneori fac gălăgie şi se ceartă. Din declaraţi acestuia rezultă şi faptul că la un moment dat în parc se aflau mai mulţi tineri care discutau destul de tare, printre care se afla şi MD, fără ca martorul să precizeze exact data. Acesta arată totodată că nu ţine minte data şi locul însă ştie că a fost solicitat de organele de poliţie să semneze în calitate de martor asistent un proces-verbal. Instanţa observă că martorul SD face confuzie cu unele evenimente anterioare când probabil a fost solicitat de către organele de poliţie să fie martor la încheierea unor acte. În realitate procesul-verbal din cauză a fost semnat în calitate de martor asistent de către Moldovan A-Cţ, aspect confirmat de acesta aşa cum s-a arătat mai sus. Deşi aspectele declarate de martor nu sunt foarte precise acestea, în esenţă, (prezenta tinerilor în parc, faptul că fac gălăgie uneori) nu sunt în contradicţie cu cele constatate de agentul constatator.

Sub aspectul legalităţii, instanţa apreciază că procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Analizând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei instanţa constată că fapta pentru care a fost aplicată sancţiunea contravenţională există şi a fost săvârşită de petent.

Situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal de contravenţie este rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata şi sancţiona faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor şi apărarea statului de drept. Astfel, constatările personale ale unui agent constatator dau conţinut şi susţinere prezumţiei de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal.

În acest context, veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal nu ar corespunde realităţii. Aceste indicii trebuiesc furnizate şi dovedite de petent şi nu pot fi reduse la o simplă afirmaţie a acestuia. În caz contrar, ar fi lipsită de conţinut atât instituţia răspunderii contravenţionale cât şi puterea organelor abilitate de lege de a acţiona în sensul respectării acesteia.

Petentul nu făcut  în niciun fel dovada existenţei unei alte stări de fapt decât cea reţinută în procesul-verbal.

 În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, instanţa reţine că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.

În raportul depus la dosar, agentul constatator arată că în data de 02.05.2013 a constatat că în parcul de joacă pentru copii se aflau un număr de 8 persoane, în jurul unei mese, pe care erau aşezate mai multe sticle de bere. Referitor la MM-D arată că acesta ameninţa agentul de poliţie că „împreună cu ceilalţi vor da nişte spargeri în viitorul apropiat, pentru ca organele de poliţie să caute hoţii, astfel încât să nu mai fie deranjaţi de poliţişti”.

În raport se mai arată că „numitul  a continuat şi în zilele care au urmat să aibă un comportament sfidător la adresa organelor de poliţie menţionând că va arăta el agentului de poliţie că el face ce doreşte şi când doreşte în acel sat, poliţia neavând ce să-i facă deoarece are o armată de avocaţi care îl vor scăpa de amenzi, atrăgând din nou atenţia că va „comanda” spargeri pe raza satului S pentru ca organele de politie să-l ocolească când îl întâlnesc”.

Instanţa apreciază că la aplicarea sancţiunii au fost respectate criteriile enumerate mai sus şi s-a ţinut cont de regula proporţionalităţii între faptele comise şi sancţiunea aplicată. 

Având în vedere cele expuse mai sus, instanţa constată că procesul-verbal contestat este legal şi temeinic, iar sancţiunea aplicată este corect individualizată, astfel că urmează să respingă plângerea, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.

Instanţa urmează să respingă cererea petentului cu privire la obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare